ACTIVISMUL GAY(1): Despre prezența la vot la alegerile europarlamentare

Un serial pentru cei fără prejudecăți.

Pe 12 febr. ILGA-Europe a organizat la Bruxelles o dezbatere despre drepturile omului și egalitatea pentru persoanele LGBTI și despre cum va figura ea pe agenda Comisiei Europene și a Parlamentului European după alegerile din 22-25 mai 2014.

Dezbaterea a reunit candidati la Presedintia Comisiei Europene si alti reprezentanti ai celor cinci principale partide din UE, care au purtat o discuție cu activiștii LGBTI.

Campania lobby-ului gay pentru alegerile europene se numește Come out for LGBTI equality, for human rights, for Europe, to vote!. (Să mergem la vot pentru egalitate LGBTI, pentru drepturile omului și pentru Europa!)
Campania are două scopuri:
- lobby-ul gay dorește să se asigure că în viitoarea legislatură a PE aleșii europeni își vor respecta angajamentele referitoare la „drepturile omului în general și la drepturile persoanelor LGBTI în particular”;
- lobby-ul vrea să-i informeze pe cetățeni și să-i mobilizeze la vot.
„Nu este vremea să fim indiferenți! Euroscepticismul și mișcările de extremă dreaptă iau avânt și votanții lor sunt foarte entuziaști și activi. Acum avem șansa să votăm și să ne asigurăm că UE rămâne angajată în ceea ce privește drepturile omului și egalitatea LGBTI.”

La alegerile europene din 2009 (la care românii s-au prezentat la vot în proporție mai mică de 30%) s-a înregistrat cel mai mic turn over pentru eurodeputați, de sub 50%. ILGA este îngrijorată de acest fenomen și a redactat un document cu 10 solicitări, pe care dorește să le vadă implementate în următoarea legislatură a PE. Candidații pentru PE sunt invitați să semneze documentul „ca o dovadă a angajării lor” pe drumul materializării agendei gay.

Alegerile europarlamentare reprezintă un test pentru societatea românească. După votarea raportului Lunacek în PE și mișcările civice de amploare din Franța, suntem conștienți că ceea ce se dezbate și votează la Bruxelles ne afectează în mod direct? Suntem interesați de agenda politică a UE (care este foarte vastă și nu înseamnă doar „drepturile LGBTI”)? Există și aici o sensibilitate conservatoare, de apărare a valorilor creștine? Răspunsul, afirmativ sau nu, se va reflecta pe agenda europeană din următorii cinci ani.