Regionalizarea României

Academia de Advocacy a inițiat, la Timișoara, în noiembrie 2012, audierea publică cu tema ,,REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – DE CE?”, considerând necesară o consultare publică pe această temă, care să confere forță deciziilor publice fundamentate și legitimitate prin implicarea celor interesaţi în procesul de elaborare a politicilor publice.

Voi prezenta, pe scurt, ideile principale ale sintezei elaborate de Academia de Advocacy în urma audierii publice.

„Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020 – Spre o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse” (ATUE 2020), adoptată în 2011, reafirmă drept obiectiv comun al UE coeziunea teritorială. În prima parte a anului 2013, România trebuie să fundamenteze şi să stabilească care îi sunt obiectivele tematice de dezvoltare pentru perioada 2014–2020 şi să elaboreze, în dialog cu Comisia Europeană, un set de documente de programare, inclusiv în ceea ce priveşte alocarea fondurilor europene destinate țării noastre în noul ciclu bugetar european, de 7 ani.

În scopul realizării unei consultări publice cât mai largi, Academia de Advocacy a transmis peste 2.500 de invitații directe în medii diverse,

complementare, direct implicate și/sau interesate de problematica regionalizării. Pentru structurarea grupurilor de interese, s-au avut în vedere atât decidenți publici și lideri politici locali, regionali, naționali și europeni, cât și reprezentanți din toate mediile societății civile, locale și naționale. De asemenea, pentru a asigura caracterul absolut deschis al audierii publice și pentru a facilita implicarea tuturor celor interesați de tematica regionalizării, Academia de Advocacy a adresat invitația și prin anunț în media scrisă națională şi prin informări succesive pe canale social media. Au fost obţinute 251 opinii scrise din 31 judeţe, din toate regiunile geografice ale ţării.

În ceea ce privește structura opiniilor, 86% reprezintă opinii colectate din partea societății civile, respectiv 217 opinii, iar 14% reprezintă opinii ale decidenților politici, respectiv 34 de opinii. Raportat la domeniile de activitate ale depozanților, opiniile reprezentanților societății civile relevă următoarea distribuție: reprezentanți ai ONG urilor – 62 de depoziții, ai sistemului de învățământ – 35 de depoziții, ai mediului de afaceri – 60 de depoziții, ai sindicatelor – 24 depoziții, cetățeni – 15 depoziții. Dintre cele 8 Agenții de Dezvoltare Regională, direct interesate de subiectul regionalizării, 4 au răspuns în scris, respectiv agențiile din regiunile Vest, Centru, Sud – Vest și Nord – Est.

Structura opiniilor scrise exprimate de către decidenții politici  reliefează un spectru destul de larg de instituții şi nivele de decizie, şi anume: decidenți locali – 12 depoziții, consilii județene – 7 depoziții, ministere – 3 depoziții, parlamentari și europarlamentari – 8 depoziții, urmați de membri ai unor partide politice şi candidați în alegerile parlamentare.

Analizând cele 251 de opinii scrise prin prisma poziționării față de oportunitatea sau nu a eventualei regionalizări a României, a rezultat următoarea structură:

  77,29%, respectiv 194 de opinii pro-regionalizare;

  14,34%, respectiv 36 de opinii contra regionalizării;

  8,37%, respectiv 21 de opinii scrise ale celor indeciși sau care nu doresc să își asume o poziție inechivocă la momentul consultării publice.

Pentru susținerea verbală a depozițiilor în timpul audierii publice s-au înscris 41 de vorbitori. Numărul efectiv al vorbitorilor care şi-au susținut și potențat public depoziția s-a ridicat la 36 de persoane, ceea ce reprezintă 14,4% din numărul total al celor care au prezentat o depoziție scrisă. Dintre cei 36 vorbitori:

 11 au fost decidenți politici, respectiv 1 europarlamentar, 1 parlamentar, 2 reprezentanți de Consilii Județene, 5 decidenți locali (primari, consilieri locali) și 2 membri de partid;

  25 de reprezentanți ai societății civile, respectiv: 1 reprezentant al Agenției de Dezvoltare Regională Vest,  10 reprezentanți ai mediului de afaceri, 7 reprezentanți de ONG-uri, 2 reprezentanți de sindicate, 5 reprezentanți ai sistemului de învățământ.

Întrebarea nr.1

Are nevoie România de regionalizare? De ce?

La această primă întrebare a audierii publice, considerată izvor sau condiționalitate pentru celelalte trei întrebări ale audierii, s-au colectat 194 de opinii afirmative şi 36 de opinii negative, care nu susțin nevoia de regionalizare a României.

Până la totalul de 251 de opinii scrise colectate, au mai fost 21 de opinii ale celor indeciși sau care nu își asumă public niciuna din poziții – pro sau contra.

Principalele argumente care susțin nevoia de regionalizare a României, sintetizate în ordinea importanței lor, prin prisma frecvenței cu care au fost enunțate, sunt:

a. o mai bună gestionare a resurselor disponibile, în general, limitate și insuficiente în raport cu nevoile,  argument susținut de o serie de alte argumente subsecvente, cum ar fi: reducerea costurilor și a birocrației în sistemul administrativ public în general; corelarea deciziilor publice cu nevoi și probleme specifice, precum și cu oportunități de dezvoltare specifice, diferite de la o regiune la alta; necesitatea susținerii descentralizării din mai multe puncte de vedere: economic, legislativ, financiar (gestionarea regională aproape în totalitate a veniturilor și a cheltuielilor), administrativ (în prezent modul de funcționare  este sincopat  și perceput drept costisitor);

 transparentizarea actului decizional public și o mai mare accesibilitate la informații de interes public,

  incapacitatea actualelor structuri administrativ-politice de a colabora și coopera pe palierul interjudețean / regional;

b. creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, prin posibilitatea de a integra proiecte mici, disparate la nivel local, în proiecte strategice, de anvergură la nivel regional;

c. stimularea și susținerea dezvoltării economice, în general, și, implicit, prin aceasta reducerea disparităților și decalajelor economice interjudețene și interregionale;

d. nevoia de identificare identitară, precum și nevoia de notorietate a regiunilor, esențiale pentru întărirea spiritului de apartenență, încredere și solidaritate a populației, toate acestea contribuind la potențarea și nu împotriva identității naționale a statului român unitar (sic).

Principalele argumente enunțate împotriva ideii de regionalizare a României, în ordinea importanței lor, prin prisma frecvenței cu care au fost enunțate în opiniile analizate, sunt:

 accentuarea disparităților interregionale, pe fondul dezvoltării disproporționate a marilor aglomerări urbane și a capitalelor de regiuni, în detrimentul localităților periferice ale acelorași regiuni,

  pierderea locurilor de muncă în instituțiile administrative vizate de procesul regionalizării;

 nivelul ridicat al costurilor pe care le implică procesul complex și îndelungat al regionalizării României, costuri ce vor fi suportate tot din resurse publice,

 momentul nepotrivit, în primul rând corelat cu contextul actual al crizei economice globale, dar și din perspectiva planificării noului ciclu bugetar european, momentul fiind apreciat ca tardiv;

 fezabilitatea și chiar oportunitatea decuplării obiectivului descentralizării de cel al regionalizării, pe ideea că o bună descentralizare decizională se poate realiza și în afara procesului de regionalizare;

 creșterea birocrației, din cauza schimbărilor legislative necesare și a etapelor indispensabile ale tranziției de la actuala formă de organizare administrativă spre cea regională;

 teama de riscul federalizării României, a enclavizării anumitor zone ale țării , a pierderii identității naționale, istorice, a federalizării chiar a UE, corelate cu suspiciunea legată de poziționarea contra regionalizării a unor state membre ale UE, precum și a unor politicieni autohtoni;

 nesoluționarea problemei calității dialogului cu decidenții, chiar dacă din punct de vedere geografic aceștia vor fi mai aproape fizic de cetățeni în eventualitatea unui proces al regionalizării, comparativ cu nivelul național.

Între argumentele pro și contra se află un număr de 10 depozanți, care nu au adoptat o poziție clară, neechivocă nici într-un sens, nici în altul.

Alături de aceștia, mai există o categorie de 11 depozanți care nu și-au asumat public o poziție pro sau contra. Printre argumentele invocate în acest caz se numără:

 nevoia de studii și analize de impact a unor alternative de regionalizare a României;

 lipsa unui pachet legislativ concret privind regionalizarea;

 slaba informare a populației cu privire la acest subiect.

În cuprinsul depozițiilor este împărtășit faptul că necesitatea reformei administrative-teritoriale a devenit un fapt acceptat, atât de către societatea civilă, de mediul academic, dar şi de autorităţile publice, care şi-au propus, într-o primă etapă, adoptarea unor măsuri concrete cu privire la procesul de descentralizare. Se subliniază faptul că primele schimbări semnificative în întărirea democrației locale au avut loc doar după anul 2000, când județele au început să preia din ce în ce mai multe atribuții de la guvernarea centrală, fiind în mod paralel întărită şi legitimitatea lor democratică, ca urmare a alegerii prin vot direct a preşedinților de consilii județene. În schimb, regiunile au rămas şi astăzi nişte entități fără legitimitate democratică, cu scop pur statistic şi de implementare a politicilor de dezvoltare.

