trafic

 

miercuri, 30 mai 2012

Ziua antifumat

2 comentarii


de dr. Georgiana Vitcă

PARTEA  ÎNTÂI
Ştiţi ce fac copiii cu ţigările? Este vorba de copiii care nu au văzut pe nimeni niciodată cu ţigara în gură. (Din fericire pentru ei şi pentru noi toţi există şi asemenea copii ocrotiţi eficient de familii responsabile.) Copiii se joacă de minune cu ţigările. Le aşează unele lângă altele, pe masă, ori unele peste altele, construind fortificaţii greu imaginabile de către adulţi. Unii copii ştiu să dea valoare constructivă prin jocul lor până şi elementelor eminamente distructive ale pseudocivilizaţiei în care ne-am născut.  Există şi copii care, de cum văd ţigările le înşfacă, le îndoaie şi le rup. Unii şi le introduc prin nas, prin ureche, prin gură, unde, ajunse în contact cu saliva – şi eventual cu dinţii – se rup şi în final sunt scuipate cu o strâmbătură: nu sunt bune deloc, deloc!

Care e senzaţia după primul fum de ţigară ? Mulţi s-ar putea gândi că trebuie să fie o senzaţie grozavă, din moment ce atâţia se tot apucă de fumat. Realitatea este alta. Mai întâi apare senzaţia de sufocare urmată de tusea iritativă, semn ca organismul reacţionează normal, se apără si respinge agresiunea fumului toxic*  pătruns pe căile aeriene. Urmează apoi senzaţia de ameţeala datorata hipoxiei – lipsei de oxigen -  in locul căruia s-a inspirat de buna voie fumul.

Toxicitatea fumului de ţigară este data de cei 400-500 (funcţie de marcă) componenţi gazoşi precum: dioxidul de carbon, monoxidul de carbon, amoniacul, azotul, benzenul, acetona, formaldehida, fenolii dar şi a celor aproximativ 3500 componenţi în stare de agregare solida, dintre care 43 - majoritatea fiind hidrocarburi aromatice polinucleare, amine aromatice si N-nitrozamine - nu sunt doar toxici ci şi dovedit cancerigeni.

Cum e prima ţigară? Înecăcioasa întotdeauna. În funcţie de sănătate şi de starea a ceea ce are in gură şi pe căile aeriene superioare, în funcţie de vârstă şi echilibrul energetic al novicelui, precum şi de marca de ţigări cu care se începe, prima ţigară poate fi absolut oribilă, scârbos-amară sau greţos-dulceagă, acru-astringentă (de-ţi face gura pungă), iute-respingător-aromată ori cu gust dubios-incert. Nu am întâlnit nici un fumător, la noi ori pe alte meleaguri care să-şi amintească de prima experienţă cu fumatul  ca despre ceva plăcut şi demn de ţinut minte. Dimpotrivă. Şi atunci ?
 
Prietenarii...Cel mai adesea la prima ţigară in jur e cineva, unul sau mai mulţi care râd şi se distrează pe seama celui ce se îneacă după primul fum. Alteori nu râd, doar zâmbesc îngăduitor, cu superioritatea fumătorului cu vechime şi comentează doct: " Trece! Aşa e prima data, până te obişnuieşti .O să te convingi şi o să-ţi placă. E normal.”  Ca să nu rămână mai prejos, să nu-i dezamăgească pe ceilalţi, ca să nu rateze experienţa fumatului înainte s-o guste pe deplin şi înainte să se obişnuiască - aşa cum tocmai i-au spus... - ca  să nu se autoexcludă din grupul vesel de fumători, să nu piardă pauzele suplimentare “de ţigara” cu bârfe si can-canuri incluse, ca să fie şi el la fel de “normal”, fumătorul de novo îşi reprimă dezgustul şi tusea de apărare împotriva toxicului şi trece la al doilea fum. Care parcă nici nu mai e atât de rău şi scârbos ca primul...(Aici a intervenit din timp echipa de experţi a producătorului de tutun şi a adăugat listei foarte cuprinzătoare de substanţe ce se află în fiecare ţigară şi câţiva inhibitori ai reactivităţii bronşice – cel mai cunoscut este mentolul care calmează tusea, iar prin ardere eliberează şi câţiva produşi cancerigeni… S-au mai adăugat şi nişte amelioratori de gust, atât de eficienţi în păcălirea mugurilor gustativi, şi atât de prezenţi în mai toate alimentele industrializate.)

Adaptabilitatea este un dar divin sau un blestem, după cum e întrebuinţată.
Adaptabilitatea cu care au fost înzestrate simţurile omeneşti poate fi folosită împotriva
organismului însuşi, iar acesta poate fi convins să accepte şi să considere chiar plăcute
gusturi şi mirosuri greu tolerabile sau chiar inacceptabile. Desigur, inacceptabile pentru organismul sănătos şi “neconvins” că ce este rău, nu este rău, ba este chiar “bun” si “necesar”(!?!).
 Produşii de ardere din mediul înconjurător, scrumul, cenuşile  fac parte dintre substanţele pe care  organismul uman nu este creat/proiectat să le folosească, ba chiar le respinge ( gustul si mirosul de arsură, de scrum, cenuşile sunt percepute ca neplăcute şi nedorite în orice context de câtre nefumători). Aceasta şi pentrucă organismul are o capacitate foarte scăzută de a le neutraliza şi elimina cu costuri energetice mari şi uzură celulară crescută atunci când pătrund accidental în organism . Afirmaţia anterioara este valabila inclusiv în situaţia celor care ignora informaţia,  si mai ales a fumătorilor ”normali" de mai sus, în cazul cărora fumul nu pătrunde accidental în organism, ci voluntar, dorit, sistematic şi cu totul distructiv. Cum ajunge fumul toxic să fie dorit şi inspirat de bună voie, ba considerat chiar « necesar » în locul aerului oxigenat ?

