Parada anormalităţii de la Bucureşti

(articol oferit de Alianţa Familiilor din România; în imagine, unul din afişele ce pot fi văzute zilele acestea în Pasajul Universităţii)

Mai si iunie e sezonul paradelor homosexuale in Europa, America, si alte tari ale lumii. Din nou, strazile marelor orase din lume vor fi inundate de homosexuali, presa va fi de parte lor, propaganda homosexuala va fi la inaltime, media va exagera numarul participantilor, ni se va spune ca homosexualii sunt victime ale discriminarii, si ca discriminarea si violenta impotriva homosexualilor sunt actiuni zilnice perpetuate de restul societatii. Grupuri de oameni imbracati in culori stridente vor scanda si vor cere „casatorii” intre persoane de acelasi sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii, de a dona sange, de a fi reprezentati in Parlament, in ierarhiile bisericesti, de a li se recunoaste „contributia” la societate, de a discrimina importiva celor care nu sunt de acord cu ei. Vor fi imbracati mai mult sau mai putin decent. Vor fi vulgari, mai mult sau mai putin. Vor fi obsceni, mai mult sau mai putin. Se vor saruta in strada. Vor tipa. Prin toate acestea, vor cauta sa transmita un mesaj al veseliei.

Romania nu va face exceptie acestui ritual anual. Simbata e programat marsul homosexualitatii in Romania si media romana, ca de obicei, va promova marsul, va lamenta „discriminarea” impotriva homosexualilor, va arata fata „umana” a homosexualitatii, va promova agenda homosexualilor. Toate acestea, adica si parada si propaganda mediatica, pe banii Uniunii Europene, a unei Uniuni Europene pe moarte, care traieste, in prezent, de pe banii viitorilor ei copii si nepoti. Daca va mai avea copii ori nepoti. Caci avortul si homosexualitatea nu produc. Doar distrug. In acest context al „celebrarii” anormalitatii homosexuale, media romana va ignora cea mai trista realitate a vietii de homosexual – sufletele lor goale.

Viata trista a homosexualilor

Discutam astazi acest subiect pentru ca presa si media Romaniei nu o vor face, de teama sa nu fie acuzate de homofobie. Adevarul nu e important. Imaginea e. Asa cum o facem de ficare data, insa, sustinem ce afirmam astazi cu date statistice, studii ori sondaje de opinie impotriva carora e dificil sa argumentezi. Mai ales cind aceste date si scenarii tenebroase sunt facute nu de oameni cu un comportament sexual normal, ci de institute pro-homosexuale. Aceste studii sunt facute pentru ca viata trista a homosexualilor nu e prezentata in mass media, dar distruge comunitatea homosexuala. Viata goala si trista a homosexualilor a fost subiectul unui studiu publicat de Urban Institute, Justice Policy Center, un institut pro-homosexual din Washington DC, in 2013. Intitulat, Dating Violence Experiences of Lesbian, Gay, Bisexual, and Transgender Youth, studiul a fost condus si publicat de patru autori si a fost finantat de Adminsitratia Obama.

Studiul lui Urban Institute pune cartile pe masa: se vorbeste mult despre violenta ori discriminarea impotriva homosexualilor din afara comunitatii homosexuale, dar putin despre violenta si abuzul pe care homosexualii si le cauzeaza unii altora. Studiul a cuprins 5.647 de tineri, 94% dintre ei heterosexuali si restul ne-heterosexuali. Tinerilor li s-a pus o serie de intrebari si pe baza raspunsurilor lor autorii au interpretat si publicat ce au aflat. Studiul conchide ca la nivel fizic, psihologic, sexual ori din privinta hartuirii, homosexualii se agreseza reciproc mult mai mult decit ceilalti tineri. Nivelul de agresiune e cel mai ridicat intre tinerii transgenderi, adica cei care, la nivel al mintii, se considera de un sex diferit de cel biologic, ori se afla in tranzitie de la sexul biologic spre sexul opus. Pe linga acest studiu, studiile sociologice facute de multi ani incoace denota ca homosexualii sunt mult mai agresivi intre ei privind viata sexuala decit restul societatii. Factorii care ii fac mai agresivi in relatiile dintre ei sunt depresia, tendintele spre suicid, abuzul in familie, izolarea de societate, lipsa de interes in educatie si scoala, dependenta de droguri, alcool ori tutun. [...]

Studiul Urban Institute 2013

Studiul Urban Institute 2013 e cel mai larg studiu facut pina acuma in Statele Unite privind violenta in relatiile dintre adolescentii homosexuali. Studiul e important pentru ca a comparat datele obtinute de la grupul adolescentilor homosexuali cu cele de la grupul adolescentilor heterosexuali. Studiul a inclus tineri din 5 scoli din New York, 3 din Pennsylvania, si 2 din New Jersey. Chestionare au fost date la 5.647 de elevi dintre care au raspuns 3.745. 94% dintre ei se identificau ca fiind heterosexuali si 6% de alte orientari (homosexuali, bisexuali, transgender). Jumatate din acesti tineri erau minori intre 12 si 15 ani, si jumatate intre 16 si 19 ani. 69% dintre persoanele care se identificau ca fiind ne-heterosexuale erau fete si restul baieti. 35% dintre ei locuiau doar cu un parinte. In contrast, doar 24% dintre tinerii heterosexuali traiau doar cu un singur parinte. Discrepanta asta indica ca tendinta tinerilor de a se identifica ca fiind homosexuali e mai ridicata la copiii ai caror parinti sunt divortati ori nu traiesc impreuna. Motivul este ca le lipseste unul din cele doua modele de viata de care au nevoie pentru a-si dezvolta o identitate sexuala sanatoasa – adica mama si tata.

