Standardul universal pentru descrierea şi clasificarea bolilor psihice este dat de DSM (Diagnostic and Statistical Manual, Manual de Diagnostic şi Statistică a Bolilor Mentale), elaborat în SUA. În 1973 homosexualitatea, până atunci tulburare de comportament în afara normelor, ce necesita tratament, a fost „declasificată” în urma unor presiuni de decenii ale unor asociaţii pro-homosexualitate cu membri în lumea politică.
În august 2011 asociaţia B4U-ACT, formată din activişti pro-pedofilie şi profesionişti din domeniul sănătăţii mentale, a organizat la Baltimore (MD, SUA) o conferinţă la care au participat şi membri ai Asociaţiei Americane a Psihologilor (APA), pentru a dezbate definiţia pedofiliei, dată şi APA şi reflectată (încă) şi în DSM. La conferinţă au participat şi profesori de la 4 facultăţi de medicină americane (Harvard, Johns Hopkins, Louisville, Illinois).
Directorul ştiinţific al B4U-ACT a criticat definiţia dată de APA pedofiliei, care ar fi doar o altă orientare sexuală, şi a deplâns stigmatul care este aruncat în prezent asupra „persoanelor atrase de minori” (minor-attracted persons). În viziunea asociaţiei, tratamentul aplicat pedofililor este „inexact” (innacurate) şi „condus greşit” (misleading), „copiii nu sunt în mod inerent incapabili de a-şi exprima consimţământul” (children are not inherently unable to consent), iar dorinţa unui adult de a avea relaţii sexuale cu copii „face parte din normă” (normative).” APA ar ignora faptul că pedofilii au aceleaşi sentimente de dragoste erotică pentru copii, ca cele pe care adulţii homosexuali sau heterosexuali le-ar simţi unii pentru alţii.
Dr Judith Reisman, cercetător reputat al pornografiei din mass-media şi al efectelor devastatoare ale educaţiei sexuale de tip Kinsey asupra tinerilor[1], a declarat că „anarhiştii sexuali” sunt educaţi să aibă un nou tip de caracter, din care face parte şi abuzul asupra copilului. În şcoală tinerii sunt învăţaţi că sexualitatea nu poate fi nocivă, mass-media ignoră morala, iar instructorii din învăţământul public sunt „spălaţi pe creier şi îndoctrinaţi” (brain-washed and indoctrinated). „Revizuirea” definiţiei pedofiliei va însemna sfârşitul erei consimţământului; deja diagnosticul de pedofilie este „îndulcit”, în sensul că persoana (citeşte pedofilul) trebuie să fie sătulă de abuzul comis, atunci când se prezintă la specialistul în sănătate mintală.
Odată cu declasificarea homosexualităţii am intrat pe spirala: acceptarea ei ca mod de viaţă normal, legalizarea (căsătoria şi adoptarea de copii de către cupluri homosexuale) şi introducerea unor noi materii în şcoli (orientare sexuală, homofobie), care pregătesc un alt om nou, după aceeaşi ideologie atee, îmbrăcată în pielea de oaie a limbajului politic corect. Pentru a stăpâni viitorul trebuie să „pregăteşti” mintea copiilor de azi. Cursuri de orientare sexuală, combatere a homofobiei în şcoli etc. au fost organizate deja de Asociaţia Accept, ce are ca scop „educarea societăţii şi a mass-media cu privire la LGBT”[2] (lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transsexuali) – „clasificare” dată de DSM şi prezentă în legislaţie.
Declasificarea homosexualităţii în 1973 a dus la oprirea dezbaterilor despre acest mod de viaţă în mediile academice. În limbaj politic corect pedofilia se numeşte intimitate intergeneraţională.
Facebook
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariul dvs. așteaptă moderarea.