Despre Republica Moldova, la Zilele Basarabiei

Ieri a avut loc, într-un anonimat desăvârşit, conferinţa Efectele Acordului de Asociere cu UE pentru Republica Moldova, la iniţiativa Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Bucureşti (OSB), în cadrul celei de-a opta ediţii a Festivalului Zilele Basarabiei.

Voi reda aici doar câteva din ideile dezbătute de studenţii basarabeni cu cei care au onorat conferinţa cu prezenţa lor, cam jumătate din cei care se anunţaseră.

Primul vorbitor a fost Mircea Druc, care a privit retrospectiv ideea de “integrare europeană”. Ne exprimăm superficial când spunem că Mircea Druc a fost “prim-ministru al Rep. Moldova”.  Uităm că în 1990-1991 el era preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti şi că, în această calitate, trebuia să se prezinte de două ori pe lună la Kremlin. În iulie 1990, când Mircea Druc a fost intervievat de doar doi români, Aristide Buhoiu şi Pavel Coruţ, el a vorbit de “integrarea europeană de la Atlantic până la Prut sau până la Urali”; interviurile au fost ignorate în România, iar presa sovietică l-a declarat nebun. Perestroika a fost privită de popoarele din URSS ca un prilej pentru renaşterea naţională. Chiar dacă exista suspiciunea că fronturile populare (apărute în 1988 în diverse Republici) sunt controlate de KGB, pentru a se apropia de idealul Unirii, basarabenii s-au înscris în Front cu gândul de a-l româniza şi de a-i impune agenda lor: apropierea de Europa şi de Patria Mamă. Din cauza unor orgolii şi dezbinări tipic româneşti, Rep. Moldova nu s-a alăturat ţărilor baltice în 1999; tocmai căzuse guvernul de la Chişinău când a avut loc summit-ul de la Helsinki, care a marcat sfârşitul unei perioade de tranziţie în viaţa UE, de la o regiune integrată exclusiv din punct de vedere economic la un organism cu propria politică externă şi de securitate. 

Acordul cu UE trebuie dus până la capăt, astfel încât Moldova să se integreze şi juridic în Europa, nu doar geografic şi istoric; chiar dacă Uniunea este zguduită acum de eurosceptici, interesul basarabenilor este să fie loiali ideii de integrarea europeană şi, la rigoare, ei să fie ultimii care pleacă din UE, a încheiat Mircea Druc. 

Tudor Cojocariu, fost membru OSB şi absolvent al SNSPA, comentator la ziarul "Timpul" din Chişinău, a vorbit despre integrarea europeană a Rep. Moldova ca etapă a Unirii. Aderarea la UE este un fapt, iar integrarea un proces, care, aprofundat, va apropia cele două state româneşti de idealul lor. Acordul cu UE nu îndepărtează Moldova de relaţiile tradiţionale cu Federaţia Rusă, de care depinde foarte mult în continuare; desprinderea de spaţiul estic, economic şi valoric, este necesară pentru a scăpa de alternativă: Uniunea eur-asiatică. În prezent circa 1 milion basarabeni lucrează în Federaţia Rusă; ei se pot întoarce în ţară dacă au garanţia că se pot afirma.

Constantin Corneanu, de la Asociaţia Europeană de Studii Geopolitice şi Strategice “Gheorghe I. Brătianu”, a vorbit despre problema Transnistriei, nodul gordian al politicii de securitate a Rep. Moldova. Deşi apartenenţa lui este controversată istoric, Chişinăul nu renunţă la acest teritoriu în care trăiesc circa 200 mii români ce-şi doresc apropierea de UE. Minorităţile din Moldova se află între propaganda rusească şi perspectiva unui standard de viaţă mai ridicat după semnarea Acordului de Asociere cu UE, care va fi aplicat cu ajutorul fondurilor europene; Transnistria riscă să se sufoce economic. România e obligată moral să formuleze o strategie pentru Moldova; în perspectiva războiului cu Federaţia Rusă neutralitatea nu este posibilă şi Parteneriatul Estic ar putea fi o soluţie pentru Rep. Moldova.

Răzvan Timofciuc a citit mesajul lui Cristian Adomniţei, preşedintele Asociației Euroregiunea Siret-Prut-Nistru, ce reunește 26 unităţi teritorial administrative din cele 34 care compun Republica Moldova, exceptând regiunile cu statut special Găgăuzia și Transnistria, și 3 Consilii Județene din România (Iași, Prahova și Vaslui). Scopul asociaţiei este impulsionarea relaţiilor economice în regiune. Pe baza relațiilor stabilite în Ucraina, în noiembrie 2012, Euroregiunea Siret-Prut-Nistru a semnat un acord de cooperare cu Euroregiunea Nistru, care include în lista membrilor regiunea Vinitsa (Ucraina) și 7 raioane de pe frontiera de nord și nord-est a Republicii Moldova. Misiunea asociației se înscrie în Obiectivul de Convergență al Uniunii Europene, cu precizarea că acesta vizează un nivel transfrontalier (cu trei administrații locale din Uniunea Europeană și 26 administrații locale din afara Uniunii Europene).