Rezultatele

Tinerii homosexuali au raportat un nivel de victimizare mult mai ridicat decit tinerii heterosexuali. 43% dintre tinerii homosexuali au raportat violenta din partea partenerilor lor homosexuali, in comparatie cu 29% la tinerii heterosexuali. 59% dintre tinerii homosexuali au raportat abuz psihologic in comparatie cu 46% la tinerii heterosexuali. 37% dintre tinerii heterosexuali au raportat hartuire online din partea partenerilor lor homosexuali, in comparatie cu 26% la tinerii heterosexuali. In fine, 23% dintre tinerii homosexuali au raportat ca au fost violati, adica constransi sa faca sex impotriva vointei lor, de catre partenerii lor homosexuali in comparatie cu 12% la tinerii heterosexuali. Conform studiului, victimele cele mai abuzate au fost persoanele transgender abuzate de alte persoane transgender.

Studiul 2013 mai e relevant si din alte puncte de vedere. El reflecta confuzia sexuala a minorilor si adolescentilor. 3.7% dintre cei 3.745 de respondenti se identificau ca fiind „bisexuali”, adica nesiguri de identitate sexuala proprie. Doar .1% dintre ei s-au identificat ca fiind homosexuali, si doar .4% ca fiind lesbiene. Confuzia sexuala era mai ridicata la tinerii care traiau doar cu un singur parinte. Notele de la scoala reflectau si ele discrepante serioase intre tinerii homosexuali si cei heterosexuali. 52% dintre tinerii heterosexuali aveau note bune, 46% note mediocre, si 1.5% note rele. In contrast, 46% dintre tinerii homosexuali aveau note bune, 42% note mediocre, si 10.6% note rele. Privind consumul de droguri ori alte substante nocive, diferenta intre tinerii homosexuali si cei heterosexuali a fost la fel de semnificativa. 68% dintre tinerii heterosexuali raportau consum de droguri, alcool ori alte substante nocive, in comparatie cu 88% la tinerii homosexuali. La nivel emotional, 4% dintre tinerii heterosexuali raportau simptome de depresie, in comparatie cu 6% la tinerii homosexuali.

Citeva concluzii

Homosexualitatea e un stil de viata. Unul anormal. Un mod de gandire si comportament care se impune a fi diferit de restul societatii doar de dragul de a fi diferit. Datele statistice de mai sus indica ca o cauza majora a faptului ca unii tineri dezvolta tendinte spre relatii sexuale cu persoane de acelasi sex este lipsa unui parinte din casa. Incidenta inclinatiei spre homosexualitate e cu mult mai ridicata la tinerii care locuiesc doar cu un parinte decit la tinerii care traiescu cu ambii parintii. Tinerii vad in mama si tata exemple de normalitate sexuala, iar in relatiile dintre ei normalitate in comportament si complementaritate in relationare. Atrage atentia si faptul ca majoritatea dintre tinerii care se includ in grupul ne-heterosexual sunt tineri „bi-sexuali.” Grupul acesta forma 3.7% din totalul respondentilor. Acestia sunt tinerii care nu isi cunosc identitatea sexuala. Se afla in stare de confuzie sexuala. La fel, datele acestea, care apar pe pagina 27 a studiului, indica cit de infim este numarul tinerilor care se identifica, fara ambiguitati, ca fiind homosexuali: .1% la baieti si .4% la fete. Datele acestea, deci, nu constituie evidenta competenta ca „orientarea sexuala” homosexuala e innascuta. Dimpotriva, ele denota confuzia sexuala a tinerei generatii cauzata exclusiv de factori sociali, externi.

Acesti tineri trebuie compatimiti. Ei sunt victimele propagandei homosexuale promovata cu agresivitate de media, de publicatiile online, de pornografie, de Uniunea Europeana, de stanga seculara, de elita academica. Sunt victimele educatiei sexuale occidentale. Sunt victimele secularismului. Sunt victimele revolutiei sexuale. E ironic ca acesti tineri isi doresc emanciparea sexuala fara a-si da seama ca de fapt „emanciparea” lor ii transforma in victime ale revolutiei sexuale.

Cine merge la parada anormalitatii?

Mass media publica numeroase poze cu grupuri imense de oameni care merg la paradele homosexuale. Ce nu stim, insa, este ca majoritatea celor care merg nu sunt homosexuali, ci persoane heterosexuale. Studiul Urban Institute 2013 contine date interesante asupra acestui subiect. Pagina 5 a studiului discuta date publicate pe acest subiect in 2002 in publicatia Journal of Adolescent Health. Conform unui sondaj de opinie facut la o parada homosexuala din 2002, 35% dintre participanti erau homosexuali, 29% bisexuali, si 36% heterosexuali. La marsul de simbata de la Bucuresti majoritatea participantilor vor fi persoane heterosexuale, fortate sa participe si sa zimbeasca de companiile care ii angajaza si de ambasadele si consulatele straine de la Bucuresti. Romani, e nevoie de discernamint si sa fim bine informati.

Read more...

