Legea reproducerii umane asistate medical sau fiinţa umană ca marfă

După ce a trecut cu majoritate în Senat, legea 453/2013 a reproducerii umane asistate medical (RUAM) se află acum în dezbatere la Camera Deputaţilor.

Legea se referă la „drepturile privind sănătatea reproducerii populaţiei, precum şi regimul juridic al reproducerii umane asistate medical prin metoda inseminării artificiale sau metoda fertilizării in vitro”. (sursa: aici) „În domeniul reproducerii umane asistată medical, asistenţa medicală răspunde cererii parentale a unui cuplu de a remedia infertilitatea cu caracter patologic, care a fost diagnosticată, sau de a evita transmiterea unei maladii de o anumită gravitate la copil.”

Proiectul legislativ, ce nu a fost dezbătut public şi nici mediatizat, ridică probleme de natură etică, socială, juridică şi antropologică. El transformă copilul într-un obiect, instrumentalizează femeia şi modifică filiaţia, aşa cum este ea cunoscută de milenii. Reproducerea umană asistată medical se practică oricum în România, fără un cadru legislativ adecvat; RUAM poate induce realităţi noi şi imprevizibile în România, iar rezolvarea ei legislativă trebuie făcută într-un context care să ţină cont de respectarea demnităţii umane de la concepţie şi de consecinţele nefaste ale unor fenomene, ca traficul de fiinţe umane. Pentru „cererea parentală”, în proiectul legislativ nu se vorbeşte de alternativele la RUAM (adopţia şi naprotehnologiile), mult mai ieftine şi care nu ridică problemele enumerate mai sus.

Proiectul îşi propune să rezolve problema infertilităţii şi a sterilităţii cuplurilor şi să încurajeze natalitatea, dar, aşa cum e formulat, nu le va rezolva şi nu va înlătura abuzuri şi ilegalităţi deja existente, ci le va legaliza pe acestea din urmă, iar în plus le va şi finanţa de la bugetul de stat. (În acest text apar reglementări noi referitoare la avortul la cerere; faptul că din acelaşi buget continuăm să finanţăm avortul la cerere, dar vom deconta şi procedurile pentru FIV, necesită o dezbatere separată.)

Infertilitatea nu reprezintă «reducerea în mod involuntar şi semnificativ a capacităţii reproductive naturale a unui cuplu viabil, aflat la vârsta biologică, de a procrea», cum este ea definită în propunerea de lege, ci incapacitatea gameţilor de a fecunda, iar sterilitatea este inexistenţa sau numărul foarte mic de gameţi. Imposibilitatea de a procrea trebuie sa fie patologică, infertilitatea, cât şi sterilitatea trebuind a fi verificate, diagnosticate şi atestate medical. De asemenea, ar trebui să ţinem cont de faptul că există şi o infertilitate voluntară (prin contracepţie, amânarea vârstei primei maternităţi, avort la cerere şi una din consecinţele acestuia, sterilitatea secundară etc.).

În domeniul reproducerii umane asistate medical nu este vorba doar «de a decide asupra propriului corp» întrucât în această procedură sunt implicate şi alte persoane în afară de femeia şi bărbatul beneficiari ai tehnicii: embrionii in vitro şi in vivo, copilul care se va naşte, femeia care va fi mamă-surogat sau purtătoare, donatorul anonim de gameţi, personalul medical ce are dreptul la obiecţia de conştiinţă şi societatea în ansamblul ei. Propunerea legislativă nu menţionează în niciun fel necesitatea asigurării protecţiei acestor persoane şi luarea în considerare a diverselor interese legitime aflate în joc într-o societate, aşa cum o cer exigenţele drepturilor omului, stabilite de CEDO: protecţia demnităţii, a vieţii şi integrităţii embrionului uman in vitro şi in vivo, dreptul la viaţă şi sănătate al copilului şi al femeii, interesul superior al copilului şi drepturile acestuia; inexistenţa «dreptului la un copil», dar existenţa drepturilor copilului şi înlăturarea riscului derivelor de tip eugenic pe care aceste tehnici le comportă. Depistarea bolilor genetice în cadrul RUAM nu se face în scop terapeutic pentru embrion, pentru ca aceste boli să fie tratate, ci doar pentru ca acestea sa fie înlăturate prin eliminarea fiinţei umane astfel concepută.

În mod greşit în lege se afirmă existenţa unui «drept la reproducere» al „cuplurilor şi al individului”. Niciun document european sau internaţional nu menţionează vreun «drept» la a avea copii sau a avea acces la RUAM. Putem afirma doar existenţa unei posibilităţi de a recurge la aceste tehnici.

Copilul este o persoană şi nu un obiect al unui proiect sau al unei dorinţe. Nimeni nu are dreptul să-şi proiecteze dorinţele sau să îşi aline suferinţa pe alte persoane. Un cuplu doritor de copii poate procrea sau poate adopta un copil, însă niciunul nu are vreun «drept la un copil». Un copil este un subiect de drepturi şi nu un obiect de drepturi revendicate de către alţii. «Dreptul la un copil» instrumentalizează copilul. Drepturile copilului reclamă «atribuirea unei familii copilului», în care acesta să se poată dezvolta pe deplin, de ex., adopţia. A admite contrariul ar însemna să se acorde preferinţă intereselor adulţilor împotriva interesului superior al copilului. Prin urmare, nu există vreun drept subiectiv la procreere, ci doar o protecţie a dreptului cuplului de a nu fi impiedicat să fondeze o familie.

