Corneliu Zelea-Codreanu - un om care a făcut istorie (III)

Prigoana

Confruntat cu manifestaţiile naţionaliste, guvernul îi dă mână liberă poliţiei să înăbuşe mişcarea naţională. La Iaşi abuzurile contra studenţilor încep odată cu anul universitar; zeci de tineri sunt bătuţi pe stradă fără motiv, arestaţi şi torturaţi cînd încearcă să organizeze întruniri sau manifestaţii. Poliţia încearcă să împiedice desfăşurarea unui congres al universitarilor ce simpatizau cu mişcarea studenţească. Doi studenţi mor în urma torturilor din beciurile poliţiei. Plîngerile depuse de mai multe victime la Parchet rămîn fără consecinţe asupra făptuitorilor.

Cum studenţii nu mai aveau voie să se întîlnească în Universitate şi nu deţineau vreo clădire, Codreanu şi un grup de cîţiva zeci de studenţi se organizează pentru a-şi construi un cămin al lor. Ei sunt sprijiniţi de mai mulţi români înstăriţi, care le oferă un teren pe malul Prutului, unde puteau face cărămizi, o grădină de legume, unelte şi alte obiecte. Donaţiile nu presupuneau vreun act juridic; bunurile le-au fost date pe încredere, fără a se semna ceva. Deşi nu comiteau nimic ilegal, prefectul de poliţie C. Manciu vine cu un detaşament să-i aresteze pe studenţi. Poliţia reţine şi cîţiva elevi de liceu, care sunt torturaţi bestial. Plîngerile părinţilor au drept consecinţe decorarea lui Manciu şi avansarea în grad a colegilor lui, lucru ce ilustra politica guvernului de gestionare a mişcării naţionaliste, în condiţiile în care în mai multe oraşe aveau loc manifestaţii de solidaritate cu studenţii.

La procesul din oct. 1924, al unui tînăr ce fusese torturat, Codreanu îl împuşcă mortal pe Manciu şi răneşte alte două persoane. Odată cu Codreanu, sunt arestaţi şi cîţiva dintre prietenii lui, deşi nici unul nu fusese implicat. Dispariţia prefectului de poliţie este percepută ca un act de dreptate de ieşeni; pentru a opri manifestaţiile naţionaliste din oraş, în ian. 1925 guvernul strămută procesul mai întîi la Focşani, un fief liberal. Măsura guvernului s-a dovedit o greşeală pentru că valul de simpatie i-a urmat pe arestaţi şi a crescut în timp, cu întruniri, reacţii în presă şi mii de manifeste tipărite în favoarea lor. Procesul a avut loc în cele din urmă la Turnu Severin, sub presiunea a mii de manifestanţi. Codreanu a declarat „Noi am luptat şi, tot ce am făcut, am făcut numai din credinţă şi dragoste pentru Ţară. Ne luăm angajamentul de a lupta pînă la capăt. Acesta este ultimul meu cuvînt.” Codreanu este achitat, iar trenul cu care se va întoarce la Iaşi este întîmpinat cu manifestaţii de simpatie în toate gările. În acel an LANC a acumulat un capital politic pe care A. C. Cuza nu a ştiut să-l utilizeze şi Codreanu a înţeles că nu în cadrul Ligii puteau fi împlinite aspiraţiile românilor. Profesorii rămîneau doar foarte buni teoreticieni.

În vară studenţii încep construirea căminului din Iaşi, pe un alt teren donat. Munca voluntară în folosul unei comunităţi reprezenta o premieră în România. Studenţii au continuat să primească donaţii din toată ţara, dar şi sprijinul voluntarilor de toate vîrstele. Ion Moţa a organizat primele frăţii de cruce, asociaţii de elevi cu scop educativ.

La alegerile din mai 1926, Codreanu a candidat la Focşani pe listele LANC şi a pierdut. Legea electorală introdusese principiul primei majoritare; partidul care obţinea cel puţin 40% din voturi lua 4/5 din locurile din Parlament şi forma guvernul. Scrutinul se desfăşura pe liste; în judeţul în care se depunea o singură listă, ea era declarată aleasă automat, fără alegeri. De multe ori funcţionarii prefecturii, reprezentanţii partidului de guvernământ, încercau să împiedice înregistrarea listelor opoziţiei. O serie de alte abuzuri au favorizat de-a lungul timpului preponderenţa în alegeri a partidului aflat la guvernare. Oraşul Focşani se afla de un an de zile sub stare de asediu, candidaţii opoziţiei au fost împiedicaţi să-şi facă campanie şi alegerile au avut loc într-un climat de teroare; Codreanu a fost arestat din nou. Liga a trimis 10 deputaţi în Parlament (4,7% din voturi)[1]. A. C. Cuza, pentru care organizarea nu fusese niciodată importantă, nu reuşeşte să coordoneze activitatea parlamentară a LANC şi în mai 1927 Liga se scindează (Cuzişti şi Statutari). Cîţiva deputaţi părăsesc Liga, printre care şi Ion Zelea-Codreanu. La alegerile din iulie 1927 LANC nu a mai depăşit pragul electoral, de 2%.

---

[1] Conform legii electorale, doar 20,4% din populaţie avea drept de vot (votul cenzitar). Absenteismul a fost de 25%.