Totodată, se asumă că regionalizarea, la nivel european, nu numai în România, va reforma fundamental relațiile dintre UE și Statele Membre, pe de o parte, și relațiile dintre fiecare dintre acestea și diversele entități regionale de pe teritoriul lor, pe de altă parte.

La nivelul unei regiuni poate fi valorificat mai eficient parteneriatul pe tot lanțul de planificare, implementare și monitorizare a unei politici publice, fenomen vizibil mai ales în cazul unor state mari, cum este România (sic). Aplicarea principiului subsidiarității constituie o contribuție importantă la construcția unei democrații autentice în România, bazate pe legitimitate egală a diferitelor niveluri de putere: local, județean, regional şi național. Prin urmare, e nevoie de un transfer real de putere dinspre Bucureşti spre entități mai mici, care pot gestiona eficient resursele, iar aceste entități pot fi regiunile.

Se admite faptul că regionalizarea este în primul rând o problemă națională, care necesită discutarea şi armonizarea unei suite de nuanțe: precauții privind intențiile naționaliste, rezerve față de federalizare, grija pentru păstrarea tradițiilor, pentru menajarea identității locale, pentru păstrarea unui nivel eficient de reprezentativitate administrativă şi politică a oamenilor. Pe lângă toate acestea, apare problema costurilor acestei reforme administrativ-teritoriale în raport cu beneficiile presupuse.

 Întrebarea nr.2

Ce tip de decizii și competențe sunt necesar a fi transferate la nivel regional?

Întrebarea a doua a audierii publice a avut drept scop colectarea de opinii referitoare la modelul optim de regionalizare.

Cei 194 de depozanți ai audierii publice, care au admis nevoia de regionalizare a României, au fost invitați să răspundă la întrebările următoare ale audierii.

Opiniile analizate s-au structurat în jurul următoarelor aspecte:

 sensul și cadrul transferului de putere;

 gradul și modul de concret de realizare a transferului de putere;

 gradul și modul de valorificare a structurilor administrative existente, pe diferite nivele.

În privința structurii instituționale care să preia la nivel regional puterea decizională, ideile colectate sugerează, în ordinea importanței prin prisma frecvenței apariției lor, următoarele:

  nevoia unui  for executiv, cu putere decizională, care să elaboreze, planifice și implementeze strategia specifică regiunii administrate;

  nevoia unui for legislativ, cu rol de reprezentare a cetățenilor regiunii în procesul decizional public, care poate fi ales prin vot direct sau,  conform unor opinii minoritare, numit sau ales din rândul aleșilor de la nivelele administrative inferioare (local / județean).

O minoritate a opiniilor apreciază oportună împuternicirea forului legislativ regional cu putere de a promulga legislație primară.

În privința modului concret de realizare a transferului de putere la nivel regional, majoritatea opiniilor apreciază oportună complementaritatea transferului de putere în plan administrativ cu cel din plan economic, financiar, fiscal, și nu numai.

Referitor la gradul transferului de putere, opiniile sunt împărțite relativ echilibrat între: oportunitatea descentralizării pe multiple paliere (administrativ, economic, financiar, fiscal) şi oportunitatea legiferării autonomiei regionale, similar pe multiple planuri.

Nu în ultimul rând, unii depozanți atrag atenția asupra necesității înființării la nivel regional a unor organisme cu rol consultativ, pe modelul celor existente la nivel european (Consilii Economice și Sociale Regionale).

Majoritatea depozanților apreciază utilă  continuarea procesului de regionalizare pe baza structurii actualelor regiuni de dezvoltare. De asemenea, majoritatea opinează în favoarea păstrării nivelului decizional județean, chiar și în varianta reducerii competențelor prin transferul către nivelul regional, deși nu puține sunt și opiniile care susțin desființarea nivelului decizional județean și a prefecturilor.

În concluzie, în cazul alegerii regionalizării României, trebuiesc stabilite mai întâi abordări clare de operaționalizare a relației cu puterea centrală, de tipul: reprezentativitate în elaborarea și negocierea documentelor strategice, a programelor de dezvoltare pe diverse domenii; definirea puterii decizionale și de reglementare regională; definirea statutului juridic; implicarea în procesele legislative care le afectează interesele, inclusiv strategiile de dezvoltare socio-economică; libertatea de a-și determina structurile interne; partajarea de competențe cu autoritățile centrale; definirea structurii surselor de venituri, ca o combinație între resurse proprii/atrase și resurse transferate de la bugetul de stat. În cazul alegerii regionalizării României, modelul regional administrativ teritorial actual poate fi consolidat cu costuri minime.

Întrebarea nr.3

Cum ne organizăm pentru un proces durabil și eficient al regionalizării?

Pentru ca regionalizarea să se realizeze în mod durabil şi eficient e nnecesar să stabilim: criteriile de fundamentare a regionalizării, pentru consistența procesului; actorii necesar a fi implicați, pentru legitimitatea și calitatea procesului; etapele necesare, pentru durabilitatea și eficiența procesului; aspectele tehnice, pentru sustenabilitatea procesului.

Conform opiniilor colectate, sustenabilitatea procesului de regionalizare depinde:

  covârșitor, de modificarea Constituției;

 semnificativ, de adaptarea cadrului legislativ specific pentru înființarea și funcționarea regiunilor;

  nu în ultimul rând, de rezultatul unui eventual referendum național pe tema regionalizării.

Întrebarea nr.4

Cum pot regiunile să sporească coeziunea socială, economică și teritorială a țării și care sunt riscurile să o submineze?

Ultima întrebare are două părţi: una referitoare la potențialul regionalizării de a spori coeziunea economică, socială și teritorială a României și una referitoare la eventualele riscuri de a submina tocmai această coeziune prin procesul de regionalizare.

Regionalizarea ar spori coeziunea economică, socială și teritorială a României dacă:

  s-ar realiza prin consens politic, consens social și consens economic, consensualități îndeplinite prin intermediul dialogului;

 s-ar baza pe cooperare, colaborare, parteneriate inter-județene și inter-zonale, precum și în plan transfrontalier;

  ar stimula dezvoltarea culturii competitivității și a concurenței între regiuni;

 ar reuși un management performant (conectat la nevoi, în funcție de

necesitățile regionale reale, prin întărirea capacității instituțiilor regionale, prin soluționarea promptă a deficiențelor intra și interregionale în perioada de tranziție, prin simplificarea procedurilor);

  ar prioritiza și facilita investiții strategice regionale privind inovația, cercetarea, mediul universitar, mediul sanitar şi infrastructura;

  ar exploata capacitatea coezivă a polilor de creștere;

 ar iniţia schimbarea de mentalităţi.

În contextul dezbaterilor privind transferul de putere, diferența majoră în contribuția sau nu a regionalizării la coeziunea economică, socială și teritorială a țării va fi dată de puterea legislativă delegată regiunilor, și nu de cea executivă sau de dimensiunea bugetului pe care îl vor gestiona.

Principalul risc al subminării coeziunii economice, sociale și teritoriale a României prin procesul regionalizării este, în mod covârșitor, considerat a fi perpetuarea și chiar adâncirea decalajelor și a diferențelor economice și culturale,  prin polarizarea resurselor la nivelul aglomerărilor urbane, prin tendințe de centrifugare, prin apariția fenomenului de enclavizare sau segregare a unor zone ale țării.

Principalele soluții de minimizare a acestui risc se referă la:

  necesitatea unui stat puternic, cu un cadru legislativ clar și unitar;

  buna planificare financiară a regiunilor;

 canalizarea optimă a fondurilor structurale de coeziune și reconstituirea sistemului național de asigurare a resurselor naționale de cofinanțare;

 exploatarea capacității coezive a polilor de creștere;

 realizarea infrastructurilor în sistemele de comunicații și transporturi;

 colaborarea transfrontalieră;

 reprioritizarea criteriilor istorice, culturale, etnice în procesul de regionalizare.