Dan Nicu, analist politic, este pesimist în ceea ce priveşte tranziţia din Rep. Moldova. România, tehnic, a ieşit din tranziţie, iar după aderarea la UE în 2007 parcursul ei a devenit previzibil. Nu ştim dacă Moldova va începe negocierile de aderare în 2020 pentru că votul factorilor de la Chişinău este mai întâi geopolitic. Acordul cu UE se aplică într-o ţară cu infrastructură şi agricultură la nivelul anului 1990. Acum la Chişinău există o putere discreţionară, iar pentru scăderea gradului de corupţie ar fi necesar un DNA. Colaborarea cu România pentru crearea unor instituţii anticorupţie analoge va garanta integrarea Moldovei în UE.

Prof. Radu Carp de la SNSPA a vorbit despre atitudinea duplicitară a Rep. Moldova în ceea ce priveşte orientarea sa externă: când pro-rusă, când pro-europeană astfel încât în momentele grele nu a avut parte nici de sprijinul UE nici de al Moscovei. După alegerile din 2014, guvernul de la Chişinău a declarat că va continua eforturile pentru integrarea europeană, dar ritmul nu mai este la fel de accelerat ca cel de până la semnarea Acordului. Ordinea internă în Republică pare greu de stabilit; alegerile locale ce trebuiau să aibă loc în această primăvară s-au amânat, teoretic, până la toamnă. Dar în Găgăuzia (regiune autonomă cu 160 mii locuitori şi de fapt focar artificial întreţinut de Rusia) au avut loc alegeri locale, iar în 2014 - referendumul pentru aderarea la Uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan, declarat ilegal şi neconstituţional de autorităţile de la Chişinău. Transnistria, cealaltă regiune autonomă, de mărimea unui judeţ de-al nostru, funcţioneză de facto ca un stat de sine stătător datorită sprijinului financiar şi economic de la Federaţia Rusă, deşi nu este recunoscută pe plan internaţional. Pentru că în ultimul an Transnistria primeşte mai puţin sprijin de la Kremlin, ocupat cu războiul din Ucraina, momentul pare favorabil ca România să intervină la organismele europene pentru a le cere o soluţie care să întărească statalitatea şi suveranitatea Republicii Moldova.

Există temerea că în circa 6 luni criza economică din Rep. Moldova va atinge apogeul. România are un parteneriat privilegiat cu Moldova, dar lipsesc proiecte strategice cum ar fi cele de infrastructură (autostrada Târgu Mureş-Iaşi-Ungheni sau gazo-ductul Iaşi-Ungheni, ce s-ar putea prelungi până la Chişinău) şi de interconectare a sistemelor energetice. Drumul Bucureşti-Chişinău durează 13 ore.

Rep. Moldova se află pe orbita europeană acum şi Chişinăul mai are de făcut paşi concreţi, cum ar fi să depună cererea de aderare, lucru care nu ar împieta asupra relaţiilor pe car le au cu vecinii. Chiar dacă UE a declarat că nu se mai fac aderări până în 2019, noi trebuie să gândim în perspectivă istorică şi să vorbim despre importanţa aderării europene.

Din partea Asociaţiei Pro Basarabia şi Bucovina a vorbit Marian Clenciu; iniţial asociaţia a fost formată din retraşi şi refugiaţi basarabeni. După 25 de ani de activitate majoritatea membrilor sunt repatriaţi şi mulţi au drept de vot şi în Republica Moldova. Există judeţe în România cu peste 1000 repatriaţi basarabeni. Încălcarea Acordului de Asociere ar pune în pericole remitenţele, bani pe care basarabenii îi trimit acasă şi de care depinde o treime din populaţia Moldovei.  

Ionuţ Budişteanu, inventator precoce şi ambasador al turismului românesc, a făcut o paralelă cu Coreea de Sud, ţară pe care a vizitat-o de curând. Deşi deosebirile dintre cele două state coreene sunt majore şi le par unora inconturnabile, de ambele părţi ale paralelei 38 se fac eforturi de apropiere pentru realizarea idealului comun. Românii şi basarabenii nu par să aibă un ideal comun. La 25 de ani de la Podul de Flori drumul Bucureşti-Chişinău durează tot 13 ore.