Carte: "Faţa nevăzută a homosexualităţii"

Vă recomand cartea lui Virgiliu Gheorghe şi Andrei Dîrlău, Fața nevăzută a homosexualității, apărută de curând la Editura Christiana, București.

Din "Cuvîntul Editorului" – Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă

Volumul de faţă constituie un nou semnal de alarmă pentru lumea românească, dar şi pentru restul lumii. O excepţională monografie a fenomenului homosexualităţii şi a mişcărilor pro-homosexualitate din ultimele patru decenii, cartea Faţa nevăzută a homosexualităţii, printr-o minuţioasă documentare, scoate la iveală adevăruri ştiinţifice care aruncă în aer întregul edificiu ideologic pe care se sprijină propaganda homosexualităţii astăzi.

Lucrarea se justifică mai ales în contextul actual, în care homosexualitatea nu mai poate fi considerată doar o problemă a unui grup de persoane, ci constituie deja unul dintre elementele dominante ale ideologiei zilei, impus legislativ în tot mai multe ţări ale lumii, într-o polemică deschisă faţă de familie şi credinţa creştină. [...]

- în medie, homosexualii care trăiesc în cuplu întreţin relaţii sexuale cu 8 parteneri pe an, iar cei care nu trăiesc în cuplu cu aproximativ 20 de parteneri pe an;

- dintre homosexuali, 43% întreţin relaţii sexuale cu peste 500 de bărbaţi pe parcursul vieţii, iar 28% cu peste 1.000 de parteneri;

- între 70% şi 78% din homosexuali raportează că au contractat o boală cu transmitere sexuală (BTS);

- probabilitatea ca un homosexual să dezvolte cancer anal este de 38,8 ori mai mare decît în cazul unui heterosexual;

- homosexualii prezintă o probabilitate de cel puţin 160 de ori (cu 15.900%) mai mare de contaminare cu HIV decît heterosexualii;

- rata consumului de droguri şi alcool este de trei ori mai mare la bărbaţii gay, lesbiene şi bisexuali decît la heterosexuali;

- depresiile unipolare şi bipolare au o rată de incidenţă de 3,64 ori mai mare la gay şi de 3,69 ori mai mare la lesbiene faţă de heterosexuali;

- dintr-un studiu realizat de medicul american Gary Remafedi rezultă că 72% din homosexuali consultaseră de‑a lungul timpului un psihiatru sau un psiholog pentru probleme emoţionale şi 31% fuseseră spitalizaţi pentru o chestiune de sănătate mentală.

- Bagley şi Tremblay (1997), observînd comportamentul suicidal al unui grup de tineri homosexuali cu vîrste între 18 şi 27 de ani, constată o rată de sinucidere mai mare de 14 ori faţă de tinerii heterosexuali de aceeaşi vîrstă;

- în studiul său, Remafedi constată că 34% din homosexuali au avut la un moment dat o tentativă de sinucidere, iar, dintre cei care nu au avut, 21% estimează că o vor face in viitor;

- într-un studiu desfăşurat pe perechi de gemeni din care unul era homosexual, s-a constatat că cei homosexuali își doreau să moară de 4,4 ori mai mult decît fratele lor geamăn care era heterosexual, se gîndea cum să se sinucidă de 4,1 ori mai des şi aveau o rată a tentativelor de sinucidere de 6,5 ori mai mare;

- cel mai vast studiu desfăşurat vreodată a constatat că homosexualii, în anul 1993, trăiau cu 35 de ani mai puţin decît bărbaţii heterosexuali, iar lesbienele trăiau cu 34 de ani mai puţin decît femeile heterosexuale;

- încă din anul 1964 activiştii homosexuali susţineau că „homosexualii constituie un răspuns perfect la problema exploziei demografice”.

[...]

Read more...

Parteneriatul civil = legalizarea căsătoriei homosexuale

Update (14 nov.): Guvernul V. Ponta nu susține proiectul legislativ.
(sursa: senat.ro)

PARLAMENTARII SUNT CHEMATI SA DECIDA DACA RESPECTA FAMILIA SAU O DISTRUG!

TU AI DATORIA DE A-I INDEMNA SA VOTEZE IMPOTRIVA PROPUNERII LEGISLATIVE!

EI AU OBLIGATIA SA TE ASCULTE!

Propunerea legislativa privind parteneriatul civil în România (vezi aici textul propunerii):

• legifereaza, adica transforma în norma juridica, concubinajul:
• stabileste ca familia se intemeiata si altfel decat pe casatorie;
• institutionalizeaza „familia” homosexuala, intemeiata pe coabitarea dintre doua persoane de acelasi sex;
• confera partenerilor toate drepturile casatoriei, cu exceptia filiatiei (adoptie de copii sau reproducere asistata), fara sa-i oblige la asumarea vreuneia din responsabilitatile acesteia.

Contacteaza deputatii si senatorul din circumscriptia ta! Suna-i si stabileste o audienta! Este momentul decisiv, cand trebuie sa folosim acest instrument democratic pentru salvarea familiei românesti. Implica-te! Stai de vorba cu alesii tai ca sa te convingi daca respecta si pretuiesc familia, sau slujesc grupurile de presiune homosexuale.

Clicheaza pe harta de mai jos, in dreptul judetului tau de resedinta. Vei gasi date despre parlamentari: nume si date de contact.

Nu stii exact care dintre ei a fost ales in colegiul tau? Nu-i nimic, poti merge în audienta la orice parlamentar doresti, chiar daca nu este în colegiul tau sau chiar în judetul tau.