Părintele unui copil poate fi o mamă sau un tată singur, atunci cand părinţii se despart sau atunci când unul dintre aceştia moare. Însă aceste situaţii sunt accidente ale vieţii, care nu trebuie confundate cu situatia în care se face apel la RUAM cu terţ donator („donare de gameţi”), ce echivalează cu privarea, în mod deliberat, doar prin voinţa legii (a Statului), a unui copil de tatăl/mama sa. Fiind concepuţi cu terţ donator, acest copii vor fi privaţi în mod deliberat, prin lege, de la a-şi cunoaşte fie linia ascendentă paternă, fie cea maternă. Astfel, ei vor fi discriminaţi, prin violarea dreptului fundamental de a şti care le sunt originile. Conform uneia dintre Declaraţiile ONU, «interesul prioritar al copilului este de a fi crescut de părinţii săi naturali». Prin RUAM cu terţ donator se poate ajunge la situaţii în care fraţii şi surorile provenind din acelaşi „donator” pot fonda o familie, fără chiar ca aceştia să ştie că au cel puţin un părinte în comun.

Presupunând ca RUAM cu terţ donator ar avea un scop terapeutic pentru cuplu, trebuie constatat că statul nu este obligat să furnizeze mijloacele realizării dorinţei de a avea copii. CEDO a statuat în mai multe rânduri că nu exista un drept la un anumit tip de îngrijiri medicale sau vreun drept la îngrijiri medicale de un anumit nivel. Statele nu au vreo obligaţie pozitivă în acest sens şi în consecinţă nu poate exista un drept al cuplurilor de a procrea recurgand la RUAM cu terţ donator. Un astfel de drept nu există, pentru că nu poate exista un «drept la a procrea» sau un «drept la un copil». Cum statele nu au vreo obligaţie pozitivă să legifereze în materie de RUAM  cu terţ donator, acestea nu au nici vreo obligaţie negativă să se abţină sau «să lase să se facă» sau să închidă ochii, şi aceasta pentru că RUAM cu terţ donator comportă o miză publică, în special în ceea ce priveşte sănătatea publică. Refuzul de a legaliza vreo metodă de RUAM nu este susceptibil de a constitui o ingerinţă în viaţa privată a cuplurilor doritoare, din moment ce protecţia vieţii private nu implică vreun drept la RUAM.

Proiectul de lege se adresează unui cuplu beneficiar căsătorit sau care „să fie în măsură să probeze o viaţă de cel puţin doi ani împreună”, prin urmare în al doilea caz el desconsideră interesul superior al copilului, de a fi crescut într-un mediu familial, stabil şi propice dezvoltării. Nu se specifică numărul maxim de embrioni care pot fi creaţi.

Propunerea de lege nu specifică faptul că donarea de embrioni de la un cuplu la altul are ca scop implantarea embrionilor în vederea unei noi naşteri (un fel de adopţie a embrionilor) şi că ea se poate face doar dacă embrionii sunt deja creaţi. De asemenea, nu este interzisă expres orice alt tip de donare a embrionilor.

Propunerea de lege nu menţionează posibilitatea medicului responsabil pentru RUAM de a refuza, din motive medico-sanitare, printr-o decizie motivată în scris, să procedeze la aplicarea tehnicilor, în pofida dorinţei părinţilor. Dreptul la obiecţia de constiinţă şi/sau religie a personalului medical şi a instituţiilor medicale este o chestiune de principiu, dat fiind faptul că nimeni nu poate fi forţat să vatăme viaţa sau demnitatea, chiar dacă anumite practici sunt tolerate de lege. De aceea, atunci când legiuitorul consideră necesar să permită o anumită derogare de la principiul respectului pentru viaţă şi demnitate, această derogare este în mod normal acompaniată de o «clauză de constiinţă» expresă. CEDO şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au recunoscut acest drept şi obligaţia la obiecţia pe motive de constiinţă atât persoanelor, cât şi instituţiilor.

În România, prin acest proiect nu sunt interzise:

- Cercetarea pe embrionii umani in vitro sau in vivo;

- Crearea şi utilizarea de embrioni umani în cercetare sau pentru alte scopuri decât implantarea acestora; proiectul interzice „producerea abuzivă de embrioni”, dar ce înseamnă abuziv?

- Donarea embrionilor cercetarii; proiectul interzice „donarea ilicită”, dar ce înseamnă donare licitiă în acest caz?

- Folosirea embrionilor deja creaţi pentru cercetare;

- Selectarea eugenică a embrionilor;

- Crearea unui numar mai mare de embrioni decât cel necesar unei implantari, în orice caz nu mai mult de trei embrioni;

- Congelarea embrionilor umani, cu excepţia situaţiei in care transferul în uter nu e posibil imediat din cauza unor motive documentate de forţă majoră legate de starea sănătăţii femeii (şi care nu putea fi prevazuta in momentul fecundarii, urmand ca aceasta sa fie facută cât mai curând posibil ) sau în cazul decesului unuia din membrii cuplului;

- Suprimarea embrionilor umani;

- Reducţia embrionară in vivo (sarcina multiplă) ;

- Crearea unei fiinţe umane cu gameţi provenind de la trei persoane;

- Clonarea;

- Fecundarea unui gamet uman cu un gamet al unei alte specii şi producerea hibrizilor sau himerelor.

Prin lege, femeia care îşi donează ovulele este donatoare, cea care se lasă inseminată artificial este mamă-surogat şi cea care îşi împrumută uterul pentru a purta embrionul altor persoane (cu scopul de a naşte) este mamă-purtătoare. Astfel, femeia este redusă la statutul de obiect; o parte din corpul ei este instrumentalizat, căci acesta face obiectul unui contract, fiind „valorizată” doar pentru capacităţile ei reproductive şi supusă exploatării fizice şi economice. Tratamentul aferent hiperstimulării ovariene şi prelevarea de ovocite prezintă riscuri grave pentru sănătatea şi fertilitatea ulterioară a femeii. De asemenea, femeia este obligată să întrerupă relaţia dintre ea şi copilul pe care l-a purtat în uter timp de 9 luni, relaţie care este determinantă pentru dezvoltarea personalităţii copilului; în plus, copilul astfel născut este privat de laptele matern.

