Perspective economice şi fundături politice

La începutul lunii februarie a avut loc o conferinţă despre perspectivele economice ale României în 2012, la care au participat reprezentanţi ai guvernului şi ai oamenilor de afaceri.

Din partea MADR a vorbit secretarul de stat Barna Tanczos.

Perspectivele agriculturii, importantă pentru economia românească, după ponderea în PIB, depind de provocările cu care se confruntă acest sector, dar şi mediul rural, pe plan mondial: sustenabilitatea, volatilitatea preţurilor şi ecocondiţionalitatea.

De la an la an cererea de alimente pe plan mondial e tot mai mare. Odată cu cererea cresc şi preţurile.

Politica Agricolă Comună (PAC) pentru 2014-2020 vrea să răspundă acestor provocări pentru a obţine alimente de calitate superioară pentru cetăţenii UE, a gestiona resursele naturale prin politici durabile şi a dezvolta echilibrat satul şi oraşul. Politicile presează asupra terenului agricol; dacă în trecut agricultura se confrunta cu provocări endogene (creşterea producţiei la hectar prin tehnologizare), acum factorii externi sunt cei care domină. Dacă UE nu acceptă alimentele obţinute din plante modificate genetic, producţia pe hectar nu va putea creşte.

Agricultura românească se confruntă cu fenomenele meteo extreme. Producţia agricolă din 2012 va depinde de seceta din toamna lui 2011; ninsorile ce au căzut abia de curând ne dau slabe speranţe pentru un an profitabil. Recolta de grâu şi de rapiţă va fi afectată. Structura duală a agriculturii româneşti (fermele mici predomină, fermele mari sunt încă puţine) tinde să se modifice în favoarea celor din urmă, încă din 2007, prin politica agricolă, care sprijină comasarea.

Finanţarea agriculturii rămâne acută. Relaţia băncilor cu fermele mici rămâne rudimentară. Deficitul balanţei comerciale pentru produsele agricole a scăzut din 2008 până în 2011 de la 2 mld. Euro la 0,6 mld. Euro; problema rămâne structura balanţei: exportăm predominant produse primare şi importăm produse cu valoare adăugată mare. Mecanizarea agriculturii în acest interval a crescut exporturile la dublu în 2010 faţă de 2009. Zootehnia este un sector mediabil, nu profitabil, pe care alte state îl sprijină mascat, contrar PAC.

MADR negociază de câteva luni cu CE un program de creditare pentru agricultură. Dacă ministerele de resort pot pregăti pachete de creditare respectând regulile concurenţei (astfel încât să nu se considere ajutor de stat), sunt „portiţe” care pot ajuta anumite sectoare economice. Regula ajutorului de stat e foarte preţuită; pachetele de creditare ar trebui să fie  punctuale pentru a fi eficiente.

Din 2007 investitorii au un plus de punctaj în a obţine fonduri europene pentru tehnologiile ce folosesc resurse regenerabile. MADR va susţine financiar fermele ce cultivă plante energetice şi lucrează la un ordin pentru autorizarea producţiei de biomasă.

Preţurile alimentelor în 2012 vor depinde de cererea şi puterea de cumpărare; nu există o presiune asupra preţului pânii, care oricum e mai mic cu 25% decât în UE. Creşteri ale preţurilor se pot înregistra prin atacuri speculative.

Cea mai mare problemă a agriculturii româneşti o reprezintă terminarea cadastrului agricol şi pe proprietate. MADR negociază un proiect de parteneriat public-privat pentru a finaliza cadastrul. Pentru toată România el ar costa 1,5-2 mld. Euro. Măsurătorile din satelit ale parcelelor corespund foarte rar cu ceea ce se află pe titlurile de proprietate. Cu cele 25 mil. euro de la Banca Mondială s-a efectuat cadastrul pentru 70 comune. Cadastrul e foarte uşor de făcut, dar foarte costisitor; cea mai dificilă va fi identificarea juridică a proprietăţii.

Cristian Pârvan, secretarul general al AOAR, a criticat ordinul recent al agenţiei pentru cadastru, prin care, dacă un proprietar îşi intabulează singur proprietatea, el trebuie să accepte că la terminarea cadastrului agenţia îi va putea modifica suprafaţa (şi titlul de proprietate), dacă aceasta nu va corespunde cu măsurătorile ei. 

Din lumea comunităţii bancare a vorbit Radu Gheţea. Prin noul regulament de creditare a persoanelor fizice în valută, este limitat creditul de consum, ceea ce va mări piaţa pentru persoanele juridice. Creditarea pentru companii nu a crescut în ultimii doi ani, cu excepţia sectorului agricol, unde există proiectele din fonduri europene ale administraţiilor publice locale. Băncile cu capital străin (85% din total) sunt reţinute în a-şi asuma riscuri din cauza problemelor lor proprii. Creditarea nu a contribuit la creşterea economică; concurenţă a existat însă la licitaţiile administraţiilor publice, la care s-au prezentat companii mari.