Alternativ, poti gasi aceste date în fisiere pdf: lista deputatilor si respectiv lista senatorilor.

sursa: parteneriat-civil.ro

Read more...

Raportul Estrela: implicaţiile pentru cadrele medicale

Raportul Estrela, referitor la sănătatea sexuală şi reproductivă (SRHR), elaborat de Comisia pentru drepturile femeilor şi egalitatea de gen, a fost respins în Plenul PE pe 22 oct. şi retrimis la Comisie, care îl poate reface şi supune din nou la vot începând cu ian. 2014. UE nu are competenţe în domeniul sănătăţii publice, conform principiului subsidiarităţii, dar acest Raport a încercat, printre altele, să facă din avort un „drept” pentru care sistemele publice de sănătate trebuie să fie răspunzătoare. (Să ne reamintim că avortul nu face parte din drepturile protejate la nivel internaţional.)

Pe scurt, Raportul propune: liberalizarea completă a avortului (în Irlanda, Polonia şi Malta avortul la cerere este încă interzis) şi decontarea acestuia din banii asigurărilor obligatorii de sănătate, decontarea contraceptivelor din banii publici şi accesul minorilor la servicii de sănătate sexuală fără ştirea părinţilor, finanţarea organizaţiilor private de sănătate a reproducerii din banii publici, educaţia sexuală obligatorie de la vârsta de 4 ani şi fără acordul părinţilor etc.

Cadrele medicale sunt interesate în mod direct de solicitarea de „reglementare” a obiecţiei de conştiinţă. Citez din Raport:  în câteva alte state membre avortul, deși este legal, este din ce în ce mai inaccesibil din cauza unor bariere normative sau practice, cum ar fi recurgerea abuzivă la obiecția pe motive de conștiință, perioadele obligatorii de așteptare sau consilierea părtinitoare. Sunt vizaţi mai ales ginecologii şi anesteziştii, dar şi alte specialităţi şi farmaciştii.

Să ne reamintim ce înseamnă obiecţie de conştiinţă. Orice cadru medical, căruia conştiinţa sau credinţa religioasă nu-i permit practicarea sau asistarea avortului (sau a altor acte care au drept consecință directă sau indirectă distrugerea unei vieți umane, de ex. FIV, RUAM, eutanasie), are dreptul de a refuza cererea pacientului sau a superiorilor săi. Situaţia este aceeaşi pentru farmaciştii care refuză eliberarea pilulei abortive, de ex. Unitățile sanitare se pot prevala de același drept pentru a refuza să ofere astfel de proceduri.

Dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă este întemeiat pe etica medicală şi pe dreptul natural, fiind totodată un drept fundamental, protejat de Constituția României, de legislaţia națională şi de cea europeană. Codul deontologic al medicului din România recunoaşte acest drept.

Refuzul personalului medical de a practica sau asista o întrerupere de sarcină la cerere este una din cel mai des întâlnite situaţii conflictuale între drepturile medicului şi cele ale pacientului. Obiecţia pe motive de conştiinţă (sau morală) are la bază contradicţia între solicitarea pacientului şi principiile religioase sau morale ale personalului medical, respectiv între autonomia medicului și dorinţa pacientului.

Raportul Estrela se referă în particular la avort şi le recomandă statelor europene să restrângă prin lege exerciţiul obiecţiei personalului medical care refuză practicarea avortului din motive religioase, morale sau filosofice. Raportul urmăreşte eliminarea, practic, a unui drept fundamental, ameninţând libertatea conştiinţei şi libertatea religioasă ale furnizorilor de servicii de sănătate (personal medical, dar şi spitale sau clinici, inclusiv private şi confesionale).

Nu este prima oară când se încearcă eliminarea obiecţiei de conştiinţă pentru cadrele medicale din UE. În urmă cu exact trei ani, în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a fost depus raportul "Accesul femeilor la îngrijirea medicală legală: problema utilizării nereglementate a obiecţiei pe motive de conştiinţă", raportor Christine McCafferty. În urma dezbaterilor, raportul a fost amendat astfel încât să reafirme și să protejeze obiecția de conștiință a medicilor. Rezoluția, adoptată la un vot foarte strâns, s-a numit "Dreptul la obiecţia de conştiinţă în îngrijirea medicală legală". 

Retrimiterea la Comisie a Raportului Estrela este un armistiţiu; votul a fost foarte strâns, la o diferenţă de 32. Deşi în PE majoritatea este formată din socialişti, verzi, liberali şi comunişti, ce în mod tradiţional votau în favoarea agendei feministe şi homosexuale, acum o parte dintre ei s-au disociat şi au votat contra Raportului. Pe de-o parte au văzut în potenţiala rezoluţie o tentativă a instituţiilor Uniunii de a submina suveranitatea statelor membre şi, în contextul creşterii euroscepticsmului la ei acasă, nu au vrut să fie asociaţi cu aşa ceva. Pe de altă parte au fost conştienţi de elementele controversat al Raportului, cum sunt:  permiterea avortului și a serviciilor conexe în clinicile și spitalele administrate de culte religioase; legalizarea RUAM pentru lesbiene; obligativitatea educației sexuale începând cu ciclul primar; educarea „într-o viziune pozitivă” asupra homosexualității.

