Dreptatea de la Tanacu

A rămas în eter defăimarea călugarilor ortodocşi de la Tanacu.

A rămas pe conştiinţa ziariştilor cinismul clevetirii neobosite, a stropirii cu noroi în obrazul maicilor şi în Ortodoxie.

A rămas pentru judecata viitoare limpezirea şi sancţiunea conştiinţelor care au judecat şi au condamnat fără cercetare, a celor care s-au bizuit pe minciună...

CNN face o anchetă jurnalistică şi află, după 8 ani, ceea ce era adevărat de la început: monahii de la Tanacu nu sunt vinovaţi de moartea fetei; examenul necroptic incomplet, doza enormă de adrenalină, semnele vitale la analiza histologică a locului de injecţie de la antebraţ, medicul legist expert care semnează şi parafează adevărata cauză a decesului etc. – toate aceste fiind argumente zdrobitoare pentru nevinovăţia maicilor şi a părintelui duhovnic.

Închisoarea făcută pe nedrept a trecut. Nu ştie nimeni dacă rănile s-au închis.

Un singur ierarh i-a vizitat în închisoare.

Când nimeni nu ştia adevărul, au curs râuri de cerneală pentru a propune osândirea.

Acum, când ştim sigur că monahii n-au fost vinovaţi, nu scrie nimeni sau scrie doar CNN-ul!

La câteva zile după tragicul accident, Comunicatul de Presă al Biroului de Presă şi Comunicaţii al Patriarhiei Române nr. 1161/7 iulie 2005 suna astfel:  „Sfântul Sinod a luat act cu uimire, consternare şi durere (din relatările presei) de faptul că la Mânăstirea Sfânta Treime din localitatea Tanacu, judeţul Vaslui, sub pretextul unei exorcizări, ieromonahul Daniel Corogeanu, secondat de patru călugăriţe, a supus-o pe tânăra soră Irina Cornici unui inadmisibil regim de suferinţă fizică, ceea ce a dus la moartea victimei...”

Comunicatul a fost dat înainte de cercetarea medico-legală şi juridică!

A face puşcărie când eşti vinovat e un lucru greu. A face puşcărie când eşti nevinovat e un lucru infinit mai greu.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a lăsat scris să-i cercetăm în închisoare deopotrivă pe cei închişi pe drept şi pe nedrept.

Ce bucurie ar fi în Biserica noastră dacă membrii Sfântului Sinod le-ar chema pe maicile de la Tanacu, dacă le-ar spune că regretă acel comunicat pripit, dacă le-ar săruta mâna şi le-ar cerceta în continuare viaţa duhovnicească!

Dr. Pavel Chirilă,

Asociaţia «Christiana»