Alte riscuri ale subminării coeziunii economice, sociale și teritoriale a României se referă la:

 accentuarea dimensiunii politice a regionalizării,

  accentuarea disputelor pe criterii etnice, în special privind Ținutul Secuiesc, disensiuni sau chiar opoziție vehementă a populației, ca urmare a includerii în areale identitare diferite de cele acceptate tradițional,  federalizarea României și a UE, cu pierderea sentimentului de stat unitar: Minimizarea acestui risc s-ar putea face prin implementarea unor regiuni care să divizeze ,,majoritatea” maghiară sau  prin  crearea unor zone cu statut special, precum și prin  implementarea corectă, bine planificată în timp, a regionalizării.

 managementul defectuos al procesului de regionalizare, cât și al regiunilor în sine;

 pierderea experiențelor câștigate și a expertizelor consolidate în sfera regionalizării, în speță de către actualele Agenții de Dezvoltare Regională (ADR);

 competiția contraproductivă între potențialele centre administrative ale regiunii, cu interferența ineficientă a politicului în această competiție;

 localizarea instituțiilor regionale constituie un element fundamental în accentuarea hipertrofierii marilor orașe considerate capitală;

 migrația populației (a forței de muncă) și a investitorilor între regiuni;

  creșterea fiscalității la nivel de regiune;

 discontinuitate în teritoriu a activităților industriale;

 mișcări cu caracter autonomist;

 activități subversive ale unor grupuri de interese care se opun regionalizării.

În urma audierii publice comisia a recomandat ca, pentru luarea unei decizii publice optime pe tema regionalizării, să se înființeze un grup de lucru interdisciplinar, echidistant, neutru și independent, dedicat studierii problematicii regionalizării României din perspective multiple, în scopul elaborării unor alternative viabile de regionalizare, inclusiv prin analize comparative, de impact, cost beneficiu și de risc, proces coroborat cu un calendar  specific  al dezbaterilor publice dedicate acestei tematici.

Ministerul Afacerilor Europene, în depoziția transmisă comisiei, menționează faptul că ,,regionalizarea (modificarea organizării administrativ-teritoriale) este o decizie națională majoră, care are impact asupra planificării dezvoltării economico-sociale naționale în ansamblu (inclusiv privind selectarea priorităților de finanțare din fonduri europene), asupra sistemului de gestiune a fondurilor UE post-2013 şi, potențial, asupra sistemului de cofinanțare, în măsura în care acest proces se concretizează în constituirea unor structuri administrativ-teritoriale la nivelul noilor regiuni.”

Declaraţii publice pe tema regionalizării:

,,Eu sunt dispus şi îmi doresc la modul sincer cât mai multe atribuții de la Guvernul central către regiuni, cât mai multe resurse implicit.", a declarat Victor Ponta  (PSD), în 11 decembrie 2012. (Sursa: www.mediafax.ro)

,,Varianta de regionalizare cu cele 8 regiuni de dezvoltare actuale nu este cea mai bună, dar este cea mai posibilă; pentru că ele sunt deja coordonate de câte o agenție pentru dezvoltarea regională, organisme neguvernamentale, de utilitate publică, sunt funcţionale ca regiuni”, a declarat Victor Ponta (PSD), în 25 noiembrie 2012. (Sursa: www.hotnews.ro)

,,Dacă reorganizarea administrativ-teritorială a României nu se va realiza în anul 2013, atunci aceasta nu se va mai înfăptui”, a declarat Vasile Blaga (PDL), în 22 noiembrie 2012. (Sursa: www.dcnews.ro)

,,Granițele țării nu pot fi trasate "în mod arbitrar sau dictatorial" de la centru, în cadrul reformei administrative, ci acestea trebuie să fie conturate în funcție de interesele regionale, iar la final "sfințite" prin referendumuri locale şi regionale.”, a declarat Toro T. Tibor (PPMT),

în 22 noiembrie 2012. (Sursa: www.romanialibera.ro)

,,Reorganizare a regiunilor de dezvoltare economică în România, în 16 regiuni mai mici, care ar putea genera mai multă dezvoltare”, a declarat Iuliu Winkler (UDMR), în 19 noiembrie 2012. (Sursa: www.politicaromaneasca.ro)

Ţăran Nicolae, Conf. Univ. Dr. Ing., Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor (FEAA), Universitatea de Vest din Timișoara:

,,Un proiect foarte dificil –  pentru că în România centralismul oligarhic, mai ales cel de sorginte fanariotă, are o îndelungată tradiție. Un proiect foarte riscant – pentru că în eventualitatea că majoritatea românilor nu se vor implica dezinteresat în acest proiect și vor accepta o regionalizare proiectată și realizată cum vor autoritățile de la București, atunci actualul centralism oligarhic se va generaliza la nivel național și local. Exact ca în secolul domniilor fanariote!”

,,Cred că regionalizarea este o măsură necesară, repet, nu şi suficientă. Ea trebuie făcută în mod responsabil şi trebuie să plece de jos în sus. Nu trebuie să mai acceptăm formule de genul – să facă Bucureştiul – sau mai grav să vină din exterior, de la Uniunea Europeană.”

Silași Grigore, Profesor universitar, Universitatea de Vest din Timișoara,

Universitatea Ion Slavici, Timișoara:

,,Noi nu ne putem lega viitorul şi bunăstarea de fondurile europene. Acestea sunt complementare  şi nu sunt determinante din punct de vedere al dezvoltării şi al progresului economico– social.”

,,Transferul de suveranitate pe care țările le fac instituțiilor europene nu acoperă şi nu se acumulează într-o protecție economică a țărilor care fac parte.”

Coman Liviu, Conf. Univ. Dr., Universitatea Eftimie Murgu, Reșița

,,Regionalizarea nu este o soluție pentru România la ora actuală (…). Ar fi mult mai uşor de implementat şi mai puțin costisitoare varianta adoptării unor măsuri legislative care să confere, dacă asta se doreşte, o mai mare libertate de decizie actualelor administrații locale. Rezultatul ar fi acelaşi …”

Read more...

Evenimente culturale

Salonul de Carte Bookfest de Crăciun (ediţia I) are loc în perioada 15-23 dec. la Biblioteca Naţională (Bd. Unirii 22). Intrarea este liberă.

Sărbătoarea Iuliei Haşdeu are loc vineri, 21 dec., la ora 12, la Biblioteca Centrală Metropolitană (str. Take ionescu 4), când va fi lansată şi revista Miraj literar. Prezintă Crina Bocşan-Decuseară. Intrarea este liberă.

Vineri, 21 dec., la ora 17, la Muzeul Ţăranului Român are loc vernisajul expoziţiei Războiul împotriva ţărănimii. Anii colectivizării (1949-1962). Expoziţia esta realizată în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi va putea fi vizitată până în luna mai 2013.

Vineri, 21 dec., la ora 18,30, grupul Datina românească, condus de pr. Vladimir Alexa, va interpreta Colinde tradiţionale. La Librăria Sophia (str. Bibescu Vodă 19).

Până în febr. 2013 la Muzeul Naţional de Istorie (Calea Victoriei 12) poate fi vizitată expoziţia Bing. Magia jucăriilor, un eveniment la care contribuie Asociaţia Colecţionarilor de Jucării Vechi. Vor putea fi admirate jucării din perioada 1895-1930.

Până la 31 ian. la Muzeul Ţăranului Român va putea fi vizitată cea de-a şasea expoziţie a Muzeului Copilăriei De-a facerea lumii. Jocuri şi jucării.

La parterul Bibliotecii Centrale Universitare s-a redeschis Galateca, galerie de C'arte şi Cooltură, unde până la sfârşitul lui februarie poate fi vizitată expoziţia Poveşti în imagini. Benzi desenate. Comicsuri. Curator este Alexandru Ciubotariu (alias Pisica Pătrată).

Crăciunul Ţărănesc are loc la Muzeul Ţăranului Român în perioada 21-23 dec. Intrarea este liberă.

În seara zilei de 21 dec., la ora 19, vom veni cu flori şi lumânări în Piaţa Universităţii, la Fântână, pentru a ne aminti de cei care nu au murit pentru clasa politică actuală, ci s-au jertfit pentru libertatea noastră.

Sâmbătă, 22 dec., la ora 19, la Opera Naţională Română se joacă O scrisoare pierdută de Dan Dediu. Intrarea este liberă, pe baza tichetelor de loc imprimate de ONB.

Duminică, 23 dec., la ora 18, la cafeneaua Tête-à-tête din Parcul Herăstrău are loc un Concert caritabil pentru copiii de la Aşezământul Sf. Mihail şi Gavriil din comuna Slobozia (jud. Giurgiu).

Read more...

Cercetare despre basarabenii care studiază în România

La începutul lunii decembrie 2012 a fost lansată sinteza raportului Traiectoria tinerilor basarabeni veniţi la studii în România - între mit şi realitate, efectuat de către Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române şi Institutul pentru Românii de Pretutindeni „Eudoxiu Hurmuzachi” din cadrul MAE. Cercetarea a avut ca obiectiv determinarea câtorva trăsături identitare la nivelul tinerilor basarabeni care studiază în România, elevi de liceu şi studenţi din centrele universitare mari (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Galaţi), şi s-a bazat pe 450 de chestionare autoadministrate şi 35 de grupuri de discuţie.

Conform datelor oficiale, în anul 2011 numărul tinerilor aflaţi la studii în România, proveniţi din Republica Moldova, era de 10.000, din care aproape 7.000 studenţi. Cercetarea a fost făcută în perioada mai- oct. 2011.