Există bănuiala că la acest Raport a contribuit substanţial International Planned Parenthood Federation (IPPF), principalul furnizor de servicii abortive în UE. În multe state UE, cadrele medicale fac uz de obiecţia de conştiinţă, în proporţie de peste 50%, ceea ce face dificilă activitatea acestor furnizori, interesaţi şi de o felie mai mare din bugetul UE. Pentru Orizontul 2020 se apreciază că acest buget este de 7,4 mld. euro, alocat pentru  “sănătate, schimbări demografice şi bunăstare”.

Acest buget poate fi influenţat major de Iniţiativa Cetăţenească Europeană Unul dintre noi, care la 1 nov. îi va cere Comisiei Europene să protejeze viaţa omenească încă de la concepţie, prin sistarea fondurilor UE acordate pentru cercetări şi programe de sănătate ce presupun distrugerea embrionilor umani.

Odată adoptată în proiectele legislative ale Comisiei Europene, Iniţiativa ar modifica regulamentele financiare ale UE şi distribuirea bugetului, aducând consistenţă politicilor comunitare prin protejarea vieţii umane încă de la concepţie, conform competenţelor pe care Uniunea le are în acest domeniu.

Până în ian. 2014 europarlamentarii şi toţi cei vizaţi de Raport au timp să se informeze şi să dezbată. Asociaţiile profesionale ale cadrelor medicale din România ar trebuie să ia o atitudine publică, în favoarea unei legislații care să le protejeze independenţa profesională, dar și autonomia furnizorilor de servicii medicale.

Read more...

Parlamentarii conservatori vor vota împotriva parteneriatului civil gay şi vor susţine o petiţie publică împotriva adoptării sale

Parlamentarii conservatori îşi exprimă dezacordul faţă de proiectul de lege privind parteneriatul civil dintre douăƒ persoane de acelaşi sex, propus de către deputatul Remus-Florinel Cernea.

În viziunea parlamentarilor conservatori, apărarea familiei naturale nu este un act de fanatism, ci un drept la opinie şi cuvânt pe care activiştii pro-familie îl au în egală măsură cu activiştii pro-gay. Considerăm că este o fraudă logică să pui semnul egal între opţiunea pro-familie şi opţiunea anti-gay, pentru că familia creştină nu se defineşte prin raportare negativă la homosexualitate: se poate defini la fel de bine ca raportare negativă la poligamie. Mai mult, statul are prin lege obligaţia să protejeze familia ca instituţie care asigură viitorul prin intermediul copiilor.  Din aceste considerente, conservatorii vor vota categoric împotriva acestui proiect de lege şi vor argumenta public împotriva lui.

Parteneriatul civil reprezintă, în fapt, o legiferare alternativă a căsătoriei homosexuale.  

În acest context, conservatorii vorbesc şi despre legitimitatea şi eventualul sprijin pe care acest tip de iniţiativă l-ar putea avea în Parlament; parlamentarii nu trebuie să piardă din vedere faptul că orice sondaj aratăƒ sprijinul covârşitor acordat de români familiei naturale; nu poţi legifera împotriva opiniei generale.

În acest context, deputatul PC Răzvan Rotaru a anunţat că susţine punctul de vedere al parlamentarilor conservatori, revizuindu-şi sprijinul pe care l-a oferit proiectului lui Remus-Florinel Cernea în perioada în care activa într-un alt grup parlamentar.

Partidul Conservator solicită celorlalte partide parlamentare un punct de vedere asumat privind modul în care vor vota proiectul lui Cernea, anunţâand că pregăteste o petiţie publică care să conţină argumente împotriva acestuia.

În plus, parlamentarii conservatori îşi declară susţinerea faţă de organizaţiile civice şi creştine care apără familia tradiţională.

_______________

Read more...

Remus Cernea a depus la Parlament proiectul de lege privind parteneriatul civil

Deputatul Remus Florinel Cernea (Partidul Verde, USL) a depus la Parlament proiectul de lege privind parteneriatul civil, primul pas spre legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex şi adopţia de copii de către asemenea "familii".

Citez din expunerea de motive: "parteneriatul civil a premers căsătoriei din perspectiva dreptului civil, reprezentând, în acelaşi timp, o alternativă la aceasta". "Directiva 2012/29/UE a PE [...] include partenerii ce formează parteneriatul civil printre membrii familiei". "Recunoaşterea acestor familii în afara sferei căsătoriei [...] este o transpunere în plan legislativ a evoluţiei societăţii, a normelor şi valorilor actuale din perspectiva egalităţii în drepturi şi a nediscriminării."

Proiectul de lege reprezintă un atac la adresa familiei creştine. Căsătoria nu este un drept, ci o instituţie. Cu ajutorul cuvântului, frumos, "nediscriminare", activiştii marxismului cultural pregătesc următorul pas pentru descreştinarea societăţii, legalizarea pedofiliei. De curând, pedofilii au cerut să aibă aceleaşi drepturi cu cele ale homosexualilor - să nu fie discriminaţi pentru "orientarea lor sexuală". (Traducerea în româneşte a articolului din presa americană o puteţi citi aici). Reamintesc aici comunicatul (de acum două luni!) al unor ONG-uri specializate în propagandă gay, îngrijorate de faptul că "orientarea sexuală" nu a fost introdusă, încă, în Constituţie, drept criteriu pentru nediscriminare.