Aceste proceduri nu sunt anodine nici pentru bărbaţii donatori, dat fiind faptul că prelevarea de spermă necesară fecundării se realizează prin masturbare. Acest tip de «donaţie» este o deresponsabilizare a bărbatului, dar şi a femeii, faţă de rolul lor de părinţi.

Embrionul/copilul nu mai este perceput ca un dar al vieţii, ci ca un drept, ca o marfă care poate fi produsă, congelată, comercializată, traficată, donată altora sau chiar distrusă sau care va suferi toată viaţa, dat fiind faptul că el nu va avea niciodată acces la originile sale. El nu mai este respectat în alteritatea sa, ci trebuie să fie perfect, cea mai mică imperfecţiune fiind detectată şi eliminată prin suprimarea embrionului însuşi (eugenism). Relaţia dintre copil şi părinţii acestuia nu mai este aceeaşi. Or, embrionul uman este o persoană, căci dreptul civil operează doar cu noţiunile de «bunuri» şi de «persoane», distrugerea lui echivalând cu distrugerea unei fiinţe umane. Umanitatea şi protecţia acestuia nu pot depinde de «proiectul parental», căci în momentul existenţei embrionului nu se mai poate vorbi despre un proiect, ci despre o realitate, o viaţă umană care există deja, «cererea parentală» neputând exista decât înaintea fecundarii.

RUAM nu este fără consecinte asupra vietii şi sănătăţii embrionului/copilului, căci sunt folositi mai mulţi embrioni pentru a se realiza o naştere, apoi dupa implantarea a trei embrioni în uter, daca toţi trei se fixează şi se dezvoltă în mod normal, cu acordul femeii sau al cuplului, unul sau doi dintre acestia pot fi distruşi , pentru a nu da naştere la gemeni sau tripleţi: Mama-purtătoare sau surogat trebuie să accepte avortul, conform proiectului de lege; astfel, cuvântul „sarcină nedorită” din art. 3 capătă un sens nou – nedorită de „cuplul beneficiar” şi ridică problema obiecţiei de conştiinţă pentru femeia angajată prin contract.

Nici congelarea embrionilor nu este fără consecinţe asupra sănătăţii copilului. Prin congelarea unora dintre embrionii astfel creaţi se  produce inversarea ordinii generaţionale: doi gemeni se pot naşte la 5 ani diferenţă unul de altul, spre exemplu. 

Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei din 1997 (Convenţia de la Oviedo) este cadrul general pentru protecţia fiinţei umane în contextul cercetării biomedicale, aceasta protejând embrionul uman in vitro şi in vivo în egală măsură, între aceştia nefăcându-se vreo distincţie. Convenţia de la Oviedo stabileşte obligaţia statelor de a «proteja demnitatea şi identitatea fiinţei umane» şi «garantează oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrităţii sale şi al celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei» prin «măsuri necesare». Dacă noţiunile de «fiinţă umană» şi «oricărei persoane» nu sunt definite în acelaşi fel de către statele semnatare ale Convenţiei, acestea au căzut de acord şi au acceptat că «demnitatea umană şi identitatea speciei umane trebuie respectate de la începutul vieţii».

Dacă observăm problemele aduse de legalizarea RUAM în alte ţări, vom putea decide în cunoştinţă de cauză asupra unei variante de lege care să nu aducă atingere demnităţii umane şi să nu producă cataclisme antropologice. Dezbaterea trebuie să plece din rândul cadrelor medicale. Proiectul legii RUAM pare destinat celor 20 centre de fertilizare in vitro din ţară, care vor dobândi astfel acces la bugetul de stat şi al FNUASS, şi nu unei probleme medicale de cuplu sau economico-sociale - deficitul demografic. 

Read more...

Reclama cu Brâncuşi, un fals

Ziarul Adevărul publică ieri un interviu cu Sorana Georgescu-Gorjan, referitor la reclamele CEC în care apar vocea şi imagini cu sculptorul Constantin Brâncuşi. Vocea aparţine unui actor, iar imaginile sunt în parte trucate. Textul citit cuprinde afirmaţii eronate despre operele artistului.

Conducerea Centrului de artă «Constantin Brâncuşi» din Târgu Jiu atrage atenţia că reclamele CEC care conţin date eronate pot afecta grav imaginea celui denumit părintele sculpturii moderne. „Având în vedere difuzarea, în repetate rânduri,  pe diverse posturi de radio şi televiziune, a unor reclame CEC Bank în care apare Constantin Brâncuşi vorbind, inadecvarea celor rostite la adevărul spuselor sale, precum şi apariţia în municipiul Târgu-Jiu a unor panouri publicitare cu imaginea marelui nostru sculptor unde apare un text însoţit de o falsă semnătură, Centrul Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi” consideră că orice demers cu privire la viaţa şi opera lui Brâncuşi, care poate induce opiniei publice informaţii false sau deformate, fără o documentare prealabilă şi consultarea unor specialişti de marcă în domeniu, poate aduce prejudicii grave de imagine celui denumit părintele sculpturii moderne. Înţelegem dorinţa CEC Bank de a-şi asocia numele unei mari personalităţi artistice de valoare universală aşa cum este C. Brâncuşi, dar nu împărtăşim folosirea în mod eronat a unor date şi imagini reprezentative pentru destinul său creator. Considerăm, totodată, că se impune o corecţie imediată a erorilor apărute, în acest fel putând face proba respectului pe care îl purtăm întregii moşteniri brâncuşiene“, spune Doru Strâmbulescu, directorul Centrului de artă «Constantin Brâncuşi» . 

