trafic

 
Se afișează postările cu eticheta neomartiri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta neomartiri. Afișați toate postările

miercuri, 6 iulie 2016

Slujbă pentru Nicoleta Nicolescu

1 comentarii

Sâmbătă, 9 iulie, la ora 9 are loc  o slujbă religioasă pentru pomenirea sufletului NICOLETEI NICOLESCU, asasinată la 10 iulie 1939 de autorităţile dictaturii regelui Carol II. Nicoleta Nicolescu era şefa Cetăţuilor, organizaţiile de fete şi femei ale Mişcării Legionare, şi făcea parte din conducerea acestei organizaţii, având gradul de comandant legionar. 

Era cunoscută ca o fiinţă deosebit de religioasă, ducând o viaţă ascetică, dedicată exclusiv sacrificiului personal. Ea a fost arestată de Siguranţă, fiind anchetată şi torturată în mod bestial, violată şi în final arsă de vie la Crematoriul Cenuşa, conform declaraţiilor personalului crematoriului date la ancheta penală din 1940.


Dictatura regelui Carol II a fost prima din seria de patru din istoria modernă a României, instaurată de monarh la 11 februarie 1938, printr-o lovitură de stat soldată cu anularea Constituţiei democratice a părintelui său, Ferdinand I, promulgată în 1923. 

NOTĂ: Fiind un eveniment cu caracter religios, desfăşurarea acestuia va avea un caracter privat, neavând caracter public. Orice persoană interesată poate participa în acest context.

Slujba are loc la Biserica Sf. Ilie Gorgani, str Silfidelor nr 5.
Read more...

luni, 19 octombrie 2015

Carte: "Rezistenţa creştină în timpul regimului comunist"

0 comentarii


" (...) Ei bine, meritul iniţierii de către Tudor Petcu a convorbirilor cu Didier Rance constă tocmai în faptul că ele apar în această perioadă de rodire a martiriului celor căzuţi în lagărele şi închisorile totalitarismului roşu. O perspectivă comparată între ceea ce înseamnă percepţia martiriului la noi, faţă de modul cum el este receptat în Occidentul catolic, este deosebit de necesară în cadrul efortului unei mai bune cunaşteri şi cooperări cu europenii care au trăit dincolo de Cortina de Fier. 
Pentru că, dacă în răsăritul Europei verva venerării martirilor din perioada comunistă tinde să capete dimensiunile unor fenomene de masă, cu totul alta este abordarea în Occidentul care, în toată acea jumătate de veac, s-a bucurat de tihna şi dezvoltarea pe care regimul libertăţii le-a generat. Acolo avem de a face cu o adevărată reticenţă a creştinilor faţă de fenomenul martiriului în general.
Didier Rance relatează frecventele experiențe trăită în faţa unui public pentru care „însuşi cuvântul <<martir>> continuă să atragă nuanțe de suferință, durere (și de aici se trece rapid la dolorism), de eșec, de conflict, de victimizare, de moarte, pe scurt, negativitate”. Pentru o societate precum cea occidentală, în care a ajunge martir creştin a devenit improbabil în ultimile două secole, graţie statutului pe care Biserica a ajuns să îl deţină, este simptomatică atitudinea de respect faţă de martirii de ieri, însoţită de o reticenţă izvorâtă din consideraţii de natură sofistă. (...)
Finalul acestui dialog este pus sub semnul actualităţii. Tudor Petcu îl provoacă pe reputatul teolog francez la abordarea unei noi posibile forme de martiriu, acela al creştinului silit să trăiască într-o societate care refuză orice orizont al valorilor spirituale, martiriu care se con turează în paradigma unei noi forme de totalitarism, cum numeşte el epoca „libertății absolute sau a libertății care a fost greșit înțeleasă”. Este îmbucurător să constatăm că şi creştinii din Europa apuseană sunt preocupaţi de provocările acestei lumi care zilnic se leapădă de Dumnezeu, alungându-l din cetate. Poate că valul antihristic ce se ridică la orizontul lumii noastre, ameninţând din nou să spulbere însăşi fundamentele spirituale ale civilizaţiei umane, va constitui încercarea supremă care ne va aduce din nou alături, ca şi în anii rezistenţei anticomuniste, creştini din răsărit şi din apus, într-o binecuvântată opere de restaurare hristică a societăţii noastre desfigurate de păcate."