Profilul general al tânărului cuprins în cercetare are ca axe identitare integrarea în Europa alături de România, reunificarea şi cetăţenia română. Peste 64% din cei intervievaţi au declarat UE drept preocupare importantă în momentul de faţă. Peste 65,7% dintre ei ştiu că există un destin comun al tuturor românilor şi răspund DA la întrebarea Sunteţi de acord cu reunificarea Basarabiei cu România?. 60,4% dintre tineri susţin că dobândirea cetăţeniei române trebuie să fie o prioritate pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Bursa oferită de statul român reprezintă puntea spre spaţiul românesc şi o şansă spre Europa, în acelaşi timp. România oferă o şansă pentru o viaţă mai bună printr-o educaţie superioară şi cu un plus de coerenţă: „[am venit aici] pentru a avea o   educaţie mai puţin coruptă şi mai de calitate decât cea din Republica Moldova.”; „Pentru că aici sunt mai multe şanse” (student la  Medicină, Bucureşti). 70,8% dintre respondenţi sunt de acord cu expresia „România e a noastră”, 59,5% sunt de acord că „bursa contribuie la apropierea dintre cele două maluri ale Prutului” şi 53,2% - că „bursa e  o rampă spre UE”.

Integrarea europeană nu înseamnă neapărat plecarea la muncă în UE, ci aducerea unui viitor mai bun şi în Republica Moldova. „Bursa oferă mai multe oportunităţi, prin urmare aici învăţăm pentru un viitor mai bun” (student Studii Politice, Iaşi). Calificarea oferită de bursă asigură şanse pentru găsirea unui loc de muncă în România şi în Uniunea Europeană, în general. „Bursa înseamnă şi şanse de angajare pe piaţa muncii la nivel de Uniune Europeană, deci avem speranţe să trăim mai bine” (student Ştiinţe Economice, Iaşi).

„Bursele arată că României îi pasă de noi, dar eu aş pune o condiţie  –  cine primeşte bursa asta ori rămâne în România, ori se întoarce în Republica Moldova, pentru că scopul lor este să creeze elite, iar dacă în contextul ăsta nu se mai înghesuie foarte mulţi să obţină bursă, nu-i nicio problemă, mai bine mai puţini, dar buni, decât mulţi, dar slabi” (student Ştiinţe Politice, Timişoara).

Citatul de mai sus e semnificativ pentru preocuparea unora dintre studenţi, surprinsă pe parcursul cercetării. Funcţia de a crea elite prin parcurgerea bursei arată că tinerii din Republica Moldova au înţeles că, pe termen lung, problema crucială a dezvoltării ţării este mai importantă decât cea a carierei personale.

Bursa este un factor de întărire a coeziunii dintre tinerii orientaţi spre acţiunea socială. O parte dintre studenţi au afirmat că vor să se întoarcă în Republica  Moldova „pentru a schimba ceva”; „Să mergem înapoi pentru a da ţara înainte!”; „Să fac dreptate acasă”; „Mă consider foarte norocoasă; toţi prietenii mei sunt aici, am şansa să învăţ aici şi vreau să răsplătesc România Mare” (student Relaţii Economice, Iaşi).

Bursa şi contactul implicit cu spaţiul românesc asigură fundalul pentru conştientizarea problemelor grave de dincolo de Prut: „după ce am venit aici am descoperit politica colectivă de spălare a creierelor de acasă” (student Arhitectură, Bucureşti). Din acest punct de vedere, bursa este un factor de protecţie şi de recuperare a identităţii: „când stai acolo nu îţi dai seama, dar când vii în România realizezi diferenţele şi manipularea” (student Construcţii, Timişoara).

Evenimentele sursă ale memoriei identitare reprezintă momentele cu relevanţă colectivă care au valoare fundamentală pentru ins. Acestea constituie puncte de plecare pentru valorizarea şi construirea spaţiului social. Momentele sursă ale identităţii de bază sunt: Unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 (66%), instituirea limbii române ca limbă oficială (31 aug. 1990) - „sărbătoarea limbii române” (55,9%), anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord ca urmare a Pactului Ribbentrop - Molotov din 1939 (51,7%), anexarea Basarabiei la Imperiul Ţarist în 1812 (48,6%). Pe un plan mai îndepărtat urmează integrarea României în UE în 2007 (32,3%) şi războiul din Transnistria din 1992 (31,2%). 

Memoria Unirii şi a instituirii limbii române sunt cele mai importante elemente ale memoriei identitare a tinerilor basarabeni aflaţi la studii în România, ceea ce caracterizează o memorie restitutivă, şi nu resentimentară.

Tinerii se consideră în cea mai mare parte români (peste 80%).

Spaţiul limbii se suprapune peste cel al organizării societăţii. Fiind prin  excelenţă identitar, amploarea acestuia denotă gradul de desfăşurare a identităţii etnice a vorbitorilor. O societate în care limba etniei majoritare are statut inferior în spaţiul public este un spaţiu comprimat, iar identitatea colectivă - asemenea. În Basarabia se înregistrează fenomene de recuperare a spaţiului limbii române, ceea ce denotă că a început decomprimarea spaţiului identitar. Pentru promovarea limbii sunt esenţiale efortul instituţional şi iniţiativa. Limba română este limbă de comunicare prevalentă în şcoală (87,8%), iar aşa-numita limba moldovenească reprezintă o noţiune ideologică.

Decomprimarea spaţiului identitar se prelungeşte în familie, unde în cea mai mare parte a raioanelor predomină româna (65,9% din cazuri).

Inerţia este mai mare în spaţiul secundar, al anturajului, unde creşte ponderea utilizării limbii celuilalt; româna se vorbeşte în 54,3% din cazuri. Fiind spaţiu al joncţiunii cu vorbitorii altei limbi, anturajul are cea mai mare inerţie identitară. Aceasta denotă flexibilitatea etnică mai mare a românilor basarabeni în raport cu celelalte populaţii.

Distanţa socială priveşte gradul de apropiere de tip etnico-rasial, ocupaţional şi religios dintre comunităţi, la nivelul percepţiei individuale. Celălalt este numit străin – atunci când este factor de angoasă sau un altul generalizat – când este factor de integrare comunitară. Istoria este o prezenţă de netăgăduit la nivelul mentalului colectiv şi aici este una dintre sursele percepţiei Celuilalt. De regulă, ceea ce îl diferenţiază pe Celălalt de Mine este limba vorbită şi faptele lui din trecut. Din cercetare a reieşit faptul că tinerii basarabeni nu se mai simt atraşi de spaţiul cultural şi lingvistic rusesc.

„Dumneavoastră aţi rămas români, dar la noi din '40 până în '89 ne-a dispărut identitatea, ne-au luat limba, a fost mai greu” (student Istorie, Bucureşti). Respondenţii au cea mai mare afinitate faţă de alţi români în a-şi alege prietenii şi partenerii de viaţă.

La nivel colectiv, coordonatele percepţiei celuilalt (factorul rusofon) sunt:

  presiunea geopolitică;

 dominaţia economică prin controlul asupra principalelor afaceri din R. Moldova şi prin dependenţa energetică;

 comunitatea etnică inflexibilă în ceea ce priveşte capacitatea de a învăţa coabitarea cu vorbitorii de limbă română.

Mass-media şi politicienii sunt factori care modelează percepţia spaţiului social; discursul lor are efecte asupra chestiunii identităţii. Percepţia tinerilor basarabeni asupra politicului şi mass-media în raport cu problema apropierii dintre cele două maluri ale Prutului este relativ unitară.

Constatăm că politicienii dn România sunt mai bine văzuţi decât mass-media, în ceea ce priveşte atmosfera pe care o promovează pentru apropierea dintre România şi Basarabia. Pentru Republica Moldova diferenţierea este mai puţin evidentă. Per ansamblu, nici mediul politic, nici mass-media nu par a se bucura de încrederea tinerilor intervievaţi, cel puţin nu în problematica în discuţie.  Cu toate acestea, 61% dintre ei sunt convinşi că statului român îi pasă de ei într-o formulă sau alta, iar dovada o reprezintă bursa, care contribuie în mare măsură la apropierea dintre cele două maluri al Prutului.

Una din cele mai mari probleme ale tinerilor veniţi în România la studii nu o reprezintă loialitatea faţă de simbolistica românească, ci lipsa unui cadru coerent de desfăşurare a identităţii naţionale în special după terminarea programelor de studii. Aici, administraţia şi politicile pentru piaţa forţei de muncă au un rol major.

Pentru orientarea lor în localitatea unde studiază, precum şi pentru menţinerea unei legături coerente cu celelalte autorităţi, se impune constituirea unei interfeţe de tutoriat dedicată tinerilor basarabeni, la nivelul universităţilor.

Pentru a putea fi eficiente în raport cu ceea ce presupune cetăţenia, bursele trebuie acordate şi pe alte criterii decât cel etnic: după calitatea preocupării faţă de cultură, ştiinţă, şi, nu în ultimul rând, faţă de propria identitate.