„Se ştie că vocea lui Brâncuşi nu a fost niciodată înregistrată, deci este clar că ceea ce se aude este o făcătură. În plus, vocea vehiculează informaţii false şi chiar periculoase. Am văzut recent o reclamă CEC Bank în care bine cunoscutul autoportret fotografic al lui Constantin  Brâncuşi din 1934, supus unui trucaj electronic, îşi mişcă buzele, rostind cu glas tare anumite afirmaţii. Publicul neavizat poate crede că cele ce aude sunt chiar vorbele artistului!“.    Fiica inginerului Gorjan spune că afirmaţia despre Coloană nu este reală: „Brâncuşi-ul din 1934 vorbeşte despre Coloana fără sfârşit din 1938, precizând că ideea i-a dat-o şurubul de teasc. Nu există în acest sens nimic scris de artist, doar relatări ale moştenitorilor lui, făcute mult după dispariţia artistului.

Se afirmă şi că lucrarea este „simplu un proiect de coloană care mărită ar putea sprijini bolta cerească”. Afirmaţia se referă de fapt la coloanele de lemn de 3,51, 3,54 şi 3,60 metri,  expuse în 1933 la New York. A fost inserată atunci, la cererea artistului, în catalogul Brummer“.

Citeste mai mult: adev.ro/ncgkqr

Read more...

Consecinţele orelor de educaţie sexuală în SUA

(Redau un articol apărut în anul 2002 în revista Porunca iubirii.)

Europa moare. Numai două ţări europene, Irlanda şi Malta, îşi înlocuiesc populaţia proprie. Odinioară cuplurile căsătorite din Europa aveau în medie cinci copii; acum însă idealul este doar un băiat şi o fetiţă. Treizeci şi opt din cele patruzeci şi şapte de naţiuni ale Europei (33 din 35, dacă nu luăm în considerare fosta U.R.S.S.) se află fie la nivelul, fie sub nivelul fertilităţii de înlocuire. Din 1965 încoace, 12 popoare europene au rămas continuu sub nivelul de înlocuire al populaţiei. 

Una dintre cauzele fundamentale este aceea că programe generale şi obligatorii de educaţie sexuală „value-free” („liberă de valori”) au separat relaţiile sexuale de contextul căsătoriei, familiei, procreaţiei şi chiar al iubirii în minţile a milioane de europeni, conducând la o largă acceptare a contracepţiei, sterilizării şi avortului. Cei mai mulţi oameni consideră acum actul sexual ca nefiind altceva decât o sursă de plăcere, iar sarcina a devenit o boală înspăimântătoare, ce trebuie evitată cu orice preţ. Pentru a elimina această „boală”, avortul şi contracepţia sunt universal accesibile pe banii publici, cu foarte puţine excepţii. (…)

Implicaţiile unor astfel de programe, instituţionalizate la scară continentală, sunt cutremurătoare. Şi deplin previzibile.

Danemarca este un exemplu. Îngrijorată de creşterea numărului naşterilor nelegitime, ţara a introdus în 1970 educaţia sexuală obligatorie în şcoli. Rezultatul? În 1985 Human Events raporta că „naşterile nelegitime, despre care se presupunea că vor scădea, de fapt aproape s-au dublat; rata avorturilor, despre care se prezicea că va coborî prin accesul imediat la prezervative şi alte anticoncepţionale la chioşcuri, în realitate s-a dublat; bolile venerice au crescut de mai mult de două ori, iar divorţurile s-au dublat”.

Aşa cum spunea Alan Guttmacher: „Singurul drum pe care pot merge International Planned Parenthood Federation şi aliaţii ei pentru a câştiga bătălia pentru avortul la cerere este cel al educaţiei sexuale.”

„Sexologi” de frunte din SUA au recunoscut că a preda adolescenţilor o educaţie sexuală totală – incluzând informaţie contraceptivă – este complet ineficient în ceea ce priveşte oprirea gravidităţii la adolescenţi. Jane Mauldon şi Kristin Luker afirmă că „în ciuda sprijinului public de lungă durată pentru educaţia sexuală în şcoli, e dificil să se vadă efecte concrete ale educaţiei sexuale asupra comportamentului sexual şi contraceptiv.”

Cercetătorul D.A. Dawson găseşte că „este important să notăm de la bun început că cei mai mulţi dintre cercetători sunt de acord că educaţia sexuală nu scade rata gravidităţii la adolescenţi sau incidenţa activităţii sexuale… Este larg răspândită credinţa că este crucial să oferi adolescenţilor informaţii despre sarcină şi controlul naşterii dacă se urmăreşte reducerea incidenţei gravidităţii la adolescenţi şi că programele sistematice de educaţie sexuală sunt un mijloc important pentru furnizarea informaţiei… Cu toate acestea, analizele efectuate de noi nu reuşesc să demonstreze nici o legătură consistentă între supunerea subiecţilor la educaţia contraceptivă şi iniţierea ulterioară a relaţiei sexuale. Concluzia finală care rezultă din aceste cercetări este că nici educaţia privitoare la graviditate, nici educaţia contraceptivă nu produc nici un efect semnificativ asupra riscului gravidităţii premaritale printre adolescenţii activi sexual, concluzie care pune sub semnul întrebării argumentul că o educaţie sexuală sistematică ar fi un instrument eficace pentru reducerea gravidităţii la adolescenţi.”

William Marsiglio şi Frank Mott au publicat rezultatele unui studiu 

de amploare printre adolescentele de liceu: „În 1982, 1888 de femei (între 15 şi 18 ani) au fost urmărite în cadrul studiului şi cercetătorii au descoperit că frecventarea anterioară a unui curs de educaţie sexuală este asociată pozitiv şi semnificativ cu iniţierea activităţii sexuale între vârstele de 15-16 ani.’”