Iniţiatorii proiectului de lege anticreştină sunt: Harbuz Liviu (PSD), Marius Manolache (PSD), Dumitrache Cristina (PSD), Marian Cristinel (IND), Rotaru Răzvan (PC), Scheau Ion (IND), Tănase Răzvan (IND). 

Parlamentarii care vor vota pentru o Constituţie anticreştină sau pentru legi de descreştinare a societăţii româneşti, cum este şi aceasta, nu vor primi votul ortodocşilor care se simt responsabili pentru viitorul României. E timpul să facem uz de votul universal.

Vom reveni.

Read more...

SOS Familia!

Am aflat din presă că PRO TV lucrează la un nou format de emisiune: „Patru nunţi şi o provocare”. La trei cupluri normale, este adăugat şi un cuplu de homosexuali, care vor să-şi instituţionalizeze relaţia. În fapt, PRO TV vrea sa ne inducă ideea că doi homosexuali pot forma o „familie”.

Vă recomand să semnaţi petiţia online, iniţiată de Dana Captilin (foto), aici.

Apelul unei mame nu trebuie să ne lase indiferenţi.

Read more...

Tactica mişcării gay

1987 Overhauling of Straight America (Reeducarea americanilor heterosexuali) - strategia prin care publicul va ajunge să îi accepte pe homosexuali

(text prelucrat după John Vennari)

La sfârşitul lunii februarie a.c. Barrack Obama a anunţat că el şi Departamentul de Justiţie vor modifica Defence of Marriage Act (DOMA) (legea căsătoriei în SUA), pretinzând că nu este „constituţională”. Legea datează din 1996 şi spune că, în Federaţie, „cuvântul căsătorie înseamnă doar uniunea civilă dintre un bărbat şi o femeie ca soţ şi soţie”. DOMA nu îi permite guvernului federal să recunoască „căsătoriile” între persoanele de acelaşi sex, lucru ce ar avea efect asupra impozitării, asigurărilor sociale şi al altor programe.

Este evident că Obama lucrează la legalizarea⁄recunoaşterea la nivelul întregii federaţii a ceea ce se numeşte „căsătoria”  între persoanele de acelaşi sex. Sondaje de opinie recente ne arată că un număr tot mai mare de americani văd în „căsătoria” între persoanele de acelaşi sex un lucru acceptabil, ceea ce ne spune mult mai multe despre coruperea moravurilor din America decât însăşi capacitatea ei de a recunoaşte obiectivitatea unei legi morale.

Propunerea recentă a lui Obama de a modifica DOMA ne oferă ocazia să ne întrebăm: de ce astăzi homosexualitatea şi „căsătoria” între persoanele de acelaşi sex sunt acceptate de atât de mulţi oameni?

Există o mulţime de factori, cel mai important fiind eşecul teologilor şi prelaţilor catolici în predarea legii morale catolice autentice şi diminuarea autorităţii lor după Conciliul Vatican II. Biserica Catolică Modernă nu îi mai corectează pe profesorii catolici care emit principii sau acceptă practici contrare legilor naturale şi divine.

La acest lucru se adaugă acţiunea activiştilor pro gay.

The Overhauling of Straight America (Reeducarea americanilor heterosexuali)

În acest articol ne vom concentra asupra tacticilor folosite de mişcarea prohomosexuală, dezvăluite într-o lucrare de referinţă din 1987, The Overhauling of Straight America, scrisă de activiştii pro-gay Marshall K. Kirk şi Erastes Pill. (Erastes Pill este pseudonimul lui Hunter Madsen).

Aceşti oameni aveau studii foarte serioase. Kirk studiase neuropsihiatria la Harvard; Madsen îşi dăduse doctoratul în ştiinţe politice la Harvard şi era expert în tehnici de persuasiune şi marketing social.

S-a spus că The Overhauling of Straight America a devenit biblia mişcării pro-gay pentru că prezintă atât strategii care îi fac pe homosexuali să fie mai uşor acceptaţi de către societate, cât şi metode de demonizare a adversarilor homosexualităţii. Campania nu se bazează pe argumente intelectuale, ci pe manipularea emoţională a publicului. (Kirk şi Madsen şi-au dezvoltat ideile ulterior în cartea After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of Gays în the 90s. - După bal: cum va reuşi America să-şi învingă frica şi ura faţă de homosexuali în anii 1990).

Deocamdată ne vom concentra asupra articolului din 1987. Pentru a transmite cât mai exact spiritul lui ne vom folosi de multe citate. Articolul a apărut în revista homosexuală Guide şi începe aşa:

„Prima problemă este desensibilizarea publicului american în ceea ce priveşte homosexualii şi drepturile lor. Pentru a desensibiliza publicul trebuie să îl ajuţi să ajungă să privească homosexualitatea cu indiferenţă şi nu cu emoţie puternică.” Autorii spun că obiectivul lor este să facă astfel încât preferinţele sexuale să fie puse pe acelaşi loc cu preferinţele pentru un sport anume sau o îngheţată. Ţie îşi place ciocolata, mie pecanul. Ţie îşi place hocheiul, mie baseball-ul. Nici o problemă.