Din discuţiile avute au reieşit următoarele probleme:

  Sunt nefiresc de puţine locuri în universităţi pentru basarabenii care termină liceul în România, în condiţiile în care circa o treime din tinerii din R. Moldova beneficiază de locuri cu bursă în mediul preuniversitar.

  La liceu, dar şi la unele facultăţi, condiţionarea obţinerii unui loc în cămin de achiziţionarea mesei la cantină generează costuri care nu sunt acoperite de bursă.

 Îmbunătăţirea comunicării dintre Ministerul Educaţiei şi universităţi în problematica studenţilor din R. Moldova, astfel încât acestea să ştie în timp real câte locuri au rezervate pentru aceştia.

  Prejudecăţi ce pot fi ofensatoare la adresa tinerilor din R. Moldova care,  în anumite cazuri, fie sunt consideraţi studenţi străini, fie „ruşi”. Astfel, apare necesitatea înfiinţării unor structuri care să dirijeze cunoaşterea reciprocă, atât la nivelul studenţilor, cât şi al administraţiei şi profesorilor.

  Studenţii sunt angajaţi mai greu tocmai pentru că sunt consideraţi „străini”, iar odată angajaţi, sunt mai prost plătiţi. Astfel, oportunităţile de angajare în România, în rândul tinerilor basarabeni, sunt destul de scăzute. Studenţilor le este greu să obţină un loc de muncă pentru că nu au buletin românesc; angajatorii „sunt din start descurajaţi” de sistemul complicat de angajare a cetăţenilor străini; mulţi dintre ei sunt nevoiţi să recurgă la munca la negru pentru a se putea întreţine.

România trebuie să dezvolte şi alte instrumente punte către R. Moldova, astfel încât proiectul burselor să fie încadrat într-un ansamblu de politici ale unificării pieţei forţei de muncă, comerţului şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei capitalurilor şi, nu în ultimul rând, ale simbolurilor culturale.

Read more...

Evenimente culturale

Vineri, 14 dec., la ora 15, în cadrul Zilelor Bibliotecii Naţionale (Bd. Unirii 22) are loc colocviul Rezistenţa prin credinţă, cu temele: 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Steinhardt; Detenţie politică şi detenţie religioasă în anii comunismului şi 500 de ani de la tipărirea Tetraevangheliarului lui Macarie (1512). Vor conferenţia prof. George Ardeleanu şi pr. Timotei Aioanei. Intrarea este liberă. La ora 18, Corala "Nicolae Lungu" a Patriarhiei Române şi Grupul Psaltic Tronos ne oferă concertul  După datini, colindăm!.

Vineri, 14 dec., este Ziua dedicată studiilor în străinătate la Institutul Francez (Bd. Dacia 77). Participă CampusFrance, DAAD, Comisia Fulbright Româno-Americană şi British Council.

Vineri, 14 dec., la ora 9,30 la Facultatea de Filosofie începe colocviul Sciences et politique dans la Roumanie communiste, ce va analiza influenţa pe care politicul a avut-o asupra diferitelor ştiinţe exacte în România comunistă. Colocviul este organizat de IICCMER în parteneriat cu CERHIO Université d'Angers.

Vineri, 14 dec., la ora 19,30, Marian Naiman prezintă la Observatorul Astronomic (bd. Lascăr Catargiu nr. 21) o conferinţă despre aselenizări, ilustrată video. Biletul costă 10 lei, pentru adulţi.

În cadrul manifestărilor Crăciun Ţărănesc în perioada 14-17 dec. la Muzeul Ţăranului Român are loc Festivalul Cozonacilor. Intrarea este liberă.

Vizavi, la Muzeul de Geologie (Şos. Kiselff 2), are loc târgul de cristale, bijuterii şi pietre semipreţioase Expo-Cristal. Intrarea costă 8 lei, pentru adulţi. În holul Muzeului se desfăşoară colecta publică de cărţi şi jucării Sacul lui Moş Crăciun, unde până pe 20 dec. pot fi aduse donaţii pentru copiii din centrele de plasament.

În perioada 15-23 dec., la Biblioteca Naţională (Bd. Unirii 22) are loc Salonul de Crăciun Bookfest.

În perioada 15-16 dec. la Muzeul Satului are loc Festivalul Florile Dalbe- Datini şi Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou.

Forumul Românilor de Pretutindeni are loc în perioada 14-17 dec.

Duminică, 16 dec., la ora 11, în cadrul conferinţelor TNB, Paul Cozighian vorbeşte despre Faţa nevăzută a zilelor Revoluţiei Române (...în spatele camerelor de luat vederi, al telefoanelor cu fir şi al uşilor închise). Biletul costă 16 lei.

Festivalul Poveşti pentru copii şi oameni mari, ediţia I, începe pe 17 dec. şi are menirea de a-i încânta pe copii şi pe oamenii mari, implicându-i într-o serie de ateliere ce folosesc arta ca mijloc de comunicare. Festivalul se desfăşoară la Biblioteca Naţională (Bd. Unirii 22) şi participarea la spectacole şi ateliere este liberă, atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Mai multe, aici.

Pe 17 şi 18 dec. Facultatea de Ştiinţe Politice organizează conferinţa The role of religion in global politics, susţinută de prof. Bülent Şenay de la Universitatea Uludag din Bursa (Turcia). Prelegerile vor avea loc la sediul Institutului de Studii Politice (str. Spiru Haret 8).

Luni, 17 dec., la Biblioteca Metropolitană (str. Take Ionescu 4), are loc concertul Seniorii şi colindele, susţinut de elevii Scolii nr. 179 şi organizat în parteneriat cu Asociaţia pentru Drepturile Pensionarilor din România. Concertul începe la 11,30 şi intrarea este liberă.

Festivalul Naţional de Muzică Folk Om bun (ediţia a 22-a) are loc în perioada 17- 19 dec., la Teatrul Nottara.

În perioada 13-21 dec., Filiala Dimitrie Cantemir a Bibliotecii Metropolitane (str Viitorului 52), în colaborare cu Grădiniţa Licurici, organizează evenimentul Desaga lui Moş Crăciun, un program de dansuri, cântece şi scenete, destinat să-i familiarizeze pe preşcolari cu cartea.

Vineri, 21 dec., la ora 17, la Muzeul Ţăranului Român are loc vernisajul expoziţiei Războiul împotriva ţărănimii. Anii colectivizării (1949-1962). Expoziţia esta realizată în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi va putea fi vizitată până în luna mai 2013.

Până în febr. 2013 la Muzeul Naţional de Istorie (Calea Victoriei 12) poate fi vizitată expoziţia Bing. Magia jucăriilor, un eveniment la care contribuie Asociaţia Colecţionarilor de Jucării Vechi. Vor putea fi admirate jucării din perioada 1895-1930.

La parterul Bibliotecii Centrale Universitare s-a redeschis Galateca, galerie de C'arte şi Cooltură, unde până la sfârşitul lui februarie poate fi vizitată expoziţia Poveşti în imagini. Benzi desenate. Comicsuri. Curator este Alexandru Ciubotariu (alias Pisica Pătrată).

În seara zilei de 21 dec., la ora 19, vom veni cu flori şi lumânări în Piaţa Universităţii, la Fântână, pentru a ne aminti de cei care nu au murit pentru clasa politică actuală, ci s-au jertfit pentru libertatea noastră.

Read more...

Evenimente culturale

În perioada 6 dec.- 28 febr. Muzeul Naţional de Istorie (Calea Victoriei 12) organizează expoziţia Bing. Magia jucăriilor, un eveniment la care contribuie Asociaţia Colecţionarilor de Jucării Vechi. Vor putea fi admirate jucării din perioada 1895-1930.

La parterul Bibliotecii Centrale Universitare s-a redeschis Galateca, galerie de C'arte şi Cooltură, unde până la sfârşitul lui februarie poate fi vizitată expoziţia Poveşti în imagini. Benzi desenate. Comicsuri. Curator este Alexandru Ciubotariu (alias Pisica Pătrată).

Joi, 13 dec., la ora 15,30, va avea loc concertul de colinde susţinut de Corul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul". Evenimentul are loc în Aula Magna a Facultăţii de Drept.

Joi, 13 dec., la ora 15, la Institutul de Cercetări Politice (str. Spiru Haret nr. 8) are loc dezbaterea Revoluţie la firul ierbii, prilejuită de lansarea volumelor de istorie orală Tânăr student caut revoluţionar, coordonate de Zoltan Rostas şi Florentina Ţone.

Joi, 13 dec., la ora 19, la Casa de Cultură a Studenţilor are loc un concert de şansonete şi rock alternativ, numit Sărbători de iarnă aCasă. Participă trupele Les Francofolescos Trio şi Tiptil. Intrarea este liberă.

Vineri, 14 dec., este Ziua dedicată studiilor în străinătate la Institutul Francez (Bd. Dacia 77). Participă CampusFrance, DAAD, Comisia Fulbright Româno-Americană şi British Council.