Comentatorul Thomas Sowell relata in Forbes: "Programele de educaţie sexuală au pătruns în sistemul şcolilor publice americane în anii 1970, subvenţionate masiv de la bugetul federal, adesea sporite de clinici aflate în şcoli, oferind informaţii suplimentare şi referinţe în chestiuni de relaţii sexuale, graviditate şi avort. Înainte de începerea acestor programe, graviditatea în rândul adolescenţilor se afla deja în scădere de mai bine de un deceniu. Apoi acest lung declin al gravidităţii adolescentine a suferit o răsturnare şi sarcinile printre adolescente au crescut rapid pe măsură ce „educaţia sexuală” s-a răspândit şi a pătruns pretutindeni în şcolile publice. Rata gravidităţii printre femeile între 15 şi 19 ani era în 1970 de 68 la mie, iar în 1980 de 96 la mie…"

După Sowell, ratele în creştere ale avortului dezvăluie tocmai rate în creştere ale gravidităţii. De pildă, între 1970 şi 1987, numărul avorturilor a crescut cu 250.000, deşi numărul adolescenţilor a scăzut cu 400.000.

Uimitor, dar chiar şi un veteran „sexolog” ca Sel Gordon spune că „e nevoie ca adolescenţii să fie din nou asiguraţi că este normal să nu aibă relaţii sexuale. Iar cei mai potriviţi să-i înveţe aceasta sunt proprii lor părinţi. Nu există nici un înlocuitor al îndrumării din partea părinţilor. O educaţie sexuală fără etică şi valori este inutilă.” [...]

Investiţia psihologică şi financiară în programele de educaţie sexuală integrală este imensă. A părăsi sau a schimba această direcţie atât de târziu ar însemna nu doar recunoaşterea greşelii, ci şi a responsabilitţii. Totodată, experţii în educaţie sexuală sunt deja angrenaţi în propriul lor sistem birocratic auto-generator, al cărui scop principal este, ca în orice birocraţie, supravieţuirea şi, pe cât posibil, extinderea.

Astfel că, pe măsură ce ratele gravidităţii adolescentine cresc, „sexperţii” continuă să prescrie doze mereu mai mari din otrava care a fost principala cauză generatoare a bolii.

Educaţia sexuală integrală a contribuit în mod hotărât la o rată explozivă a gravidităţii adolescentine, încurajând creşterea desfrâului. În 1970, doar 4,6% dintre fetele de 15 ani avuseseră relaţii sexuale înaintea căsătoriei. În 1990, acest procent crescuse de mai binede 7 ori, la 33,1%. [...]

În 1986, Harris a realizat pentru Planned Parenthood o anchetă completă privind activitatea sexuală la adolescenţi şi efectele pe care le are educaţia sexuală în această privinţă. Iată rezultatele:

• Adolescenţi care primesc educaţie sexuală integrală în şcoli- 46% şi-au început viaţa sexuală

• Adolescenţi care nu primesc nici un fel de educaţie sexuală - 32% 

• Adolescenţi care primesc educaţie sexuală biologică - 26%.

Din această statistică este evident că un program de educaţie a castităţii bine pregătit, prezentat de părinţi care trăiesc într-o căsătorie aşa cum a lăsat-o Dumnezeu, ar conduce la un nivel mult mai scăzut al desfrâului decât oricare dintre cele trei variante de mai sus.

Educaţia sexuală obligatorie o avem deja de multă vreme [în SUA]. Nu este deloc de mirare că Washington, D.C., primul oraş important care a impus programe obligatorii de educaţie sexuală, are cele mai mari rate ale gravidităţii adolescentine şi ale avortului din toată ţara.

Fără nici o îndoială, o educaţie sexuală „liberă” de criterii morale şi valorice a avut un efect profund asupra societăţii americane. Când oameni cu autoritate spun unei întregi generaţii de copii că sexul este pentru distracţie şi că toate manifestările sexuale - atât în cadrul căsătoriei cât şi în afara ei - sunt bune, aceste atitudini vor fi transpuse şi întrupate în stiluri de viaţă. Aşa cum spunea Dr. Donald McDonald, fost administrator al Alcohol, Drug Abuse, and Mintal Health Administration: „A pretinde şcolilor să predea o educaţie sexuală neutră din punct de vedere etic şi moral echivalează cu a pretinde eşecul.”

Şi e cât se poate de sigur că am eşuat. Din 1960 până în 1991, într-un interval de abia 30 de ani, am asistat la următorul curs al societăţii americane, pentru care o mare parte de vină le revine educatorilor sexuali:

• Avorturile au crescut cu 800%

• Rata naşterilor nelegitime a crescut cu 457%

• Abuzul sexual asupra copiilor a crescut cu peste 500%

• Rata divorţurilor a crescut cu 133%

• Procentul familiilor cu un singur părinte a crescut cu 214%

• Concubinajul a crescut cu 279%

• Incidenţa ITS a crescut cu 245%

• Rata sinuciderilor printre adolescenţi a crescut cu 214%

• Rata crimelor violente juvenile a crescut cu 295%.

Nu e deloc surprinzător că educatorii sexuali au avut un efect atât de profund asupra societăţii. Puterea şi scopul lor au cuprindere mondială. Reţeaua lor este extrem de bine organizată şi de abundent finanţată şi controlează drastic moravurile sexuale din această ţară.

Adevăratul înţeles al castităţii este aproape universal falsificat ca fiind doar completa abţinere de la raporturi sexuale înainte de căsătorie. În realitate, „cei căsătoriţi sunt chemaţi să trăiască în castitate conjugală, alţii practică o castitate în înfrânare (totală).” Ce anume înseamnă aceasta poate fi uşor rezumat: abstinenţă înainte de căsătorie şi fidelitate deplină după aceea. [...]