Read more...

joi, 25 iunie 2015

UPDATE: Parlamentul nostru este corect politic

0 comentarii

Ce vom mai avea voie să spunem despre eroii, martirii şi sfinţii care au trăit sub comunism?

O ironie a istorie: ieri, 24 Iunie, la sărbătoarea Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul, care este şi ziua întemeierii Legiunii "Arhanghelul Mihail" (1927), Camera Deputaţilor a adoptat cu 302 voturi pentru, trei abţineri şi nici un vot contra, aşa numita "lege antilegionară". Proiectul legislativ a trecut fără opoziţie, anul trecut, prin Senat, iar acum prin Cameră.
Este inadmisibil că nu a existat nici un vot contra pentru că, deşi legea loveşte în principal în legionari şi în negaţioniştii Holocaustului, mult mai important este faptul că ea reprezintă un atac la dreptul la liberă exprimare, un drept constituţional. 
Pe scurt, legea spune că acum legionarii sînt asimilaţi fasciştilor, nu prin vreo cercetare istorică serioasă, iar despre ei nu se poate scrie/vorbi decît dezaprobator, acuzator. Nu contează faptele care pot fi probate, documentele din arhive, mărturiile unor supravieţuitori sau concluziile unor cercetători ai fenomenului. Contează numai decizia politică asupra istoriei: "istoria trebuie scrisă aşa cum vrem noi". Tipic totalitariştilor, stalinişti ieri, neomarxişti - azi. 
În aceste condiţii, va fi foarte problematic să mai aducem în discuţie numele unor mari cărturari din perioada interbelică. O vom putea face numai dacă îi vom înjura, în nici un caz pentru a le recunoaşte vreun merit sau pentru a ni-i lua drept repere culturale. 
Nae Ionescu, Ţuţea, Eliade, Cioran, Noica, Radu Gyr şi atîţia alţii ca ei sînt puşi din nou la index, ca în vremea comuniştilor. Mîndri că sîntem români, nu? Cu atît mai mîndri cu cît condamnăm din nou lamura acestei naţii, dar îi salvăm de la puşcărie pe toţi infractorii care populează clasa politică.
De asemenea, vom fi împiedicaţi să-i cinstim pe cei consideraţi Sfinţi ai Închisorilor comuniste şi care au fost legionari (ori asimilaţi legionarilor - ca membrii Frăţiei de Cruce), ori au primit eticheta de legionari în procese politice. 
Deci nu numai Părintele Gheorghe Calciu, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc (mari duhovnici, cărora li se roagă azi mulţi români, la mormântul cărora se fac pelerinaje masive şi care sînt veneraţi ca sfinţi) şi alţii din aceeaşi generaţie sînt astăzi puşi sub interdicţie publică. Dar nu vor mai putea fi canonizaţi nici Părintele Arsenie Boca, închis ca legionar, deşi nu a fost, sau Daniil de la Rarău (scriitorul Sandu Tudor, martirizat în temniţa Aiudului), care are şi el dosar de legionar, deşi le-a fost adversar.
Cu alte cuvinte, nu se comite un singur abuz (nu ai voie să vorbeşti decît după dictare despre o categorie de români), ci cel puţin două: dosarele politice fabricate de Securitate şi însuşite de Justiţia comunistă sînt luate drept surse demne de încredere şi folosite pentru o nouă condamnare a sfinţilor, martirilor şi eroilor noştri.
