Deşi este greu de
extrapolat rezultatul unor alegeri locale în perspectiva unor alegeri generale,
situaţia politică actuală nu numai că o permite, dar o și impune. De acurateţea
analizei votului de la 9 februarie şi de natura concluziilor pe care le vor trage
forţele politice va depinde viitoarea lor strategie electorală, dar şi şefia acestor
forţe politice, stabilitatea lor internă, chiar şi data viitoarelor alegeri
parlamentare.
Luând ca bază a analizei
rezultatele votului pe partide pentru consilieri, putem trage cîteva concluzii:
1. Numărul foarte
mare de absenţi: circa 6 milioane (36 la sută). Între ei distingem trei
categorii:
a) Absenţii de
vocaţie: cei pe care nu-i interesează şi nu-i va interesa vreodată votul. După
ponderea lor în ţările cu structură pluralistă ei sînt cam 15 la sută.
b) Absentii
tehnici: cei care nu au putut participa la vot din cauza legii care a impus
votul strict la domiciliu: studenţii, flotanţii, ilegalii rezidenţi în marile
oraşe, cei de pe şantiere, concediu sau deplasări. Probabil 5 la sută.
c) Absenţii de
refuz: cei care nu au votat pentru că resping actualele opţiuni. Cam 15-16 la
sută. Ei sint cei mai importanţi pentru că ei pot vota data viitoare - în caz
că li se va oferi ceva credibil. Având în vedere opţiunile refuzate, o regrupare
credibilă a stângii îi va putea recupera.
2. Rămîn cei 10,5
milioane care au votat. Şi iată cum s-au împărţit aceste voturi pentru
consilieri:
F.S.N. – 33,6 la
sută.
C.D. - 24,3 la sută
Ind. – 6,7 la sută
P.D.A.R. 7,9 la sută
U.D.M.R. 7 la sută
P.U.N.R. - 4,9 la
sută
P.N.L.-AT - 2 la
sută
M.E.R. - 1,4 la
sută
P. Rep 1,6 la sută
P.R.M. 2 la sută
U.S.D. - 1,4 la
sută
P.N.L. - 1 la sută
Alţii – 2 la sută
Raportate însă la
masa electorală de 16 milioane, aceste procente devin:
Electorat 16,3
mil. = 100 la sută
Absenți 6 mil. =
36 la sută
Votanți 10,5 mil.
= 64 la sută
F.S.N. 22%
C.D. 17 la sută
P.D.A.R. 5,1 la
sută
U.D.M.R. 4,3 la
sută
P.U.N.R. 3,2 la
sută
P.N.L.-AT - 1,5 la
sută
P.R.M. 1,5 la sută
M.E.R. 1,2 la sută
P. Rep. 1,1 la sută
U.S.D. 1,1 la sută
Indep. 4,5 la sută
Alţii – 2 la sută
După cum se vede, ponderea
partidelor în electorat este sensibil mai mică decât apare ea prin raport cu
cei care au votat. Principalul perdant de voturi este F.S.N. Dar ceea ce a
pierdut F.S.N. nu au reuşit să recupereze decât parțial ceilalţi. În principal
C.D. a recuperat 6-700 000 de voturi, P.D.A.R. a cîştigat 400-500 000 de voturi,
P.U.N.R. circa 200-300 000 de voturi, România Mare cca 220.000 voturi, Independenţii
cca. 60 000. În total F.S.N. pierde însă (prin raport cu 1990) cca. 8 milioane
de voturi! Din care ”cîştigătorii" actualei campanii electorale
recuperează numai cca. 2,1 milioane! Aproape 6 milioane sînt absenţii şi
voturile nule.
Cine a cîştigat
alegerile? Moral - C.D. Prin plusul de voturi, prin plusul de pondere, prin
succesul real în marile oraşe. Practic însă F.S.N. a pierdut mult mai repede
decît a fost în stare să cîştige C.D.! Este punctul cheie de studiat de către
C.D. pentru alegerile parlamentare.
Al doilea cîştigător
este ideea pluralistă. Alegătorii vor constata pentru prima dată că votul lor
poate da jos sau poate numi. Este axul pe care va trebui să-şi ruleze C.D. întreaga
campanie electorală, ca mijloc de aducere la urne a absenților. Apoi, se constată
un început de coerenţă pe eşichierul politic. Epoca mastodontului fesenist a
apus. Se conturează intrarea într-o formulă echilibrată de ale cărei combinaţii
posibile şi dezirabile va depinde formula viitoarei guvernări.
La vîrf - trei forţe politice de anvergură naţională:
F.S.N. (22 la sută), C.D. (17 la sută), P.D.A.R. (5,1 la sută). Ele au luat și
majoritatea primăriilor și consilierilor, având reprezentare cu adevărat pe întreg
teritoriul naţional.
Apoi - două mari
forţe regionale: U.D.M.R. și P.U.N.R., centrate pe zona transilvană în care - semnificativ
- minoritatea maghitară are o anumită pondere: Harghita, Covasna, Mureş, Cluj, Sălaj,
Satu-Mare, Bihor. Ambele forţe în cauză sînt nemulţumite. P.U.N.R., pentru că a
luat mai puţin decît a sperat (un semieşec), iar U.D.M.R. pentru că, în ciuda
poziţiilor cîştigate, actuala angajare politică pare epuizată ca perspectivă.
Pe liderii U.D.M.R. îi interesează altceva: schimbarea actualului statut politic
al Transilvaniei. Dacă C.D. va juca în aceste direcţii, ne aşteaptă grave
convulsii. Cheia dorinţelor U.D.M.R. nu se află însă în formula electorală
(care-i va obliga la minoritate perpetuă), ci în adevăratele intenţii at Bonn-ului,
Washington-ului și NATO.
