A căzut Gorbaciov! URSS - încotro? Lumea - încotro?

Un decret semnat de vicepreşedintele Ianaev anunţă că întrucît, "din motive de sănătate", Gorbaciov nu-şi mai poate îndeplini funcţiile, în temeiul Constituţiei, el - Ianaev - devine preşedinte. S-a constituit un "Comitet de Stat pentru starea excepţională în URSS", compus din Baclanov prim adjunct, Kriucicov şef KGB, Pavlov prim ministru, Pugo ministru de interne, Iazov ministrul apărării. Comitetul este prezidat de Ianaev.

Primul comunicat al acestui comitet accentuează asupra "mecanismului constituţional" al întregii operaţii şi asupra caracterului său "temporar". Obiectivele sale sînt: "să evite un conflict intern", "să asigure securitatea cetăţenilor", "să lichideze toate formațiunile militare ilegale", "să stabilizeze și să normalizeze situaţia internă, "să nu abdice de la reformă"(!), "să respecte toate obligaţiunile internaţionale în vigoare".

Ce se va fi întîmplat? Un atentat grav la viaţa 1ui Gorbaciov aflat în concediu (ca odinioară Hruşciov) în Crimeea? Sau o arestare şi asistăm la o lovitură de stat efectuată "foarte economic"?

Ştirea a lovit ca un trăsnet. Dar evenimentul era luat în vedere de presă și de cancelarii. Șevardnadze îl proorocise public la Crăciunul trecut. Iar Iaclovev - "mister Glasnost" şi numărul 2 al perestroicii - se temea, vineri 16 august, la BBC, de iminenţa loviturii.

În aceste condiţii, marile puteri şi guvernele nu puteau fi luate prin surprindere. Ele vor fi pregătit din vreme "variante”.

Care va fi fost însă logica acestei lovituri de stat?

Se urmăreşte o revenire en douceur la un comunism ortodox? Sau - cum o lasă comunicatul să se înţeleagă - se va continua reforma cu alţi oameni și alte mijloace? Pînă la dovada contrarie, ambele teorii pot sta în picioare.

Oricum, cei şase care au preluat puterea au cariere politice forjate în PCUS pe vremea lui Brejnev. Cu toţii însă au pătruns în prim planul politicii sovietice sub Gorbaciov. Dar cel puţin patru dintre ei - Ianaev, Pavlov, Pugo şi Kriucicov - erau taxați drept conservatori. Excelenți cunoscători ai revoluţiilor politice din ultimii zece ani, ei vor fi înţeles că ideea reformelor promovată de Gorbaciov nu a fost o fantezie lipsită de fundament solid în realităţile sovietice. În fond, războiul rece şi prelungirea sa, "întrecerea paşnică", au fost cîştigate de occidentali, tocmai grație imenselor inerții şi handicapuri ale societăţii sovietice. Gîndită ca o terapie a acestora, perestroika a mizat pe o vastă reformă politică în siajul căreia urmau să se facă ulterior reforme economice. Este şi punctul în care reformismul sovietic - azi într-un grav impas - se deosebeşte de reformismul chinez, mai pragmatic şi mult mai productiv. Urmărind acelaşi soi de terapie, chinezii şi-au refuzat reforma politică, pentru a păstra puterea ferm în mână. Făcând uz discreţionar de ea, ei au introdus o serie de reforme economice, care au adus succese reale. Pradă unei alte viziuni, Gorbaciov a mizat pe reforma politică, fapt ce a erodat în timp nu numai prestigiul PCUS şi pe al său, dar a lipsit Moscova de acea coerenţă de gest pe care numai o deţinere fermă a puterii i-o putea conferi. De unde şi eşecul întregii sale politici!

Aşadar, care anume din greşelile lui Gorbaciov este azi în curs de corectare? "Aceea" strategică, de a fi îndrăznit să reformeze comunismul? Sau greşeala tactică, de a fi început reforma cu reforma politică, erodînd astfel puterea statului şi a partidului şi ajungînd astfel în imposibilitatea de a mai efectua reforma economică?