Vor fi interzişi şi "criminalii de război", categorie stabilită după sentinţele judecătoreşti din timpul comunismului. Între alţii, un mare criminal de război este filosoful, economistul şi scriitorul Mircea Vulcănescu - căruia Institutul "Elie Wiesel" a mai încercat să-i scoată statuile din spaţiul public. Acum, Institutul respectiv şi tovarăşii lui de drum vor avea cale liberă la dărîmat statui de genii, la şters numele de străzi care nu corespund "corectitudinii politice" exprimate azi în cel mai neruşinat, ticălos şi corupt Parlament pe care l-am avut în istorie. 
În fine, să nu uităm că textul legii a fost inspirat de către Institutul "Elie Wiesel" (care, sub conducerea lui Alexandru Florian, fiu al ideologului marxist Radu Florian, şi-a făcut o misiune din a lovi în tot ce este românesc, inclusiv în Biserica Ortodoxă Română, vînînd ani la rînd eroi, martiri şi sfinţi), iar proiectul a fost depus la Parlament de către un grup de liberali, în frunte cu Crin Antonescu (o figură jalnică a politicii dîmboviţene) şi George Scutaru (un parlamentar aflat în ancheta DNA). Mai mult, proiectul a primit un ajutor de la vicepreşedintele Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, Ciprian Nica, un turnător la Securitate dovedit, care şi-a convins colegii să voteze un amendament la lege, prin care legionarismul era definit ca fascism.
Între timp, nu a existat nici o reacţie serioasă, instituţională, din partea unor instituţii direct interesate. De ex., Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, condusă de dl Octav Bjoza, care este şi secretar de stat în guvernul României pe problema foştilor deţinuţi politici. De asemenea, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi pentru Memoria Exilului Românesc, al cărui director, Radu Preda, s-a pronunţat public, dar fără să facă demersuri instituţionale. De acum activitatea IICCMER va fi grav perturbată, ca şi a altor institute de istorie, pentru că li se va impune cum să îşi facă studiile şi cercetările. 
Nu am observat nici vreo luare de poziţie în această privinţă dinspre mediul academic. Universitatea este prin excelenţă un spaţiu al cercetării imparţiale, al exprimării libere... Sau ar trebui să fie. Ce opinie au conducerile marilor noastre universităţi (Bucureşti, Cluj, Iaşi...)? Sau deja "corectitudinea politică" s-a impus şi la noi cu desăvîrşire? 
Dacă mai există o brumă de conştiinţă românească la nivelul conducerii acestei ţări, aceea s-ar putea afla la un neamţ, anume Klaus Iohannis, care poate respinge legea de la promulgare, pe motiv de neconstituţionalitate. Dacă îi va fi retrimisă la promulgare în aceeaşi formă, ar mai putea sesiza Curtea Constituţională. Sau, dacă trece şi de preşedinte fără apelarea Curţii, Avocatul Poporului se poate sesiza din oficiu, sau poate fi sesizat şi, la rându-i, să ceară intervenţia Curţii Constituţionale. 
Dacă nici asta nu se va întîmpla, atunci poate că a venit vremea ca generaţia noastră să dea noi eroi, martiri şi sfinţi.

