Dezbatere la ICCV: despre sărăcia din România anului 2020

Institutul de Cercetare a Calități Vieții (ICCV) a publicat luna trecută raportul Strategie de politici sociale: România 2013-2020, coordonat de Cătălin Zamfir, care invită la o dezbatere în paginile revistei Inovația socială. Raportul poate fi citit integral aici. Voi prezenta doar ideile principale.

Situația socială fără precedent a țării necesită revizuirea politicii sociale, care organizează sistemele de asigurări (educația, sănătatea, ajutorul de șomaj), susține familiile cu copii și asigură protecția grupurilor vulnerabile.

Starea socială a României în 2013

Este rezultatul întâlnirii economiei cu politicile sociale. Economic, România se plasează pe ultimele locuri în UE. Locurile de muncă salariale s-au redus la jumătate în 23 ani (4,3 mil. în 2011), ceea ce a dus la scăderea surselor bugetare pentru programele sociale. Creșterea ocupațiilor nesalariale nu a reprezentat o alternativă pentru că a oferit venituri fluctuante, deseori neasociate cu asigurări sociale și medicale. Doar 2% din populația ocupată sunt patroni.

Deprecierea valorii muncii este factorul principal al sărăciei. Au apărut noi forme de exploatare a muncii, prost plătite, cu riscul alunecării spre delincvență și efecte sociale negative. Salariul mediu a crescut modest în 23 ani (124%), iar salariul minim reprezintă 62% din valoarea celui de pornire (1989)[1].

Sărăcia afectează populația activă economic: 19% dintre români trăiesc în sărăcie relativă, față de 8,9% media din UE. Deținerea unui loc de muncă nu mai este o garanție a evitării sau ieșirii din sărăcie.

În 1989 o familie cu doi copii și două salarii minime pe economie se afla la limita minimului decent de viață. Acum ea acoperă 48% din coșul minim necesar unui trai decent. Toate familiile cu salarii mici se afundă în 2013 în sărăcie.

Altă sursă de sărăcie este îndatorarea. În 2006 populația României a devenit debitor net față de bănci; creditul a depășit valoarea economiilor depuse în bănci.

Cheltuielile sociale publice sunt, ca procent din PIB, cele mai scăzute din Europa: 21% față de 35% media în UE. România atribuie 35,9% din buget pentru protecția socială (în 2010), față de media UE – 39,9%. Resursele financiare scăzute au, printre alte cauze, și politica de îndatorare publică irațională. În 2010 România s-a îndatorat cu 20 mld. euro, fără o explicație clară  a necesității și utilizării banilor; bugetul este și astăzi grevat de îndatorarea de atunci.

Ajutorul de șomaj a devenit cronic și s-a transformat în neocupare și din cauza politicilor ocupaționale ineficiente. Neocuparea reală este mult mai mare decât cifra șomajului.

Alocația pentru copii, principala formă de ajutor a famiilor cu copii, s-a depreciat în raport cu salariul. Dacă în 1989 ea reprezenta 11,5% din salariul minim, în 2013 ea este 8,3%. Marketizarea serviciilor sociale (educație, cultură, sănătate) a grevat suplimentar bugetele familiilor.

Veniturile ocazionale reduc temporar greutățile unei familii, dar o fixează într-o stare socială marginală cronică.

Tolerarea corupției este un factor important de sărăcire și de distorsionare a economiei. Deşi promovarea concurenţei în economie a fost un obiectiv politic central, ca mecanism reglator al preţurilor, intervenţia monopolurilor este substanţială în domeniile carburanţilor, telefoniei fixe şi mobile, al distribuţiei de electricitate, gaze naturale, energie termică sau al distribuţiei anumitor medicamente.

Probleme sociale grave (abandonul școlar, persoanele fără acte de identitate, mai ales copii) sunt deseori ignorate de politicile publice.

ICCV estimează că în prezent circa jumătate din populația țării este săracă sau la marginea sărăciei, cu șanse mici de a-și îmbunătăți viața. În marile orașe au apărut pungi de sărăcie extremă (comunități care trăiesc folosindu-se de gropile de gunoi).