Vineri, 14 dec., la ora 9,30 la Facultatea de Filosofie începe colocviul Sciences et politique dans la Roumanie communiste, ce va analiza influenţa pe care politicul a avut-o asupra diferitelor ştiinţe exacte în România comunistă. Colocviul este organizat de IICCMER în parteneriat cu CERHIO Université d'Angers.

Vineri, 14 dec., la ora 18, Corala "Nicolae Lungu" a Patriarhiei Române şi Grupul Psaltic Tronos ne oferă concertul  După datini, colindăm!, la Biblioteca Naţională (Bd. Unirii 22). Intrarea este liberă.

Vineri, 14 dec., la ora 19,30, Marian Naiman prezintă la Observatorul Astronomic (bd. Lascăr Catargiu nr. 21) o conferinţă despre aselenizări, ilustrată video. Biletul costă 10 lei, pentru adulţi.

În cadrul manifestărilor Crăciun Ţărănesc în perioada 14-17 dec. la Muzeul Ţăranului Român are loc Festivalul Cozonacilor. Intrarea este liberă.

Vizavi, la Muzeul de Geologie (Şos. Kiselff 2), are loc târgul de cristale, bijuterii şi pietre semipreţioase Expo-Cristal. Intrarea costă 8 lei, pentru adulţi. În holul Muzeului se desfăşoară colecta publică de cărţi şi jucării Sacul lui Moş Crăciun, unde până pe 20 dec. pot fi aduse donaţii pentru copiii din centrele de plasament.

În perioada 15-16 dec. la Muzeul Satului are loc Festivalul Florile Dalbe- Datini şi Obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou.

Forumul Românilor de Pretutindeni are loc în perioada 14-17 dec.

Duminică, 16 dec., la ora 11, în cadrul conferinţelor TNB, Paul Cozighian vorbeşte despre Faţa nevăzută a zilelor Revoluţiei Române (...în spatele camerelor de luat vederi, al telefoanelor cu fir şi al uşilor închise). Biletul costă 16 lei.

Festivalul Poveşti pentru copii şi oameni mari, ediţia I, începe pe 17 dec. şi are menirea de a-i încânta pe copii şi pe oamenii mari, implicându-i într-o serie de ateliere ce folosesc arta ca mijloc de comunicare. Festivalul se desfăşoară la Biblioteca Naţională (Bd. Unirii 22) şi participarea la spectacole şi ateliere este liberă, atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Mai multe, aici.

Pe 17 şi 18 dec. Facultatea de Ştiinţe Politice organizează conferinţa The role of religion in global politics, susţinută de prof. Bülent Şenay de la Universitatea Uludag din Bursa (Turcia). Prelegerile vor avea loc la sediul Institutului de Studii Politice (str. Spiru Haret 8).

Luni, 17 dec., la Biblioteca Metropolitană (str. Take Ionescu 4), are loc concertul Seniorii şi colindele, susţinut de elevii Scolii nr. 179 şi organizat în parteneriat cu Asociaţia pentru Drepturile Pensionarilor din România. Concertul începe la 11,30 şi intrarea este liberă.

Festivalul Naţional de Muzică Folk Om bun (ediţia a 22-a) are loc în perioada 17- 19 dec., la Teatrul Nottara.

Joi, 20 dec., copiii de la Valea Plopului ne oferă un concert de colinde la Sala Rapsodia (Lipscani 53). Evenimentul caritabil se numeşte Răsună blând spre seară şi este dedicat Asociaţiei Pro Vita Valea Plopului şi Valea Screzii. Mai multe, aici.

În perioada 13-21 dec., Filiala Dimitrie Cantemir a Bibliotecii Metropolitane (str Viitorului 52), în colaborare cu Grădiniţa Licurici, organizează evenimentul Desaga lui Moş Crăciun, un program de dansuri, cântece şi scenete, destinat să-i familiarizeze pe preşcolari cu cartea.

În seara zilei de 21 dec., la ora 19, vom veni cu flori şi lumânări în Piaţa Universităţii, la Fântână, pentru a ne aminti de cei care nu au murit pentru clasa politică actuală, ci s-au jertfit pentru libertatea noastră.

Read more...

Evenimente culturale

De Sf. Andrei, la Muzeul Satului începe Târgul de Ziua Naţională a României, organizat în colaborare cu Asociaţia Tradiţia Militară.

Târgul de Sfântul Nicolae începe la Muzeul Ţăranului Român tot pe 30 nov.

Vizavi, la Muzeul de Geologie (Kiseleff 2), are loc un tîrg de obiecte şi bijuterii din cristale şi pietre semipreţioase, Expo Cristal. Intrarea costă 8 lei, pentru adulţi. În holul Muzeului se află Sacul lui Moş Crăciun, pentru colecta publică de jucării şi cărţi pentru copiii din centrele de plasament. Pentru colectă cei darnici se pot prezenta zilnic, până pe 20 dec.

Vineri seară, 30 nov., Marian Naiman va prezenta la Observatorul Astronomic o conferinţă despre aselenizări, ilustrată video. Conferinţa începe la ora 19 şi durează o oră, după care publicul poate pune întrebări. Intrarea costă 10 lei, pentru adulţi.

Conferinţa I.L. Caragiale – actualitate şi actualizare va fi susţinută de Ioana Pârvulescu şi Dan C. Mihăilescu, duminică, 2 dec., la ora 11, la TNB. Biletul costă 20 lei.

Luni, 3 dec., la ora 19, Teatrul Studenţesc Podul prezintă spectacolul Păcatele părinţilor, pedeapsa pruncilor, după Năpasta de I. L. Caragiale, în regia lui Cătălin Naum. La Casa de Cultură a Studenţilor (Calea Plevnei 61). Intrarea este liberă.

Marţi, 4 dec., la Academia Română are loc conferinţa Datoria externă a României în retrospectivă şi perspectivă istorică. Vor vorbi Gheorghe Zaman, Victor Axenciuc şi Dan Popescu. Evenimentul începe la ora 10, la Sala de Consiliu.

Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române şi Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni lansează studiul Traiectoria tinerilor basarabeni veniţi la studii în România – între mit şi realitate, marţi, la ora 18. Participarea necesită înscriere prealabilă. Mai multe, aici.

Marţi, 4 dec., la ora 18, la Biblioteca Centrală Universitară are loc simpozionul Traian Vuia – mason, inginer, inventator şi pionier al aviaţiei mondiale.

Marţi, 4 dec., Colinde din vatra satului, cântate la cobză de rapsodul Ion Creţeanu. Pe seară, la Librăria Sophia. Intrarea este liberă. Mai multe, aici.

Centenarul Sergiu Selibidache este sărbătorit pe 5 dec. la Academia Română. Vor vorbi acad. Marius Sala, acad. Cornel Ţăranu, prof. Octavian Lazăr Cosma, prof. Liviu Dănceanu, conf. dr. Ioana Voicu-Arnăuţoiu şi Petre Codreanu. Evenimentul începe la ora 11, în Aula Academiei.

Pe 6 dec., la Muzeul Satului începe Târgul lui Moş Nicolae.

Vineri, 7 dec., la Biblioteca Naţională are loc conferinţa internaţională Copiii au drepturi. Amfitrion este jurnalistul Cătălin Ştefănescu. Intrarea este liberă.

MiniLibri, singurul târg de carte destinat exclusiv copiilor, are loc la Plaza Mall, între 7 şi 9 dec.

Duminică, 9 dec., la ora 19, Corul de Copii Radio ne oferă un concert de colinde şi cântece de Crăciun; dirijor este Voicu Enăchescu. Evenimentul este organizat cu ocazia Zilei Internaţionale a Cântului Coral.

Luni, 10 dec., la Universitatea Româno-Americană va fi proiectat documentarul După revoluţie, de Laurenţiu Calciu, despre situaţia din Bucureşti în primele şase luni după Revoluţia din Decembrie 1989. Proiecţia începe la ora 18 şi intrarea este liberă.

Marţi, 11 dec., la Sala Majestic, Concert pentru patru harpe. Concertul începe la ora 19 şi intrarea este liberă.

Miercuri, 12 dec, de la ora 11, istoricul Vadim Guzun prezintă la INST conferinţa Prima mare foamete în Ucraina şi Rusia sovietică, 1919-1923. După conferinţă va fi lansată cartea Rusia înfometată: acţiunea umanitară europeană în documente din arhivele româneşti, 1919-1923, de acelaşi autor. Mai multe, aici.

Read more...

Evenimente culturale

Miercuri, 28 nov., la ora 9,30, la Biblioteca Academiei are loc conferinţa Cerinţe privind ieşirea din criză şi relansarea dezvoltării durabile a României. Evenimentul este organizat în colaborare cu Institutul de Economie Naţională.