Castitatea dintre soţ şi soţie trimite direct la problema educaţiei sexuale, deoarece din adolescenţă copiii sunt perfect conştienţi de sexualitatea părinţilor, de felul cum o evaluează şi o trăiesc ei. Părinţii fideli unul faţă de altul în gândire şi fapte, care respectă darul fertilităţii şi îi preţuiesc pe copiii iviţi astfel, vor fi capabili să transmită asemenea valori copiilor lor. Părinţilor care folosesc anticoncepţionale, care „se opresc la doi” şi apoi se sterilizează, care consumă pornografie sau urmăresc emisiuni ori filme TV dubioase, le va fi imposibil să-i înveţe castitatea pe copiii lor. Într-adevăr, părinţii nu pot preda castitatea fără s-o înţeleagă, şi n-o pot înţelege fără s-o practice.

(din cartea „The Facts of Life”; Traducere: Valentin Moga)

Read more...

CFC: Scrisoare deschisă către Victor Ponta

Scrisoare deschisă

În atenţia d-lui Victor Ponta, Prim-ministru și candidat la Președinția României,

Referitoare la definiția familiei și a căsătoriei

Stimate domnule Victor Ponta,

Coaliţia pentru Familie și Constituție, organism informal reunind organizaţii non-guvernamentale care activează pentru apărarea familiei prin legile și Constituția țării, se declară îngrijorată de declaraţiile dumneavoastră recente cu privire la eventualitatea legiferării „căsătoriilor” între persoane de același sex.

Dvs. aţi afirmat că nu sunteți de acord cu o asemenea propunere pentru că „societatea nu este pregătită încă”. Din păcate, noi înţelegem din discursul dumneavoastră că această stare de fapt este doar temporară şi că cineva se ocupă ca, pe viitor, lucrurile să se schimbe.

Dorim să vă atragem atenţia, domnule Prim-ministru şi candidat la Preşedinţia ţării, că societatea „nu este pregătită încă” pentru că este aşezată încă pe principiile morale solide pe care s-a clădit Europa creştină şi civilizaţia modernă.

V-ați referit repetat, în mod pozitiv, la religiile majore ale lumii; cunoașteți, suntem siguri, că valorile fundamentale ale acestora sunt neschimbabile în timp. Viziunea Ortodoxiei, a Catolicismului, a Iudaismului etc. asupra familiei nu s-a modificat și nici nu se va putea modifica fără ca acestea să-și nege fundamentele.

Unele lucruri nu depind de exprimarea voinței populare sau de conjunctură. Suntem siguri că dacă, prin referendum, românii ar accepta reintroducerea pedepsei capitale, o susținere populară chiar covârșitoare nu ar face această măsură mai puțin nedreaptă.

Vă asigurăm că și noi ne opunem discriminării – însă căsătoria este o instituție specific heterosexuală, prin natura sa; de aceea, limitarea ei la cuplurile heterosexuale nu poate constitui un act de discriminare.

Ne permitem să vă solicităm, domnule Ponta – român, ortodox, familist - să respectaţi acest adevăr simplu: anume, că familia se întemeiază doar pe legătura specială între un bărbat și o femeie, uniți prin căsătorie. Doar familia autentică servește optim interesele generațiilor viitoare, ale națiunii și statului pe care v-ați angajat să le apărați.

Domnia voastră trebuie să ştie că nu vom accepta să mai fim supuşi unei noi reeducări, precum în comunism. Nu dorim să trăim într-o ţară în care bărbaţii şi femeile vor fi înlocuiţi de un „Om Nou”, de „genul neutru” şi în care se practică o pretinsă „căsătorie” indiferent de sex.

Păstrați nealterată identitatea naţională și spirituală a ţării unde aţi declarat că vreţi să trăiţi, domnule Prim-ministru, pentru a mai avea ce lăsa moştenire copiilor şi nepoţilor noştri!

Pentru aceasta, vă rugăm să ne sprijiniți în demersul nostru de a înscrie definiția corectă a familiei în Constituția României, pentru a o proteja în fața distrugerilor cauzate de viitoare conjuncturi politice sau sociale nefaste.

Semnează,

Coaliția pentru Familie și Constituție

www.coalitiapentrufamilie.ro

Read more...

România are datorii de 200 milioane euro la spitale din UE

Federatia Asociatiilor de Romani din Europa (FADERE) a solicitat Guvernului Romaniei sa plateasca urgent datoriile de peste 200 de milioane de euro pe care Romania le are la diferite spitale din Europa. Federatia a atras atentia ca pacientii care folosesc cardul european de sanatate nu vor mai fi tratati in aceste spitale daca datoriile nu sunt platite.

Potrivit reprezentantilor romanilor din strainatate, tot mai multi pacienti din tara cu afectiuni grave sau boli ce nu pot fi tratate in Romania aleg sa fie operati in strainatate datorita tratamentelor eficiente accesand Formularul European 112. 

Din cauza datoriilor Romaniei, unele spitale europene refuza sa efectueze interventii chirurgicale pana ce CNAS nu vireaza suma care acopera costurile acestora. Cele mai mari datorii sunt inregistrate catre spitale din Germania, Italia, Austria si Franta.

Read more...

Hobby

Sunt fericită că blogul meu a depăşit 50 mii citiri zilele astea.

În două zile am avut peste 300 citiri datorită unui subiect dintr-un domeniu despre care nu mă gândisem că voi scrie vreodată: medicina de familie.

Postarea mea, Cum s-au făcut de râs medicii de familie, a apărut şi în "Viaţa medicală" din 12 sept. Revista pe hârtie mi-a promovat blogul, involuntar, în rândul medicilor. Alte articole ale mele din aceeaşi revistă, dar pe cu totul alte subiecte, nu s-au bucurat de acelaşi succes. (Voi reveni asupra acestui aspect.)

Articolul meu preferat de pe blog nu a intrat în topul pe care îl afişez mai jos.

Am avut cititori în 58 ţări, printre care şi Macedonia, ţară în care s-au născut bunicii mei şi pe care am vizitat-o pe îndelete în 1998.

Read more...

Azi: Mihail Neamţu la b1Tv

La ora 21,30, la emisiunea lui Robert Turcescu.

Read more...