Cei mai afectați de sărăcie sunt copiii și tinerii sub 25 ani, resursa esențială a României viitoare. În țara noastră copiii sunt categoria cea mai afectată de sărăcia relativă (48,7%) față de media UE (26,9%). Sărăcia copiilor reprezintă mai ales lipsa oportunităților de creștere și de dezvoltare normală. Prin anumite politici de protecție socială, în unele țări din UE o familie cu copii depășește mai repede pragul sărăciei, decât una fără copii.

Copiii cu situația cea mai gravă provin din pungile de sărăcie extremă (copii practic fără șanse de incluziune socială), familiile cu sărăcie cronică, monoparentale sau cu părinți plecați în străinătate sau din starea de abandon.

Rata de ocupare a tinerilor între 18 și 24 de ani este de doar 23,9%. De doi ani a apărut o problemă socială nouă: cum vor fi sprijiniți cei aproape 40% din tinerii de 18 ani să-și ia bacalaureatul? Pentru doi ani consecutivi, dintr-o cohortă de 225.000, mai puțin de 200mii intră în bacalaureat din cauza abandonului școlar, iar dintre aceștia doar 100mii îl promovează.

Alte probleme sociale grave sunt accesul dificil la locuințe și creșterea îndatorării populației, în condițiile scăderii predictibilității veniturilor obținute din muncă. România se situează pe locul II în UE la indicatorul locuințe supraaglomerate (57,7% în 2009). În 2009 începe să crească proporția celor care nu-și achită la timp cheltuielile obligatorii. Cele mai multe restanțe se înregistrează la cheltuielile pentru utilitățile locuințelor (49,4%).

Politica economică

ICCV propune drept obiective sociale prioritare creșterea ocupării salariale și creșterea valorii muncii. Politica fiscală și salarială trebuie să facă munca rentabilă. 

Pentru o economie stabilă ar trebui încurajate acumularea de capital și investițiile naționale, susținute întreprinderile de nișă (IT, agricultura bio, industria alimentară și a mobilei), IMM-urile și antreprenoriatul local; economia trebuie curățată de corupție.

Direcțiile politicii sociale până în 2020

1.    Consolidarea sistemului actual de protecție socială

§  Sistemul de pensii: Pilonul II are efecte negative asupra Pilonului I și grevează salariile. Se va evalua contopirea lui cu Pilonul I sau III. Pensiile speciale trebuie eliminate și pensia trebuie calculată după o formulă unică. Veniturile netaxate trebuie desființate (contractele de mandat ale unor manageri, plățile compensatorii, salariile de bază primite de militari/magistrați la ieșirea la pensie).

§  Alocațiile pentru copii trebuie cuplate cu responsabilizarea părinților.

§  Creșterea accesibilității la servicii sociale.

2.    Scoaterea copiilor și tinerilor din starea de sărăcie absolută este o urgență; tinerii ajung săraci printr-un mecanism intergenerațional de perpetuare a sărăciei. ICCV propune elaborarea unui program național până în dec. 2013, care să fie pus în aplicare din 2014.

3.    O strategie de dezvoltare a sistemului de asistență socială, cu o lege nouă de funcțioare și apropierea asistentului social de comunitate și de școală.

4.    Programe punctuale: acte de identitate personală pentru toți, școală pentru toți, program de locuințe sociale la nivelul a 75% din nevoile actuale până în 2020, politică salarială cu impozitarea progresivă a veniturilor.

5.    În ceea ce privește problemele social-economice ale romilor, ele se întrepătrund cu cele ale restului populaţiei și trebuie să fie tratate integrat cu programele dedicate întregii populaţii. Este nevoie de dezvoltarea unei concepţii de includere a problemelor romilor în problematica social-economică a întregii populaţii și de elaborarea unor programe complementare pe aspecte specifice.

6.    E necesar un sistem de monitorizare a problemelor sociale ale României, care să ofere date consolidate politicilor publice.

 Concluzie

În situaţia actuală de criză, politica socială poate aduce o contribuţie importantă la relansarea social-economică şi politică a României. Dar creșterea calității vieții în comunitate nu depinde doar de stat, prin funcția sa socială, ci și de agenții economici, mass media, școală, inițiativele cetățenești și de culte.

---

1 80% din salarii sunt mai mici decât salariul mediu pe economie.