Slavery, Inc – Lydia Cacho despre traficul de copii şi femei

Lydia Cacho este o jurnalistă mexicană, ce s-a specializat în anchete despre traficul de copii şi femei folosite de reţelele de prostituţie, pedofilie şi pornografie infantilă.

În 2012 ea a publicat cartea Slavery, Inc. The Untold Story of International Sex Trafficking (Sclavia. Povestea nespusă a traficului internaţional de persoane folosite ca obiecte sexuale). Cartea a fost scrisă după cinci ani de documentare despre un fenomen apărut în sec. XX, traficul de persoane pentru scopuri sexuale, ale cărui victime au depăşit, ca număr, pe cel al sclavilor africani vânduţi în perioada 1500-1900.

După ce mult timp s-a crezut că globalizarea va aduce cu ea legile civilizaţiei occidentale, ce vor eradica şi comercializarea copiilor şi a femeilor din ţările “subdezvoltate”, cartea Lydiei Cacho demonstrează că efectul a fost opus. Acum crima organizată are reţele transfrontaliere, iar ceea ce a dus la dezvoltarea ei fără precedent este factorul cultural. În economia dezumanizantă prostituţia este considerată un rău minor. Milioane de oameni ignoră faptul că ea înseamnă exploatare, abuz şi puterea înfricoşătoare a mafiei. Tratarea corpului ca obiect, singura marfă refolosibilă, ce poate fi vândută la acelaşi preţ mai mulţi ani la rând, fără acordul proprietarului ei, este considerată un act de libertate ce aduce progres. Copiii şi femeile sunt primele victime ale acestei mentalităţi, tradusă şi în legislaţie, pentru că legalizarea prostituţiei din unele state îngreunează anchetele poliţiei despre traficul de persoane. This is all about money, not people, spun promotorii comerţului cu sex; ei investesc pentru a convinge opinia publică că sclavia poate fi o soluţie pentru milioane de copii şi femei ce suferă de foame, dar şi pentru a le convinge pe victime că viaţa lor nu are valoare decât pentru cei care îi vând şi cumpără. După ce obţin putere economică, traficanţii elimină potenţialele şanse ale victimei la demnitate şi libertate corupând oameni politici.

Diferenţele dintre bandele ce operează la nivel local şi crima organizată pe plan mondial sunt date de strategie, coduri de etică şi tehnici de marketing. “Afacerea” cartelurilor constă în violenţă şi protecţia proprie, iar scopurile lor sunt banii, plăcerea şi puterea. Traficul de persoane e documentat în 175 de state şi se apreciază că, anual, există 1,4 milioane de victime ale reţelelor de sclavie sexuală. Unele ţări sunt surse, altele destinaţie pentru turismul sexual. El e strâns legat de lumea jocurilor de noroc, care produc anual mai mulţi bani decât evenimentele sportive, industria filmului şi muzicală, luate la un loc.

Pentru a-şi apăra afacerea traficanţii au preluat argumentele feministe: legalizarea prostituţiei reprezintă adevărata eliberare a sexualităţii feminine în capitalism.

Diferenţa dintre crima organizată şi instituţiile ce luptă contra ei este faptul că prima este lipsită de birocraţie şi de scrupule. Mafioţii îi execută pe trădători şi le găsesc imediat un înlocuitor. Traficanţii se tem doar de şefii lor, nu de poliţie; poliţia nu-i asasinează, iar şefii nu pot fi cumpăraţi. Câtă vreme va exista corupţie şi o abordare laxă a infracţiunilor sexuale acordurile internaţionale pentru stoparea traficului de fiinţe umane se vor limita doar la bune intenţii.

Opinia publică consideră că cei care aduc în dezbatere efectele pornografiei şi ale prostituţiei legalizate sunt retrograzi. În lume există de şapte ori mai multe adăposturi pentru animalele neglijate decât pentru victimele sclaviei sexuale.

Cartea este greu de citit din cauza interviurilor cu victimele traficului de persoane, cazuri “fericite” care au fost “recuperate” de către vreun adăpost: de la copii obligaţi să se prostitueze de la vârsta de patru ani până la tineri mutilaţi fizic şi psihic.

Sursa: http://www.portobellobooks.com/slavery-inc-2