Miercuri: Vernisajul expoziţiei "Cenzuraţi în libertate"

Read more...

Monica Macovei a pierdut votul meu. UPDATE.

La începutul acestei luni, Remus Cernea a depus la Camera Deputaţilor un proiect de lege pentru modificarea art. 18 din Legea Educaţiei, prin care propune înlocuirea orei de religie cu etica şi educaţia civică (sursa aici).

Legea Educaţiei e lege organică şi necesită 2/3 din voturi pentru modificări. Cernea ştie că proiectul nu va trece, cel puţin în această formulă parlamentară, dar vrea să-şi mai întărească "brandul" - omul care vrea să scoată icoanele din şcoli. 

Prin declaraţia de ieri Monica Macovei i se alătură lui Cernea, deşi dânsa se declară a fi un om de dreapta, iar Cernea - ateu. Pentru un om de dreapta părinţii hotărăsc ce studiază copilul lor la şcoală, nu statul.

Monica Macovei are merite incontestabile în reformarea justiţiei din România. Deocamdată este un tehnocrat insuficient informat despre valorile românilor şi a fost prost consiliată pe tema sensibilă, pentru majoritatea, a orei de religie.

Între "dogmatismul ortodox de inspiraţie kaghebisto-bolşevică" şi valorile creştine se face deseori o confuzie care nu poate folosi decât celor care îşi doresc descreştinarea societăţii româneşti.

După ce am semnat pentru a-i susţine candidatura la preşedinţie, Monica Macovei a pierdut votul meu. După părerea mea a pierdut şi şansa de a intra în turul doi.

UPDATE: Iată ce cred românii despre ora de religie:

Read more...

Un scriitor talentat despre religia în şcoli

"Religia în şcoală, religia în general, este un subiect asupra căruia am spus de mult, public, tot ceea ce aveam de spus şi sper să mă pot abţine să nu mai intervin niciodată în această discuţie în care poziţiile sunt mult mai radicale ca-n politică!
Îndrăznesc să sugerez doar atât: înainte de-a formula sentinţe, de-o parte sau de alta, încercaţi să faceţi câteva lucruri:
- să răsfoiţi un manual de religie
- să vorbiţi cu doi-trei copii care fac religie la şcoală
- să vă lămuriţi dacă e obligatorie sau nu
- să răsfoiţi o Istorie a religiilor şi să vă gândiţi cum ar putea fi predată unui copil de 6-7 ani
- să treceţi într-o duminică pe la ora 10-10.30 pe la o biserică
- să vă informaţi ce părere avea despre religie Charles Darwin."

sursa: Tudor Călin Zarojanu (facebook)

Read more...

Dezbatere CSIC: România în al doilea război mondial

Toamna aduce cea de-a doua Dezbatere CSIC de anul acesta. Marţi, 16 septembrie, de la ora 18, vom discuta despre destinul României în cadrul celui de-al doilea război mondial, la Hotelul Howard Johnson, în sala Iridium Grand Ballroom (Calea Dorobanţilor nr. 5-7). Moderatorul Sorin Lavric îi va avea ca invitaţi pe Lucian Filip-Iorga (istoric, publicist), Vadim Guzun (istoric, diplomat), Mioara Anton (istoric) şi Alesandru Duţu (istoric militar).

Într-un mediu public dominat de superficialitate, stereotipii manipulatorii şi abordări reducţioniste, „Dezbaterile CSIC” îşi propun să aducă în discuţie subiecte de istorie contemporană de interes general pentru societatea românească. Scopul principal al acestor întâlniri îl reprezintă prezentarea unor puncte de vedere diferite asupra unor subiecte controversate, dar care modelează societatea contemporană, într-o atmosferă echilibrată, argumentată şi de bun simţ. 
Conceptul „Dezbaterilor CSIC” presupune invitarea unor nume importante, specialişti în domeniile supuse discuţiilor sau personalităţi publice cu un interes aparte pentru subiect, și a unui moderator (în persoana filosofului Sorin Lavric). Întâlnirile vor porni de la o prezentare generală a temei supuse dezbaterii, realizată de cercetătorii Centrului de Studii în Istorie Contemporană, şi vor continua pe câteva direcţii sugerate de către organizatori şi moderator. 
Până acum, „Dezbaterile CSIC” au avut ca teme rezistenţa armată anticomunistă din România (26 martie 2013), relaţiile stat-Biserică în intervalul 1945-1990 (11 iunie 2013), informatorii Securităţii (16 octombrie 2013), respectiv România interbelică (27 martie 2014). Printre invitaţii care au luat parte la discuţii se numără istoricii Liviu Pleşa, Adrian Nicolae Petcu, Clara Mareş, Cristian Troncotă, Adrian Majuru, Florin Müller, pictorul Ştefan Câlţia, violonistul Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, criticii literari Dan C. Mihăilescu, Alex. Ştefănescu, foştii deţinuţi politici Radu Ciuceanu, pr. Nicolae Bordaşiu.

(sursa: istorie contemporana)

Read more...

Cum s-au făcut de râs medicii de familie

Din presă:

"Cardul de sănătate, care acum conţine doar datele de identificare ale asiguraţilor şi în baza caruia se vor deconta toate serviciile medicale din 2015, va începe sa fie distribuit la nivel national din 20 septembrie prin Poşta Română. Cardul va deveni obligatoriu începând de anul viitor, pentru accesarea oricărui serviciu medical, cu excepţia urgenţelor."

Ca medic de familie îmi exprim o opinie.

Distribuirea cardurilor prin Poştă costă 7 milioane euro, plătiţi de Casa de Asigurări.

După mai multe runde de negocieri cu Casa, Asociaţiile medicilor de familie au refuzat să distribuie cardul, pe motiv că acest serviciu nu ar fi fost decontat.
Proiectul iniţial prevedea că acest card va fi iniţializat de medicul de familie, iar refuzul Asociaţiilor a necesitat modificarea softului, cu alte cheltuieli - milioane de euro din fonduri europene, adică bani publici.