Miercuri, 28 nov., Librăria Sophia organizează o seară Constantin Virgil Gheorghiu, dedicată scriitorului român de limbă franceză prea puţin cunoscut la noi. Invitaţi sunt pr. prof. Gheorghe Holbea, Vladimir Bulat şi Gheorghiţă Ciocioi, traducător. Mai multe, aici.

Serile Filocalice se încheie miercuri, 28 nov., cu o conferinţă despre Spiritualitatea Părintelui Stăniloae, susţinută de pr. prof. Nicolae Caraza. La Casa de Cultură a Studenţilor, la ora 18. Intrarea este liberă.

Joi, 29 nov., Institutul pentru Românii de Pretutindeni organizează simpozionul Arc peste timp, dedicat împlinirii a 200 de ani de la naşterea lui Eudoxiu Hurmuzachi.  Mai multe, aici.

Joi, 29 nov., are loc dezbaterea Bugetul UE în exerciţiul 2014-2020. Controverse, negocieri şi rezultatele unui compromis. Participă Daniel Dăianu, Marius Stoian, George Angliţoiu şi Niels Schnecker. Moderator este Adrian Marius Dobre. Evenimentul începe la ora 11 la la Fundaţia Europeană Titulescu (Kiseleff 47).

Joi, 29 nov., seară de film la ICR. Vor fi proiectate fimele româneşti de animaţie incluse în competiţia Anim′Est  2012, începând cu ora 19, la sediul ICR (Aleea Alexandru 38). Intrarea este liberă.

De Sf. Andrei, la Muzeul Satului începe Târgul de Ziua Naţională a României, organizat în colaborare cu Asociaţia Tradiţia Militară.

Târgul de Sfântul Nicolae începe la Muzeul Ţăranului Român tot pe 30 nov.

Vineri seară, 30 nov., Marian Naiman va prezenta la Observatorul Astronomic o conferinţă despre aselenizări, ilustrată video. Conferinţa începe la ora 19 şi durează o oră, după care publicul poate pune întrebări. Intrarea costă 10 lei, pentru adulţi.

Conferinţa I.L. Caragiale – actualitate şi actualizare va fi susţinută de Ioana Pârvulescu şi Dan C. Mihăilescu, duminică, 2 dec., la ora 11, la TNB. Biletul costă 20 lei.

Luni, 3 dec., la ora 19, Teatrul Studenţesc Podul prezintă spectacolul Păcatele părinţilor, pedeapsa pruncilor, după Năpasta de I. L. Caragiale, în regia lui Cătălin Naum. La Casa de Cultură a Studenţilor (Calea Plevnei 61). Intrarea este liberă.

Marţi, 4 dec., la Academia Română are loc conferinţa Datoria externă a României în retrospectivă şi perspectivă istorică. Vor vorbi Gheorghe Zaman, Victor Axenciuc şi Dan Popescu. Evenimentul începe la ora 10, la Sala de Consiliu.

Marţi, 4 dec., la ora 18, la Biblioteca Centrală Universitară are loc simpozionul Traian Vuia – mason, inginer, inventator şi pionier al aviaţiei mondiale.

Pe 6 dec., la Muzeul Satului începe Târgul lui Moş Nicolae.

MiniLibri, singurul târg de carte destinat exclusiv copiilor, are loc la Plaza Mall, între 7 şi 9 dec.

Duminică, 9 dec., la ora 19, Corul de Copii Radio ne oferă un concert de colinde şi cântece de Crăciun; dirijor este Voicu Enăchescu. Evenimentul este organizat cu ocazia Zilei Internaţionale a Cântului Coral.

Luni, 10 dec., la Universitatea Româno-Americană va fi proiectat documentarul După revoluţie, de Laurenţiu Calciu, despre situaţia din Bucureşti în primele şase luni după Revoluţia din Decembrie 1989. Proiecţia începe la ora 18 şi intrarea este liberă.

Marţi, 11 dec., la Sala Majestic, Concert pentru patru harpe. Concertul începe la ora 19 şi intrarea este liberă.

Miercuri, 12 dec, de la ora 11, istoricul Vadim Guzun prezintă la INST conferinţa Prima mare foamete în Ucraina şi Rusia sovietică, 1919-1923. După conferinţă va fi lansată cartea Rusia înfometată: acţiunea umanitară europeană în documente din arhivele româneşti, 1919-1923, de acelaşi autor. Mai multe, aici.

Read more...

Politica externă a Federaţiei Ruse

Centrul de Studii Ruse şi Sovietice a organizat în această săptămână, sub egida Academiei Române şi a Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, conferinţa Principalele coordonate ale politicii externe a Federaţiei Ruse, cu referire la perioada 2000-2012, susţinută de doamna ambasador Paraschiva Bădescu, diplomat şi fost şef al misiunilor OSCE în Turkmenistan şi Muntenegru. Intervenţiile din sală au dus la o dezbatere interesantă, din care voi reda ideile principale.

După cum spunea Churchill, acţiunile Rusiei sunt o „enigmă învăluită într-un mister” şi cheia ar putea fi interesul ei naţional. La câţiva ani după ce Rusia acceptase ca politică externă agenda Occidentului începe să se facă simţită opoziţia celor care promovau interesul naţional; decizia de extindere a NATO cu excluderea Rusie din proces şi intervenţia militară în Kosovo în 1999, când SUA şi NATO ignoră din nou Rusia, sunt o lovitură pentru poziţia de putere pe care aceasta credea că o deţine.

Vladimir Putin cîştigă primul mandat în 2000, când Rusia ajunsese să depindă de împrumuturile din Occident, terapia de şoc ca reformă economică internă se dovedise un eşec, iar Federaţia nu mai era în măsură să-şi apere interesele naţionale; situaţia echivala cu o suveranitate condiţionată, ceea ce impunea o strategie pentru restabilirea deplinei suveranităţi.  Documentul de politică externă elaborat la sfârşitul anului 2000 avea ca obiective:

• -       asigurarea integrităţii teritoriale a ţării şi obţinerea unei poziţii în comunitatea internaţională în consens cu interesele Federaţiei, ca mare putere,
• -      influenţarea procesului de constituire a unei noi ordini mondiale, pe baza normelor de drept internaţional şi a Chartei ONU,
• -   crearea condiţiilor externe favorabile dezvoltării economiei sale; pentru a deveni cu adevărat suverană Rusia trebuie să fie competitivă,
• -    conceptul de vecinătatea apropiată, cu scopul de a preveni apariţia unor focare în regiunile adiacente Rusiei,
• -   identificarea de interese comune cu ţări şi uniuni de state apropiate pentru realizarea priorităţilor naţionale ale Rusiei,
• -      apărarea cetăţenilor ruşi aflaţi în afara graniţelor ţării (circa 25 milioane),
• -     o imagine pozitivă a Federaţiei Ruse în lume, ţară foarte diferită de URSS.

Analiza tendinţelor mondiale din anul 2000 a anticipat situaţii pe care le trăim azi.

• -   Globalizarea economiei mondiale prezenta riscuri pentru ţările nedezvoltate şi pericolul apariţiei unor crize financiare şi economice.
• -    Intensificarea mecanismelor internaţionale în economie şi finanţe au dus la creşterea interdependenţei statelor şi la necesitatea ca instituţii sau organisme internaţionale să fie reformate (FMI; Banca Mondială; ONU).
• -        Integrarea regională devine un factor semnificativ al securităţii.
• -        Terorismul, crima transnaţională organizată şi traficul ilegal afectează stabilitatea regională.
• -   Diminuarea rolului statului suveran în relaţiile internaţionale creează riscul interferenţei arbitrare în afacerile interne ale unei ţări.

Politica externă a Federaţiei Ruse avea resurse limitate pentru a-şi atinge toate obiectivele în acelaşi timp, ceea ce a făcut necesară stabilirea unor priorităţi.

Priorităţile Rusiei la nivel global sunt:

• -  Edificarea unei noi ordini mondiale prin reformarea raţională a ONU şi primirea de noi membri permanenţi în Consiliul de Securitate.
• -     Consolidarea securităţii internaţionale; Rusia consideră că numai Consiliul de Securitate are dreptul să aprobe folosirea forţei în scopul obţinerii păcii.
• -       Integrarea economiei Rusiei în sistemul economic mondial.
• -  Respectarea drepturilor omului şi adaptarea legislaţiilor naţionale la obligaţiile asumate pe plan internaţional.

