Vă recomand un articol din Adevărul, scris de Sorin Ghica. Redau câteva fragmente.
România, ca semnatară a Convenţiei ONU privind drepturile copiilor, s-a angajat să transpună în practică prevederile documentului. Toate programele de guvernare în domeniul tineretului au avut ca direcţie de acţiune ”reabilitarea taberelor şcolare şi adaptarea lor la standardele UE”. Numai că strategiile au rămas doar pe hârtie. De mai bine de 15 ani, statul n-a mai investit un leu în taberele şcolare.
La nivelul anului 1990, centrele de agrement aveau o capacitate de cazare de 53.900 locuri, de care au beneficiat aproximativ 324.000 de elevi.
Curtea de Conturi a finalizat recent ”auditul performanţei cu privire la evoluţia şi situaţia patrimoniului taberelor şcolare în perioada 1990-2013”. Este singurul control de o asemenea anvergură privind situaţia taberelor după Revoluţie. Concluziile auditului arată nepăsarea şi chiar reaua voinţă a autorităţilor care au administrat taberele după 1989.
În 1990, în România existau 207 tabere şcolare aflate în proprietatea statului şi în administrarea inspectoratelor şcolare judeţene. În 2013, din totalul de 147 de centre de agrement rămase în picioare, doar 65 mai funcţionau. Iar din cele aşa-zis ”funcţionale”, doar câteva mai primesc copii în vacanţă, celelalte nereuşind să obţină avizele de funcţionare din cauza condiţiilor precare.
Potrivit Curţii de Conturi, încredinţarea taberelor s-a făcut ilegal. ”Atribuirea, încheierea şi derularea contractelor de colaborare s-au realizat fără respectarea principiilor de legalitate, economicitate şi eficienţă (...) Atribuirea contractelor s-a realizat, în mod direct, fără aplicarea unor proceduri care să asigure selecţia celor mai avantajoase oferte şi fără respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia potrivit cărora bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile”, precizează Curtea de Conturi.
În plus, contractele întocmite de ANTTS aveau numeroase ”scăpări”, care au permis ulterior firmelor care au preluat taberele să deturneze, în cele mai multe cazuri, toate veniturile realizate şi să nu respecte nici angajamentele asumate în privinţa investiţiilor. ”Principala cauză care a favorizat nerealizarea programelor investiţionale o reprezintă neincluderea în contractele de colaborare a unor penalităţi explicite pentru nerealizarea investiţiilor asumate. Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale privind realizarea programului investiţional nu au fost prevăzute şi aplicate penalităţi”, susţin auditorii.
Citeste mai mult: adev.ro/n6zmap
România, ca semnatară a Convenţiei ONU privind drepturile copiilor, s-a angajat să transpună în practică prevederile documentului. Toate programele de guvernare în domeniul tineretului au avut ca direcţie de acţiune ”reabilitarea taberelor şcolare şi adaptarea lor la standardele UE”. Numai că strategiile au rămas doar pe hârtie. De mai bine de 15 ani, statul n-a mai investit un leu în taberele şcolare.
La nivelul anului 1990, centrele de agrement aveau o capacitate de cazare de 53.900 locuri, de care au beneficiat aproximativ 324.000 de elevi.
Curtea de Conturi a finalizat recent ”auditul performanţei cu privire la evoluţia şi situaţia patrimoniului taberelor şcolare în perioada 1990-2013”. Este singurul control de o asemenea anvergură privind situaţia taberelor după Revoluţie. Concluziile auditului arată nepăsarea şi chiar reaua voinţă a autorităţilor care au administrat taberele după 1989.
În 1990, în România existau 207 tabere şcolare aflate în proprietatea statului şi în administrarea inspectoratelor şcolare judeţene. În 2013, din totalul de 147 de centre de agrement rămase în picioare, doar 65 mai funcţionau. Iar din cele aşa-zis ”funcţionale”, doar câteva mai primesc copii în vacanţă, celelalte nereuşind să obţină avizele de funcţionare din cauza condiţiilor precare.
Potrivit Curţii de Conturi, încredinţarea taberelor s-a făcut ilegal. ”Atribuirea, încheierea şi derularea contractelor de colaborare s-au realizat fără respectarea principiilor de legalitate, economicitate şi eficienţă (...) Atribuirea contractelor s-a realizat, în mod direct, fără aplicarea unor proceduri care să asigure selecţia celor mai avantajoase oferte şi fără respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia potrivit cărora bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile”, precizează Curtea de Conturi.
În plus, contractele întocmite de ANTTS aveau numeroase ”scăpări”, care au permis ulterior firmelor care au preluat taberele să deturneze, în cele mai multe cazuri, toate veniturile realizate şi să nu respecte nici angajamentele asumate în privinţa investiţiilor. ”Principala cauză care a favorizat nerealizarea programelor investiţionale o reprezintă neincluderea în contractele de colaborare a unor penalităţi explicite pentru nerealizarea investiţiilor asumate. Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale privind realizarea programului investiţional nu au fost prevăzute şi aplicate penalităţi”, susţin auditorii.
Citeste mai mult: adev.ro/n6zmap
Facebook
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul dvs. așteaptă moderarea.