„Cel puţin la început ne vom axa doar pe desensibilizarea publicului şi nimic mai mult. Nu avem nevoie şi nici nu ne putem aştepta la o ‚apreciere’ corectă sau la ‚înţelegerea’ homosexualităăţiii de către americanul mediu. Nu putem convinge masele că homosexualitatea e un lucru bun. Dar dacă îi vei face să se gândească că homosexualitatea e doar o chestie, la care să dea din umeri, atunci poţi spune că bătălia pentru drepturile lor legale şi sociale e câştigată. Pentru a-i face pe oameni să dea indiferenţi din umeri când aud de homosexuali, aceştia nu trebuie  să mai aibă imaginea unui grup misterios, ciudat şi altfel decât ei.” Articolul pledează pentru o campanie media concertată care trebuie să schimbe imaginea homosexualilor şi „orice campanie cu acest scop trebuie să aibă şase etape.”

Etapa 1: Vorbiţi despre homosexuali şi homosexualitate tare şi cât de des puteţi

„Principiul acestui sfat este simplu: aproape orice comportament începe să pară normal dacă îl vezi destul de des, de aproape şi printre cunoştinţele tale. Noul comportament va deveni aceptabil dacă în jurul tău sunt destui oameni care îl acceptă sau care îl practică.” La început oamenii se vor simţi ameninţaţi, dar, după cum spun autorii articolului, „cât timp omul de rând nu se simte obigat să procedeze la fel şi cât timp comportamentul respectiv nu îi ameninţă securitatea fizică şi financiară, el se va obişnui repede cu el (noul comportament) şi îşi va vedea de viaţă.” Cu timpul omul de rând va deveni mai tolerant faţă de homosexualitate, pe care va ajunge s-o privească ca pe un mod alternativ şi legitim de a trăi.

„Pentru a amorţi sensibilitatea oamenilor când aud de homosexuali trebuie ca un număr mare de oameni să vorbească despre asta fie neutru fie cu simpatie.” Cu cât se vorbeşte mai mult de asta cu atât impresia generală va fi că oamenii se împart cel puţin în două tabere asupra acestui subiect. „Chiar şi dezbaterile zgomotoase dintre oponenţii şi simpatizantţii homosexualilor ne vor fi de folos cîtă vreme persoanele gay ‚respectabile’ vor ieşi în evidenţă când îşi expun punctul de vedere.”

Autorii insistă asupra faptului că discuţia despre ‚homosexualitate’ nu trebuie să însemne îndoctrinare, ci doar o discuţie. „În primele etape ale campaniei adresate americanilor hetero oamenii nu trebuie să fie şocaţi şi dezgustaţi de o expunere prematură la comportamentul homosexual în sine. Dimpotrivă, imaginile despre sex trebuie să fie estompate, iar în prim plan să se afle drepturile homosexualilor, reduse pe cât posibil la o problemă socială abstractă.”

Autorii subliniază că e important să se vorbească despre homosexualitate în media vizuale, filmul şi televiziunea, „cele mai puternice formatoare de imagine în lumea occidentală”. În acea perioadă americanul de rând îşi petrecea mai mult de şapte ore pe zi în faţa televizorului. „În acele ore se deschide o poartă spre lumea privată a americanului hetero, prin care putem strecura un cal troian.” Hollywood-ul e considerat de către autori cea mai bună armă secretă pe care homosexualii o pot folosi pentru a desensibiliza lumea hetero. Ei apreciază faptul că în ultimii zece ani (până în 1987) personajele homosexuale au devenit foarte prezente în filme şi programele tv.

De atunci aceste personaje au devenit tot mai comune şi asta face parte din strategia care are drept scop ca publicul să ajungă să accepte homosexualitatea. De ex, serialele Will şi Grace (difuzat şi în România) şi The L Word sau filmele Jurnalul lui Bridget Jones, Brokeback Mountain şi As Good As It Gets (difuzate şi în România). Tot mai des vedem în filme şi la tv personaje homosexuale simpatice şi acest lucru nu este întâmplător.

Apoi Kirk şi Pill vorbesc despre modul în care trebuie atacată religia. „Opinia publică este una dintre sursele valorilor acceptate de societate, iar religia este cealaltă. Bisericile conservatoare condamă homosexualitatea şi putem face doar două lucruri ppentru a deconcentra homofobia credincioşilor practicanţi. Mai întâi putem murdări valorile morale folosind cuvinte. Asta înseamnă să le facem publicitate bisericilor tolerante faţă de homosexuali, să ridicăm obiecţii teologice la interpretarea conservatoare a învăţăturilor din Biblie şi să denunţăm ura şi inconsistenţa.”

„Apoi putem submina autoritatea morală a bisericilor homofobe portretizându-le ca fiind demodate şi retrograde, neadaptate la timpurile moderne şi la ultimele cercetări din psihologie. Instituţiei puternice a Bisercii trebuie să-i opunem Ştiinţa şi Opinia publică, şi mai puternice (scutul şi sabia ‚umanismului secular’ contestat de Biserică). O astfel de alianţă profană a mai lucrat şi altădată cu succes împotriva Bisericii, când s-a pus problema avortului şi a divorţului. Cu multe discuţii deschise despre prevalenţa şi acceptabilitatea homosexualităţii, alianţa poate fi refăcută.”

Etapa a doua: Prezentarea homosexualilor ca victime, nu ca potenţiali agresori

Hollywood-ul reprezintă cea mai eficientă armă secretă pe care homosexualii o pot folosi pentru a desensibiliza lumea hetero, spun autorii articolului. Ei laudă faptul că tot mai multe personaje de film şi programe tv sunt gay.

