Spre un guvern de tehnicieni?

Noul prim-ministru este dl. Nicolae Văcăroiu, un economist de carieră, în vîrstă de 49 ani ca şi dl. Stolojan. Fost funcţionar superior în CSP [Consiliul de Stat al Planificării], specialist în preţuri şi sinteză economică, dânsul a fost ministru adjunct al Economiei în primul guvern Roman, apoi director general în Ministerul Finanţelor şi, în sfîrşit, preşedintele Comisiei de Credite şi Garanţii pentru Comerţ Exterior. Pe scurt, el este un specialist cu experienţă certă, un cunoscător al economiei naţionale și al reformelor, dar un om neangajat politic. Asemănările cu dl. Stolojan sînt frapante. Deosebirile le vom vedea curând.

Dacă opțiunea pentru un ”tehnician” în toamna lui '91, după mineriada anti-Roman, era firească, ne putem întreba de ce, după alegeri, se recurge la o formulă justificată numai în crize politice majore?! Sau, poate, vom avea totuşi un guvern politic? Nu credem. Noul guvern, oricîte cosmetizări i se vor face, va fi după chipul şi asemănarea premierului. Altfel, la ce bun un premier neutru?

Este încă devreme pentru a ști ce va fi viitorul guvern. Nu este însă devreme să ne întrebăm de ce din nou premier neutru? De ce din nou recurs la tehnicieni?

Mai întîi, pentru că situaţia economică este atît de gravă, încît politicienii noştri sînt cam depăşiţi. Nici unul din liderii primelor patru partide parlamentare nu are experiența şi faţă de premier. În al doilea rînd, FDSN-ul, judecând după personalităţile sale, domnii Gherman, Văcaru, Solcanu, Dumitraşcu et. Co, nu e pregătit să guverneze. În al treilea rînd, adevărata comandă politică a ţării se află la Cotroceni. La ce bun un om politic la Palatul Victoria? Apoi, pentru orice gen de „surpriză", există Parlamentul, dominat de FDSN și aliații săi de stînga. Să nu uităm că domnului Iliescu i-a fost de ajuns experienţa Petre Roman. Încît un neutru la Palatul Victoria - un executant, deloc exclus - este mai comod și mai prudent. Cu atît mai mult cu cît ceea ce s-a întîmplat cu FSN (scindarea) se poate repeta în noul FDSN oricînd. Dovada - eclectismul rîndurilor sale, deruta și teama politică de a veni deschis la guvernare, afinitaţi solide la stînga, dar şi tentaţia alianţei cu Convenţia.

Încît, pentru o formulă diluată politic pledează teama de străinătate, dar şi riscul presupus de o guvernare în condiții de criză. Un om de meserie în fruntea guvernului ar gestiona mai bine criza. Iar în caz de eșec, răspunderea se dispersează profitabil.

Din prima zi noul premier și-a fixat trei obiective: iarna, bugetul pe 1993 şi o reevaluare a reformei în sensul atenuării degradării economice şi a nivelului de trai. Asemănarea cu guvernarea Stolojan este frapantă. Dar pentru a depăși limitele unui guvern „de iarnă", noul guvern va avea nevoie de succes si performanţă, etapă de etapă. Altfel, el nu va fi decât un instrument care, undeva în '93, va duce la formula preferată a domnului Iliescu. Un guvern de uniune naţională. Căci azi, Convenţia şi FSN pot refuza aşa ceva. Dar după un eşec al guvernării Văcăroiu, refuzul va fi imposibil. Pe de-o parte, ar fi rău văzut de opinia publică, pe de alta alternativa ar fi alegerile anticipate, de care se tem acum ca dracu' de tămâie...

Câteva concluzii se impun de pe acum: partidele politice, inclusiv FDSN-ul, îşi dovedise neputinţele. Ele nu au lideri și nici oameni apți să guverneze ţara. Refuzul tehnicienilor de a intra în partide e una dintre cauze. Sînt vremuri tulburi şi puţini își riscă cariera. A doua cauză este incapacitatea liderilor de a-i atrage, uneori chiar teama să-i aibă, în propriile rânduri, căci intervine concurenţa. Încât şubrezenia actualului sistem politic, destul de arătos pe dinafară, are două izvoare: gravitatea siuaţiei economice şi sociale şi slăbiciunea intrinsecă a partidelor.

Pînă una alta, dl. Văcăroiu vorbeşte de cîteva lucruri extrem de importante: corective de adus reformei, restabilirea autorităţiii statului, forme asociative în agricultură și coerenţa reformei. Ce ne va aduce neutrul Văcăroiu, vom vedea curînd, curînd...

(articol scris de Corneliu Dida, apărut în ziarul Telegraf, anul I, nr. 209, 6-7 nov. 1992)