Urmează cinci mari
partide de nivel ”naţional”: P.N.L.-AT, M.E.R., P. Republican, U.S.D. şi România
Mare. Pentru P.N.L.-AT şi P. Republican întrevedem o singură evoluţie: absorbţia
fie în C.D. (P.N.L.), fie în P.U.N.R. Dar U.S.D. şi România Mare păstrează şanse
să crească. M.E.R.-ul e în mare derută. Independenţii - 4,5 la sută (consilierii)
şi 11,5 (primarii) - ca pondere în electorat sînt o apariţie normală la locale.
Cum însă noi nu trăim condiţii normale, mulţi dintre ei sînt independenţi camuflaţi: fie pro F.S.N., fie pro U.S.D. Voturile primite de ei, mai ales în micile localități,
sînt voturi de stânga. Cu unele excepţii (vezi Tg.-Mureş).
Ce va fi la
generale? Multe vor depinde de data acestor alegeri. O amînare a lor pentru
toamnă (sau vară), denunţată repetat de dl Stolojan, va juca în favoarea aripii
Iliescu, o zicem noi. Şi în defavoarea ţării, o zice dl. Stolojan. O amînare, deci,
va permite F.S.N.-ului să exploateze greutăţile din primăriile Convenţiei
Democratice, mai ales că acestea vor fi mari şi reale şi „ajutate” prin sabotaj
şi publicitate adecvată... Cum însă interesul ţării cere o rapidă clarificare
politică. C.D. va trebui să ceară ferm ca alegerile să nu se amîne. Este un alt
punct forte al C.D. în propria-i propagandă.
Situaţia din F.S.N.
Convenţia din martie va analiza rezultatul acestor alegeri. Prin eşecul acestor
alegeri, mai ales în oraşele mari, prectun şi pierderea a aproape 8 milioane de
voturi, se poate produce un seism în F.S.N.: fie debarcarea lui Roman, - fie o
sciziune clară — Roman şi echipa organizîndu-se cu totul separat. În ambele
variante un „F.S.N. fără Roman" va deveni nucleul viitoarei stîngi româneşti,
condusă probabil de dl. Iliescu. Şi n-ar fi rău, căci, într-o asemenea
evoluţie, la alegerile parlamentare publicul va avea de optat foarte clar: cu
sau contra ideii de reformă și schimbare radicală? Iar, în această ipoteză,
reformistul Roman aflat până acum sandwich între conservatorii din F.S.N. şi
opoziţie îşi va putea găsi un aliat real în... C D. Vom vedea.
Menţinerea C.D.
este însă capitală. Analiza beneficiului (sau inconvenientelor) colaborării cu U.D.M.R.
va trebui reluată. Alegerile parlamentare au o altă logică, o altă aritmetică,
iar U.D.M.R.-ul nu a jucat prea corect cu Convenţia în multe judeţe.
Legea electorală
şi legea partidelor politice vor aduce multe schimbări. Pe de-o parte, puzderia
partidelor va fi spulberată, pe de alta, micile partide de nivel
„naţional" s-ar putea trezi in faţa unui baraj procentual minimal pe ţară
pentru a pătrunde în Parlament. Care va fi acest procentaj ? Dacă pentru a intra
in Parlament se va stabili un procent minimal de 3 la sută (din totalul naţional),
atunci, conform actualului scor electoral, vor intra în Parlament numai cinci
forţe: F.S.N., C.D., P.D.A.R., U.D.M.R., P.U.N.R, iar dacă ponderea la urne va
fi identică cu cea din 9 februarie, cele 385 de locuri din Camera Deputaţilor
vor fi impărţite cam aşa: F.S.N. 155, C.D. 112, P.D.A.R. 33, U.D.M.R. 55,
P.U.N.R. 30. Iar ţara nu ar putea fi condusă decît de o coaliție F.S.N.,
P.U.N.R., P.D.A.R. (216 voturi) sau F.S.N., C.D. (277) adică ca... acum. De
unde şi rolul cheie (!) al domnului Roman şi al Convenţiei F.S.N. din martie...
Ne temem însă că pînă la alegeri se pot întîmpla destule. Inclusiv in Ardeal.
Boala d-lui Domokos Geza (un moderat „lucrat" deja), vizita incognito a d-lui
Iliescu la Sf. Gheorghe (dacă ea se confirmă), declaraţiile ministrului maghiar
al apărării, gen. Füro, şi reacţia Ministerului de Externe Român, aluziile recente
ale domnului Wörner la Bucureşti (”ne vom exercita modesta noastră influenţă”) - apropo
de diferendele româno-maghiare - promit, din păcate, evoluţii neplăcute. Încât
referendumul propus deja de dl. Câmpeanu s-ar putea să aibă o bază extrem de solidă.
Orice s-ar spune,
democraţia nu este un scop în sine, ci un mijloc. Dovedit în Occident, ar fi
cel mai propice pentru slujirea unor interese naţionale. Ni se va cere oare, pentru
a avea acces la democraţie, să sacrificăm interese naţionale? N-ar fi exclus!
Dar ar fi o tragedie! Cum nici în democraţie transparenţa nu-i chiar ce se spune
luciditatea, calmul şi permanenta luare în calcul a intereselor naţionale sînt
absolut necesare - de sus până jos.
(articol scris de
Corneliu Dida, apărut în ziarul Telegraf,
anul I, nr. 30, 27 febr. 1992)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul dvs. așteaptă moderarea.