Carte: "Rezistenţa creştină în timpul regimului comunist"

" (...) Ei bine, meritul iniţierii de către Tudor Petcu a convorbirilor cu Didier Rance constă tocmai în faptul că ele apar în această perioadă de rodire a martiriului celor căzuţi în lagărele şi închisorile totalitarismului roşu. O perspectivă comparată între ceea ce înseamnă percepţia martiriului la noi, faţă de modul cum el este receptat în Occidentul catolic, este deosebit de necesară în cadrul efortului unei mai bune cunaşteri şi cooperări cu europenii care au trăit dincolo de Cortina de Fier. 

Pentru că, dacă în răsăritul Europei verva venerării martirilor din perioada comunistă tinde să capete dimensiunile unor fenomene de masă, cu totul alta este abordarea în Occidentul care, în toată acea jumătate de veac, s-a bucurat de tihna şi dezvoltarea pe care regimul libertăţii le-a generat. Acolo avem de a face cu o adevărată reticenţă a creştinilor faţă de fenomenul martiriului în general.

Didier Rance relatează frecventele experiențe trăită în faţa unui public pentru care „însuşi cuvântul <<martir>> continuă să atragă nuanțe de suferință, durere (și de aici se trece rapid la dolorism), de eșec, de conflict, de victimizare, de moarte, pe scurt, negativitate”. Pentru o societate precum cea occidentală, în care a ajunge martir creştin a devenit improbabil în ultimile două secole, graţie statutului pe care Biserica a ajuns să îl deţină, este simptomatică atitudinea de respect faţă de martirii de ieri, însoţită de o reticenţă izvorâtă din consideraţii de natură sofistă. (...)

Finalul acestui dialog este pus sub semnul actualităţii. Tudor Petcu îl provoacă pe reputatul teolog francez la abordarea unei noi posibile forme de martiriu, acela al creştinului silit să trăiască într-o societate care refuză orice orizont al valorilor spirituale, martiriu care se con turează în paradigma unei noi forme de totalitarism, cum numeşte el epoca „libertății absolute sau a libertății care a fost greșit înțeleasă”. Este îmbucurător să constatăm că şi creştinii din Europa apuseană sunt preocupaţi de provocările acestei lumi care zilnic se leapădă de Dumnezeu, alungându-l din cetate. Poate că valul antihristic ce se ridică la orizontul lumii noastre, ameninţând din nou să spulbere însăşi fundamentele spirituale ale civilizaţiei umane, va constitui încercarea supremă care ne va aduce din nou alături, ca şi în anii rezistenţei anticomuniste, creştini din răsărit şi din apus, într-o binecuvântată opere de restaurare hristică a societăţii noastre desfigurate de păcate."