(prelucrare după blogul lui Claudiu Târziu)

UPDATE: Aflu acum de protestul dlui Octav Bjoza, din data de 22 iunie, de pe situl istoriecontemporana.ro. Citez un fragment: 
"Consider că noi trebuie să avem curajul de a prelua tot ce a fost bun de la fiecare, fie ei liberali, ţărănişti, legionari, cuzişti sau de nici o culoare politică, dar şi de a dezbate tot ceea ce a fost rău, cu curaj, spre a nu se mai repeta în viitor.
Este posibil ca această stare de confuzie să fi fost creată de faptul că noi, foştii deţinuţi politici şi deportaţii, avem locuri şi date bine stabilite, cu caracter anual, unde ne întâlnim la slujbe religioase de pomenire şi comemorare a morţilor noştri, depuneri de coroane de flori şi luări de cuvânt, participanţii fiind din tot spectrul politic, inclusiv legionari.
Ar fi nedrept ca atâta timp cât am luptat împotriva comunismului şi am suferit împreună, acum, după 60-70 de ani, să participăm separat la aceste evenimente, dintre care amintesc:
- 2 martie, în Poiana Braşov, la crucea lui Corneliu Liviu Babeş;
- 9 martie, la monumentele fiecărei filiale din judeţe;
- de Sfânta Înălţare, la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmaţiei;
- 16 iulie, la Monumentul ridicat în Pădurea Verde din Timişaora, unde au fost executaţi zeci de reţinuţi politic,
- prima duminică după Sfântu Ilie (20 iulie), la Mânăstirea „Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus;
- 13 septembrie, la Penitenciarul Gherla, Grupul Statuar din cimitirul alăturat, Cimitirul de la Cărămidărie şi Mânăstirea Nicula;
- 14 septembrie, Ziua Sfintei Cruci, la Penitenciarul Aiud, Râpa Robilor, Mausoleul, biserica nou construită şi Mânăstirea Râmeţi;
- ultimele zile de vineri şi sâmbătă din luna septembrie, la Penitenciarul Piteşti şi Monument, cu ocazia Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti”;

- 8 noiembrie, la Cimitirul Ortodox din Râşnov;
- 15 noiembrie, la Monumentul din Braşov;
- 22 decembrie, la Monumentele Eroilor Re
voluţionari din ţară.
Se mai pot adăuga şi întâlnirile de la penitenciarele Miercurea Ciuc, Mislea, Tg.Ocna şi Târgşor."
Read more...

marți, 6 mai 2014

14 Mai: Comemorare la Aiud

0 comentarii

Read more...

miercuri, 9 aprilie 2014

Apărați memoria lui Mircea Vulcănescu!

1 comentarii
Primăria Sectorului 2 este somată să îndepărteze din spaţiul public (str. Popa Soare 13) bustul lui Mircea Vulcănescu, pe motiv că ar fi al unui criminal de război!
Reclamaţia ar aparţine Institutului “Elie Wiesel” (poate vă amintiţi că această instituţie, aflată în subordinea şi în finanţarea guvernului României, a reuşit să obţină retragerea titlului de cetăţean de onoare al lui Valeriu Gafencu – Sfîntul Închisorilor, pe care l-a acuzat de fascism).
Mircea Vulcănescu a fost condamnat pentru “crime de război” de către un tribunal comunist, într-un simulacru de proces, doar pentru că a fost subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice din Cabinetul Mareşalului Antonescu. Mircea Vulcănescu a murit ca un martir, în 1952, în temniţa Aiudului. Cu preţul vieţii sale salvase viaţa unui tînăr.
Cît de lipsit de discernămînt sau de ticălos trebuie să fii ca să ceri punerea la index a unei valori ca Mircea Vulcănescu, pe baza unei condamnări abuzive, pronunţată, pe motive politice şi fără o culpă reală, de către o instanţă ilegitimă, dintr-un regim – cel comunist – declarat oficial “ilegitim şi criminal”?
Familia lui Vulcănescu şi alte persoane care au fost implicate în proiectul amplasării bustului în sectorul 2 au fost deja alertate şi sînt extrem de mîhnite, pe bună dreptate.
Reclamantul nu ne-a fost confirmat încă, iar public este doar că Primaria 2 a fost sesizată de “cineva”. Primăria Sectorului 2 nu şi-a exprimat deocamdată poziţia.
Pînă vom afla detaliile acestui nou scandal căruia îi cade victimă un uriaş intelectual şi o mare conştiinţă românească din perioada interbelică, aveţi posibilitatea de a apăra memoria lui Mircea Vulcănescu aici. Este doar un prim pas. Dacă va fi nevoie, vom face şi alţii. Nu putem asista nepăsători cînd ne sînt batjocorite valorile.
sursa: rostonline.ro
Read more...