Statuia lui Barbu Catargiu

Până acum vreo 25 de ani Dealul Patriarhiei a avut o pantă mai lungă şi mai domoală, ce se termina cu două pieţe, delimitate de cladiri cu cel mult două caturi: Piata 8 Iunie, înglobată mai apoi în Piaţa Unirii, şi Piaţa Bibescu Vodă.

Astăzi, după sistematizarea de la mijlocul anilor 1980, Dealul abia se vede printre blocurile lipsite de personalitate, şi doar dacă îl privim dintr-un anumit unghi dinspre magazinul Unirea. La dreapta se află un bloc de 12 etaje, in formă de U, ce se continuă pe bulevardul Regina Maria; el ecranează complet Patriarhia. Pe locul lui s-a aflat, timp de câteva zeci de ani, Piaţa 8 Iunie şi monumentul ridicat în onoarea lui Barbu Catargiu, ce a fost primul-ministru al guvernului unic al lui Cuza, numit în 1862, după ce, timp de doi ani, domnitorul condusese cu două cabinete: unul la Iaşi şi unul la Bucureşti.

Statuia este opera lui Raffaello Romanelli, artist florentin, autor şi al monumentului lui Cuza din Iaşi.

Barbu Catargiu, om politic cunoscut şi apreciat de domn şi popor pentru integritatea lui, adept al partidei conservatoare şi al împroprietăririi ţăranilor, a fost asasinat pe 8 iunie 1862 după o şedinţă a Adunării Deputaţilor; cobora Dealul în trăsura lui, când o glonte i-a răpus viaţa. Făptaşul a rămas necunoscut până azi.

In 1985 statuia a fost “mutată” la “cimitirul” improvizat din spatele Casei Scânteii (azi Casa Presei Libere). Pe nimeni nu a interesat să găsească un loc potrivit pentru monumentul celui ce a rămas în istorie pentru apoftegma “totul pentru ţară, nimic pentru noi!”. Abia la începutul anilor 2000 primăria a recuperat statuia şi i-a găsit un loc la stânga Dealului, într-o alveolă a altor blocuri de 12 etaje. Soclul original nu s-a păstrat.

Ca o ironie a vieţii, în ultimul său discurs, Barbu Catargiu afirmase: “Pacea, domnilor, pacea şi odihna sunt scăparea ţării, şi voi prefera moartea mai înainte de a călca sau de a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării!”.