Priorităţile Rusiei la nivel regional sunt:

• -     Dezvoltarea relaţiilor de bună vecinătate şi de parteneriat strategic cu statele CSI, inclusiv garantarea drepturilor etnicilor ruşi care locuiesc pe teritoriul acestor state.
• -      Dezvoltarea cooperării economice, inclusiv prin crearea de zone de comerţ liber şi programe de folosire raţională a resurselor naturale. De la dominaţia politică Rusia a trecut la infiltrarea în economiile ţărilor din apropiere, prin încheierea de acorduri comerciale bilaterale.
• -     Orientarea politicii externe spre Europa; principalul obiectiv este crearea unui sistem stabil şi democratic de securitate şi cooperare pe continent, având ca instrument OSCE.
• -      NATO are interese care uneori vin în contradicţie cu cele ale Rusiei. Noul concept al NATO, care nu exclude desfăşurarea unor operaţiuni militare dincolo de zona de aplicare a tratatului de la Washington, e un motiv de îngrijorare.
• -    Rusia va depune eforturi pentru îmbunăţirea relaţiilor cu SUA. În prezent lumea riscă să devină unipolară din cauza politicii SUA, care se folosesc de forţă şi încalcă normele de drept internaţional. De fapt SUA nici nu-şi pot îndeplini rolul unipolar întrucât ele nu acţionează niciodată singure, ceea ce face Rusia să simtă că nu e dorită ca partener egal în unele organizaţii occidentale.
• -      Asia capătă o importanţă tot mai mare în politica Rusiei.

La Conferinţa pentru Securitate din 2007 V. Putin a atras atenţia asupra planurilor SUA de a amplasa în Europa Centrală un sistem de apărare antirachetă; SUA au prezentat garanţii verbale că sistemul anntirachetă nu va fi îndreptat contra Rusiei, iar aceasta şi-ar fi dorit un document scris. Putin a evidenţiat necesitatea edificării unei alte structuri de securitate, încurajării investiţiilor în ţările subdezvoltate şi a renunţării la practicile unor guverne occidentale de a folosi societatea civilă pentru destabilizarea regimurilor politice care nu le servesc interesele.

Această poziţie a fost numită realism ofensiv, politică prin care Kremlinul încerca să restabilească statutul de mare putere al Rusiei, prin reforme economice în interior şi păstrarea independenţei strategice în exterior, arsenalul nuclear având un rol fundamental.

După alegerea sa ca preşedinte în 2008, Dmitri Medvedev a făcut prima vizită în China şi Kazahstan. Conceptul de politică externă publicat în 2008 reprezenta o întoarcere a ţării spre Răsărit şi spre euroasianism. Pe plan regional Rusia trecea de la „relaţii de bună vecinătate” la „relaţii amicale” şi la „parteneriate strategice” cu ţările pregătite în acest sens, în scopul garantării unităţii regiunii euro-atlantice de la Vancouver la Vladivostok. Criza dreptului internaţional trebuia depăşită, iar ONU trebuia să aibă rolul vital în politica internaţională. Diplomaţia multipolară trebuia să ia în considerare interesele ţărilor mici şi mijlocii, care nu sunt reprezentate în cluburile de elită, cum este G-20. Pentru multipolarism s-a pronunţat şi China; ulterior s-a văzut că pentru echilibrarea situaţiei din lume Rusia şi China se folosesc de instrumente financiare, cum este comerţul bilateral în valuta proprie, ceea ce restrânge aria de circulaţie a dolarului.

La scurt timp după elaborarea documentului izbucneşte criza georgiană (aug. 2008) şi, deşi Rusia clamase multilateralismul, ea acţionează singură, provocând reacţia puterilor occidentale; menţinerea trupelor ruse pe teritoriul unor foste republice sovietice favorizează scepticismul în Occident. Războiul din Caucaz a năruit iluzia că sistemul de securitate mondial era eficient.

În aug. 2008, într-un interviu televizat, preşedintele D. Medvedev enunţa cinci principii de politică externă:

• -         -  Supremaţia principiilor de bază ale dreptului internaţional,
• -          Lumea trebuie să fie multipolară,
• -          Rusia nu doreşte confruntări cu nici o ţară,
• -          Prioritatea Rusiei este protejarea cetăţenilor săi, oriunde s-ar afla aceştia,
• -          Rusia are interese privilegiate în regiuni cu care a avut în mod tradiţional relaţii cordiale şi va continua să extindă relaţiile cu ele.

În 2009 Rusia a prezentat oficial două proiecte diferite, dar complementare: tratatul de securitate europeană şi acordul pentru relaţiile NATO-Rusia. Reacţia Vestului a fost reţinută şi NATO a rămas cadrul pentru securitatea euro-atlantică. S-a presupus că strategia Rusiei vizează blocarea extinderii NATO şi slăbirea OSCE. SUA nu au considerat necesare noi tratate şi au considerat că forurile existente, OSCE şi Consilul NATO-Rusia, sunt suficiente pentru a discuta problemele de securitate europeană.

Resetarea relaţiilor Rusia-SUA s-a produs în 2009, când s-a creat o coaliţie internaţională împotriva nuclearizării Iranului. În 2010 s-a semnat acordul START- 3, Rusia nu a mai furnizat armament Iranului, s-a creat un coridor pentru tranzitarea trupelor NATO spre Afganistan, ţările au cooperat pentru rezolvarea crizei din Kîrgîstan şi s-au extins legăturile comerciale în domeniul energiei.

Din 2010 Rusia priveşte politica externă ca pe o resursă pentru agenda de modernizarea a ţării. Accentul este pus pe cooperarea economică cu state dezvoltate din UE, cu care Rusia semnează tratate bilaterale, mai uşor de negociat decât unul global, cu Uniunea; aici e de observat că şi SUA procedează la fel. Rusia îşi creează oportunităţi economice şi prin diferenţierea preţurilor la energia pe care o vinde diferitelor state UE, subminând orice încercare de reglementare la nivel UE. În problemele internaţionale Rusia porneşte de la statutul său unic de superputere energetică. Energia este problema centrală a securităţii, un avantaj şi un instrument pentru politica sa externă.

Rusia consideră fostele republici sovietice zone de interes legitim. În afara acestora, UE şi Rusia au puncte de interferenţă pentru politica de securitate în trei zone diferite: Balcanii de Vest, Europa de Est (ţări ne-membre UE⁄NATO) şi Asia Centrală. Ucraina este o problemă fundamentală de securitate naţională pentru Rusia; Moscova doreşte controlul asupra conductelor de gaze şi aderarea Ucrainei la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, iar Kievul – reducerea preţului gazului rusesc.

Menţinerea trupelor ruse în Transnistria blochează eficient extinderea NATO, ca şi prezenţa flotei la Sevastopol. Moscova este principalul partener economic al Republicii Moldova, iar sectorul energetic al acesteia depinde integral de Rusia. Rusia ar putea accepta ca Republica Moldova să devină membră UE, dar fără Transnistria. Interesul scăzut al SUA pentru Europa de Est poate favoriza federalizarea ţării ca soluţie care să menţină Republica Moldova în sfera de influenţă rusească. Rusia e interesată de parteneriate economice cu ţările dezvoltate din UE, urmăreşte disensiunile din Europa şi vrea să îndepărteze influenţa SUA pe continent. Regiunea Mării Negre este un coridor pentru rutele energetice care leagă Caspica de Mediterană. UE nu are o prezenţă puternică în zona Mării Negre şi Rusia este mai sensibilă la influenţa NATO în regiune; percepţia generală este că s-a ajuns la un compromis între SUA şi Rusia, ceea ce amână indefinit occidentalizarea regiunii. Asia de Est şi Orientul Mijlociu sunt regiunile care influenţează raporturile bilaterale Rusia-SUA şi UE-Rusia deoarece de poziţia Moscovei faţă de soluţionarea problemelor provocate de Iran şi Coreea de Nord depinde stabilitatea acestor zone.

Revenirea lui Vladimir Putin ca preşedinte în 2012 a trezit temeri, dar acum Rusia este diferită; creşterea economică nu a fost cea scontată, iar Rusia va face o politică externă mai prudentă şi mai puţin costisitoare. Diferenţa dintre politica externă a lui Medvedev şi a lui Putin nu constă în analiza evoluţiilor globale, ci în capacitatea de a le influenţa. Rusia este încă dependentă de Occident pentru modernizarea economică; problemele sale interne sunt: dependenţa excesivă a economiei de exportul de energie, deteriorarea infrastructurii sociale şi slaba administraţie de stat. Politica soft-power presupune promovarea intereselor prin convingerea şi atragerea simpatiei faţă de ţara ta, bazându-te pe sfera spirituală, culturală şi intelectuală, ceea ce nu exclude militantismul în explicarea poziţiei sale. Rusia nu va mai sprijini regimuri politice din considerente ideologice, ca în peroada sovietică, fără a lua în considerare costurile politice şi economice.

Economiile SUA, UE şi ale Japoniei nu mai reprezintă locomotive pe plan mondial, ceea ce frânează dinamica globală şi slăbeşte dominaţia Occidentului în lume. Rusia a vorbit despre piaţa unică, de la Atlantic la Pacific, ca proiect ambiţios, pentru care acum îşi intensifică relaţiile economice în Asia.

Evoluţiile din ultimii douăzeci de ani demonstrează că direcţiile politice externe ale Rusiei sunt predictibile. Relaţiile României cu Rusia sunt reci, iar deficitul comercial este de mai mult de 1,5 miliarde euro anual, în creştere constantă din 1992.

Read more...