Planta de tutun conţine nicotină. Nicotina este o substanţă care creează dependenţă. După un timp variabil de utilizare, fumătorului începător i se dezvoltă şi substratul biochimic al necesităţii imperioase de utilizare a nicotinei, recte a ţigării care asigura doza de nicotina. Acest timp variabil depinde de predispoziţia nativă (zestre genetică, echipament enzimatic dar şi nivel de informare, capacitate de înţelegere, discernământ şi dorinţă de conformare cu modelul fumătorului).
Nicotina din tutunul natural nu este nici pe departe atât de adictivă precum nicotina din ţigări. De notat şi aici contribuţia majoră a echipei de experţi care a identificat încă din anii ’60 ai secolului trecut faptul că valenţele adictive ale nicotinei se multiplică exponenţial în mediu alcalin. De aceea amoniacul se adaugă de atunci în reţetele tuturor mărcilor de ţigări ( si nu e doar un component gazos din fumul de ţigară), ceea ce face ca dependenţa de fumat să se instaleze incredibil de repede în (prea) multe cazuri.
Tot experţii au demonstrat că pentru a convinge o largă majoritate că negrul este alb, iar fumatul este bun şi dezirabil, pe lângă nicotină, un aliat de nădejde este şi publicitatea pentru tutun. Explicită şi implicită. Orice fumător în exerciţiul viciului său, aflat în public, chiar dacă nu ştie şi nu intenţionează aşa ceva, face publicitate implicită (şi gratuită) pentru fumat.

Dragul de fumător potenţial, începător, mediu sau avansat ar avea nevoie de un bagaj foarte bogat şi extrem de bine structurat de informaţii exhaustive - la care îşi propune să contribuie aceasta serie de articole -  ca să înţeleagă cu adevărat ce este cu fumatul, ce efecte are asupra sa, asupra celorlalţi, asupra naturii, cam pe unde se află din punctul de vedere al dependenţei de tutun, ce perspective de boala** şi suferinţă îi deschide fumatul, dacă merită să rişte şi să continue, ori mai bine nu.

**Există o listă*** foarte lungă de boli produse/agravate de fumat care se completează permanent şi pentru care deja există studii ştiinţifice unanim recunoscute în lumea medicală. Produşii toxici aduşi în organism odată cu fumul de ţigară sunt depozitaţi în căile aeriene şi în plămâni pentru un interval de timp variabil, iar după ce străbat mucoasele protectoare, ajung în circulaţia sangvină şi limfatică, fiind purtaţi prin tot corpul. Practic nici un ţesut şi nici un organ din corpul fumătorului nu este scutit de aceste toxice care ajung să-şi localizeze efectele distructive în zona cea mai vulnerabilă a fiecăruia provocând :*** boli ale inimii şi ale vaselor de sânge cu infarctul miocardic acut,cardiopatia ischemică dureroasă şi arteriopatia periferică pe primele locuri, boli ale plămânilor, boli gastrointestinale, mai ales ulcere şi gastrite hemoragice, boli renourinare, boli endocrine, boli oncologice precum cancerul pulmonar, cancerul gurii, cancerul vezicii urinare, cancerul de col uterin, leucemia mieloidă cronică, boli dermatologice, boli oftalmologice, boli ORL, boli stomatologice, boli ale ţesutului conjunctiv, boli neuropsihiatrice, suferinţe ale aparatului reproducător precum infertilitatea, menopauza precoce, impotenţa masculină, disfuncţia erectilă, naşterea prematură, moartea in utero a fătului ş.a.

Cel mai folositor si cel mai folosit test, atât de către medici şi tot personalul implicat în sprijinirea celor ce vor să-şi cunoască gradul de dependenţă de fumat, cât şi de către fumătorii înşişi este:


                                           TESTUL  F A G E R S T R Ő M

1)  Când fumaţi prima ţigara după trezire ?  a) în primele 5 minute = 3 p 
        b) în 6-30 minute = 2 p       c) în 31-60 minute = 1 p     d) peste 60 minute = 0 p
2)  Vă este greu să vă abţineţi de la fumat în locuri interzise ?  DA = 1    NU = 0
3)  La ce ţigară renunţaţi mai greu ?   a) La prima = 1   b) La celelalte = 0
4)  Câte ţigarete fumaţi pe zi ? a)sub 10 = 0   b)10-20 = 1   c)21-30 = 2   d)peste30 = 3
5)  Fumaţi mai mult dimineaţa decât după amiaza ?   DA = 1   NU = 0
6)  Fumaţi când sunteţi bolnav şi trebuie să rămâneţi la pat o zi întreagă ?
      DA =1        NU =0
        Interpretarea rezultatelor :
   0-3 p = dependenţă mică ; 4-6 p = dependenţă medie ; 7-10 p = dependenţă mare



 Cât despre modalităţile de a renunţa la fumat, există multe opţiuni la îndemână: cu sau fără ajutor medical şi medicamentos alopat, standard, mult mai eficient şi mai uşor cu ajutor psihologic, decât fără el, cu ajutorul homeopatiei, al acupuncturii, al fitoterapiei, al plasturilor, al sprayului nazal sau al gumei de mestecat cu nicotină, toate aceste modalităţi de sprijin urmând a fi detaliate ulterior.









2 comentarii:

Anonim spunea...

Excelent !
Poate ca ar trebui completata lista de etichete cu multe cuvinte cheie din continut.
Altfel nu va fi citit si nu va ajunge la prea multi cititori.
Spor si sufletul usor !

alina ioana dida spunea...

Multumesc :)

Trimiteți un comentariu

Comentariul dvs. așteaptă moderarea.