În 2012 evoluţia va fi asemănătoare, cu cele două domenii care se întrepătrund (agricultura şi proiectele din fonduri europene), la care se adaugă interesul pentru parteneriatele public-privat. Ca o părere personală, Radu Gheţea a împărţit băncile în două categorii, în ceea ce priveşte oferta pentru economisire: bănci cu nivel constant redus al dobânzii pentru depozitele atrase şi bănci cu dobânzi mari pentru că au instrucţiuni de la banca-mamă să-şi acopere creditul din resurse proprii. Dânsul apreciază că la mijlocul anului se va ajunge la o apropiere a celor două paliere, spre dobânzile mici, iar dobânzile de creditare vor fi din ce în ce mai atractive pentru clienţi. Sistemul bancar românesc nu va crea probleme în economie şi va ajunge primul finanţator al ei.

Cristian Pârvan a vorbit despre propunerea oamenilor de afaceri români de a se înfiinţa o bancă industrială de stat (pentru care nu se iau decizii din exterior), exclusiv pentru activităţi de producţie. Programul Fermierul, în care s-a implicat CEC-ul a permis finanţarea ţintită. Polonia a ajuns să-şi acopere 80% din cererea internă din producţia internă, graţie politicilor bancare; de aceea a fost şi mai puţin afectată de criză. BNR nu a părut interesată de producţie, fără de care nu poate exista relansare economică, ci de bunul mers al sistemului bancar. Exporturile noastre merg în proporţie de 70% spre UE, depindem de comenzile ei şi avem produse cu valoare adăugată mică. Radu Gheţea a răspuns că băncile specializate, care au existat şi în România până la începutul anilor 2000, nu s-au dovedit eficiente pentru condiţiile economice fluide. Banca comercială universală e cea mai potrivită şi sigură că va supravieţui. Înfiinţarea unei bănci de stat acum ar risca să scadă sprijinul pentru CEC Bank şi Eximbank, fără a se obţine efecte imediate, pentru că devine competitivă abia după 3-4 ani de funcţionare. Mai bine să consolidăm ce avem; statul ar putea prelua bănci existente.

Ionel Blănculescu, preşedintele unei companii financiare, a împărţit criza în două perioade: nucleul dur, de 4 ani (2009-2012), şi 2 ani de criză a datoriilor suverane (2013-2014). În România criza a fost dublă, economică şi de autoritate a statului. Criza sistemului de stat a fost ascunsă şi scuzată de cea economică. La noi criza a lovit economia reală. Criza sistemului de stat a generat planul anticriză din 2009, eşuat, şi politica de austeritate de acum. Planul de austeritate a produs criza naţională. Creşterea TVA cu 5 puncte a avut un impact aproape fatal pentru economie. Alte măsuri grave au fost demotivarea sistemului de stat şi falimentarea sistemului de sănătate. Economia are o ciclitate de 4 ani şi, pentru că ne aflăm în al patrulea an de criză, ne aşteptăm la o înviorare cu condiţia să nu-i „deranjăm” prin politica guvernului. În 2013-2014 va veni scadenţa pentru datoriile făcute în cei 4 ani ai nucleului dur. Am făcut credite artificiale de care nu am fi avut nevoie, o creaţie a finanţei mondiale. Reducerea rezervelor minime obligatorii ale băncilor la 25% de la 40% a fost un împrumut oferit băncilor străine la momentul oportun pentru ele.

AOAR apreciază că România are resurse pentru a înregistra o creştere economică de 2% în 2012. Administraţia trebuie să fie responsabilă pentru proiectele din fonduri europene, care se află în desfăşurare. Firmele străine din România iau mai mult decât ar trebui; productivitatea per salariat e mai mare în România decât în altă parte pentru ele, dar asta nu se reflectă în nivelul salariului, care nu mai acoperă necesităţile unui om. Într-un raport al Băncii Mondiale se arată că firmele cu capital românesc au un avans al productivităţii pe 2003-2008 net superior multinaţionalelor, la valoarea adăugată; acest lucru se datorează investiţiilor pe care le fac. Firmele străine folosesc ca volum munca ieftină. Din 15.000 de grupuri străine de firme doar 33 au centrul de decizie în România. Menţinerea unei fiscalităţi ridicate cu forţa de muncă va descuraja patronii să facă angajări. Cererea FMI de privatizare a unor companii strategice din domeniul energiei este inacceptabilă. AOAR a salutat aprobarea de către Parlament a legii ce interzice exportul de gaze naturale, în condiţiile în care CE nu poate determina ţările membre să se constituie ca un contractor unic de gaze naturale cu Rusia şi există ţări UE care importă la un preţ net inferior faţă de România, graţie unor aranjamente politico-diplomatice. Piaţa concurenţială în domeniul gazelor naturale este departe de fi o realitate atât în UE cât şi în România.