Acum cardul poate fi iniţializat şi de medicul din ambulator sau de la Urgenţe, dar ce timp va avea el pentru completarea antecedentelor medicale, care pe fişa unui medic de familie (harnic) pot fi foarte bine documentate? 

În ultimii ani presa a scris despre "dublarea" listelor medicilor de familie, care totalizau (sau totalizează) 28 milioane de înscrişi la o populaţie de sub 21 mil. Pentru fiecare pacient înscris cabinetul încasează bani lunar (capitaţie).

Dacă medicii de familie ar fi acceptat să distribuie acest card, chiar şi fără a fi plătiţi, 

- ar fi ajuns la un scor la adevăr ("văd câţi pacienţi am cu adevărat pe listă, nu mă poate nimeni acuza că am lista dublată")

- cu ocazia asta îmi reevaluez pacientul (profilaxie)

- înregistrez datele de pe fişa mea pe card, ceea ce va fi de folos în Ambulator (prin colaborarea MF-specialist creşte calitatea actului medical).

Cardul este trimis la adresa de pe buletin a pacientului. Pe lista mea, circa 20% pacienţi au alt domiciliu, nu cel din buletin. Unde vor ajunge cardurile lor? (Se vor întoarce la Casă şi fiecare asigurat va trebui să se ducă personal să-l ridice.) Circa 20% din banii de transport pentru pacientii aflaţi pe lista mea se pierd astfel.

Din ianuarie, decontarea serviciilor se va face în funcţie de cardurile trecute prin cititor, în Cabinet. Casa va şti în timp real pe cine examinez. Frauda din sistem va scădea; există medici (specialişti şi de familie) care de ani de zile  trec consultaţii ex burtibus pe registru şi astfel încasează bani pentru servicii fictive. Frauda este unul dintre motivele care au făcut din implementarea cardului de sănătate o necesitate.

Vom avea problema pacientului fără card. Vor apărea conflicte între medici şi pacienţii fără card, care plătesc asigurări de sănătate. Medicii nu vor acorda consultaţii fără a avea garanţia că sunt plătiţi, prin trecerea cardului prin cititor, iar omul bolnav nu va accepta acest lucru.

Medicii de familie au şi aşa o imagine proastă. Distribuirea cardului de sănătate, ce este şi document medical, făcută cu responsabilitate şi seriozitate de medicul de familie l-ar fi re-valorizat în faţa asiguratului şi i-ar fi adus un plus de demnitate în relaţia contractuală cu Casa de Asigurări. Medicii de familie s-au făcut de râs.

Read more...

Zilele Muzeului Ţăranului Român

Ca în fiecare an, de Ziua Crucii, Muzeul Țăranului prăznuiește cu expoziții, târg de icoane, conferințe, filme și muzici tradiționale.

Vă așteptăm în perioada 11 – 21 septembrie 2014, la cea de a cincea ediție a Zilelor Muzeului Țăranului.

Joi, 11 septembrie, ora 18, vă invităm la vernisajul expoziției Găteala capului. Evenimentul va avea loc în Studioul Horia Bernea și în Sala Tancred Bănățeanu.

Ștergar sau mânăștergură, pomeselnic, chindeu de cap, prăboadă, hobot, păunițe, pânzătură; marame și „vălitori“; conci din bani de argint și năframe industriale; pălării lucrate din postav sau pâslă, dar și din pai, împodobite cu flori, cu panglică sau cu „struțuri“; căciuli bărbătești și cușme „rotilate“...

Vineri, 12 septembrie, ora 17, la Sala Irina Nicolau, vom vernisa expoziția Odoare dintr-un sipet neștiut (II). Marius Matei – portul bănățean, dedicată costumului popular din zona Banatului de câmpie.

Nu ratați, nici în acest an, Târgul iconarilor și al meșterilor cruceri, din 12 în 14 septembrie. Descoperiți, ca de obicei, în târg: prăznicare, sfinți protectori, sărbătorile mari, heruvimi, Crucea în variante ne-împuținate, închipuite și zugrăvite pe icoane pe lemn, icoane pe sticlă, icoane de vatră, crucițe, cruci de mână, pristolnice, miniaturi religioase, izvoade, pecetare, mozaicuri, obiecte și lucrări care se înscriu în teritoriul artei sacre. Însoțim iconarii cu poame de toamnă, suc de mere, turtă dulce, dulcețuri, miere și prăjituri de casă...

Sâmbătă, 13 septembrie, la ora 19.00, iubitorii muzicilor tradiționale sunt așteptați în curtea interioară, la concertul HORI STRĂVECHI din Țara Lăpușului și a Maramureșului, susținut de Nicolae Pițiș și Maria Casandra Hauși.

Două conferințe vor delecta publicul: duminică, 14 septembrie, la ora 16.00, Pr. conf. dr. Radu Petre Mureșan va vorbi despre Sfânta Cruce în viața creștină, iar luni, 15 septembrie, la ora 18, Matei Stârcea-Crăciun va susține o prelegere despre Valorile țărănești în sculptura brâncușiană.

Joi, 18 septembrie, la ora 18.00, la Sala Foaier, va avea loc vernisajul expozițieiMateria martir. Grâul. Dincolo de temele explorate deja de etnologia clasică, operăm selectiv intersectând teritorii diverse: antropologie, artă vizuală, sociologie, istorie, și folosind instrumente de lucru de la istorie orală, text literar, imagine iconografică, fotografii martor, la obiecte autobiografice, obiecte ritualice (cunună de grâu, colaci, pâine, colivă), instalații audio-video și, nu în ultimul rând, materii organice.

Din programul acestui an nu vor lipsi lansările de carte, concertele și filmele din cadrul Nopții Albe a Filmului Românesc.

Read more...