Oricare însă va fi fost obiectivul şi logica actualei lovituri de stat, reîntărirea statului sovietic, blocarea tendinţelor centrifuge şi eliminarea naţionalismelor par a fi la primul punct al ordinii de zi. Ce să însemne însă absenţa (deocamdată!) din acest prim comunicat a referirilor la socialism și Lenin? Să fie această absenţă numai temporară? Să fie ea menită unei "revalidări" implicite a ideii de reformă? Vom trăi și vom vedea. Într-o societate debusolată de haos şi unde mentalitatea este cea care este, primul aliat al actualei echipe este oboseala şi disperarea oamenilor simpli. După reacţia acestora se vor regla multe în cele ce urmează. De ea depinde însă şi succesul actualei lovituri! Într-un prim tempo, însă, această mişcare a reglat problema puterii la Kremlin, unde curentul conservator este astăzi la cîrmă. Dar aşa cum o sugerează cele şase luni "excepţionale" promise (!), prima etapă va fi dedicată preluării ca lumea a puterii pretutindeni în imensul stat sovietic. Dacă se va reuşi şi care vor fi reacţiile în republici şi mai ales în cele şase "fugare", o vom afla în următoarele zile. Se va evita o baie de sînge? Se va evita un șir de nesfirşite arestări? Se va evita războiul civil? Judecînd după compoziţia actualului comitet de stat, toate aceste eventualităţi - avem motive să credem - vor fi fost luate atent în studiu, încît se va merge pe linia unui risc şi "scandal" minimal. Oricîte însă vor fi fost cîntărite din vreme, într-o asemenea operaţie funcţionează totuşi şi dictonul "la război, ca la război"...

Un al doilea obiectiv al actualei schimbări ar fi repunerea Moscovei într-o poziţie mai favorabilă în negocierile care vor continua - sîntem convinşi - cu occidentul. Această grijă este exprimată în comunicat: "nu se va abdica de la reformă" şi "obligaţiile internaţionale rămîn în vigoare". Cu un Gorbaciov tot mai preocupat de echilibristica puterii, Moscova a făcut deja "prea multe concesii". Invers, dacă noua echipă se va consolida, occidentul se va afla în faţa unor negociatori mult mai dificili. Încît menţinerea celor cîştigate - reunificarea Gemaniei, desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, părăsirea militară de către sovietici a estului Europei - ca şi crearea unui nou modus vivendi cu Kremlinul vor obliga occidentul la anumite concesii. Pînă unde vor merge ele? Vom fi şi noi cumva afectaţi direct de asemenea concesii?... Vom trăi şi vom vedea.

Ca ţară vecină, ca ţară implicată oarecum direct în politica internă sovietică - vezi relațiile noastre "speciale" cu Republica Moldova - vom fi în mod cert afectaţi dacă actuala echipă va rămine în şa! Aceasta și pe terenul relațiilor bilaterale cu Moscova, dar și în contextul mai larg al politicii occidentale vizavi de estul Europei. A venit momentul marilor clarificări! Vom afla curînd şi intenţiile Moscovei, dar și limitele politicii occidentale. Şi, în sfirşit, acum avem ocazia de a şti precis care este adevărata faţă a actualilor noştri guvernanţi! Acum vom afla în ce măsură au fost şi sunt ei dedicaţi democraţiei, economiei de piaţă şi integrării în Europa; acum vom afla în ce măsură au fost sinceri cînd au conceput actuala reformă (aşa cum au conceput-o); în ce măsură au fost sinceri cînd au deplîns victimele dictaturii și pe morţii din decembrie; sau atunci cînd şi-au făcut semnul crucii în văzul unei ţări întregi! Căci vremea demagogiei şi a miniciunii a trecut!

Oricum, în asemenea momente, o naţiune conştientă de propriile-i interese, de propriu-i viitor, își strînge rîndurile în vederea marelui examen.

Îl vom trece oare?...

(articol scris de Corneliu Dida, apărut în revista Contrast, anul II, nr. 31 (71), august 1991)