„În orice campanie ce vizează câştigarea publicului homosexualii trebuie prezentaţi drept victime ce au nevoie de protecţie astfel încât heterosexualii să fie înclinaţi în mod reflex să-şi asume un rol protector faţă de ei. Dacă homosexualii vot fi prezentaţi în schimb ca un grup mândru şi puternic ce are un mod de viaţă nonconformist, rigid şi deviant, ei vor fi percepuţi ca un pericol public în faţa căruia trebuie opuse rezistenţă şi opresiune. De aceea trebuie să rezistăm tentaţiei de a ne afişa ‚mândria de a fi gay’ (gay pride) în mod public atunci când ea nu corespunde cu imaginea de Homosexual Victimă. Şi trebuie să trecem linia subţire dintre a-i impresiona pe heterosexuali prin număr, pe de-o parte, şi a le îndepărta paranoia ostilă, pe de altă parte. (Sunt peste tot!)”

„O campanie media ce promovează imaginea de Homosexual Victimă trebuie să se folosească de simboluri care să reducă sentimentul de pericol în rândul heterosexualilor, să-i facă să lase garda jos şi să crească potenţialul de victimizare a persoanelor gay. Asta înseamnă că imaginea bărbatului musculos va apărea foarte rar în reclamele gay sau în alte programe publice şi vor fi promovate imagini de bărbaţi drăguţi, tineri sau bătrâni, şi de femei frumoase. (Se subînţelege că asociaţii foarte greu de acceptat, cum este NAMBLA [North American Man-Boy Love Association], nu trebuie să apară deloc în asemenea campanii: cei suspectaţi de molestare de copii nu vor putea părea niciodată victime).”

Kirk şi Pill precizează care sunt cele două mesaje despre „Homosexualul Victimă” care trebuie livrate publicului. „În primul rând, heterosexualilor trebuie să li se spună că homosexualii sunt victime ale destinului, în sensul că majoritatea nu au avut de ales în ceea ce priveşte preferinţele lor sexuale. Mesajul sună aşa: ‚Cât despre homosexuali ei aşa s-au născut, aşa cum oamenii se nasc heterosexuali, albi sau negri, atletici sau isteţi. Nimeni nu i-a manipulat sau sedus; nu ei au ales să fie aşa şi nu pot fi blamaţi din punct de vedere moral. Ei nu au un comportament altfel din propria lor voinţă, pur şi simplu aşa e felul lor. Acest renghi al sorţii ţi s-ar fi putut întâmpla şi ţie!’”

Putem observa această strategie peste tot. De ex, malefica Lady Gaga cu albumul ei, Born this way. Sau ura manifestată de homosexuali contra unor asociaţii, cum sunt Courage şi Exodus Now, care îi ajută pe oameni să renunţe la comportamentul homosexual. Dacă homosexualitatea poate fi depăşită, atunci argumentul conform căreia ea este înnăscută şi că homosexualii sunt victime ale sorţii, ce nu se pot schimba, este evident fals.

Kirk şi Pill continuă: „Spectatorii heterosexuali trebuie să se poată identifica cu homosexualii ca victime. Dl şi dna Public nu trebuie să poată spune: ‚ei nu sunt ca noi’. Pentru aceasta persoanele prezentate în campanie trebuie să fie decente şi demne, atrăgătoare şi admirabile după standardele heterosexualilor, dar fără nimic special la prima vedere – pe scurt, nu trebuie să arate altfel decât persoanele hetero pe care ne dorim să le cunnoaştem. (Pentru a folosi termenii din articolele noastre anterioare, personajele trebuie să fie de tipul R, ‚homosexuali hetero’ şi nu de tipul Q, ‚homosexuali ce ies uşor în evidenţă’.) Doar astfel mesajul va putea fi citit corect: ‚aceşti oameni sunt nişte victime ale sorţii şi asta mi s-ar fi putut întâmpla şi mie.’”

Autorii menţionează că s-ar putea ca homosexualii să nu privească favorabil faptul că sunt prezentaţi cam ca victime ale unei urgii, „dar e un fapt că comunitatea gay este slabă şi trebuie să se folosească de puterile celui slab, inclusiv de stârnirea simpatiei.”

„Al doilea mesaj trebuie să-i portretizeze pe homosexuali ca victime ale societăţii.”

Etapa a treia: Daţi-le protectorilor o cauză dreaptă

„O campanie media care îi prezintă pe homosexuali în roluri de victime ai societăţii şi îi încurajează pe heterosexuali să-i protejeze trebuie să-i ajute pe aceştia din urmă să-şi asume şi să-şi explice noul rol protector. Puţine femei hetero, chiar şi mai puţini bărbaţi hetero, vor vrea să apere homosexualitatea cu curaj. Mulţi vor dori să-şi alăture impulsul protector slăbit unui principiu de dreptate sau justiţie, dorinţei generale ca societatea să devină mai dreaptă. Campania noastră nu trebuie să ceară sprijin direct pentru practica homosexuală, ci trebuie să aibă ca temă anti-discriminarea. Lupta pentru dreptul la exprimare, libertatea credinţelor, libertatea de asociere, tratament egal în faţa legii – toate acestea trebuie să fie aduse în conştiinţa publicului prin campania noastră.”

„E foarte important pentru mişcarea gay să-şi alinieze cauza standardelor acceptate din drept şi justiţie astfel încât susţinătorii ei hetero să aibă la îndemână un argument incontestabil la obiecţiile de ordin moral ale adversarilor săi. Homofobii îşi maschează repulsia emoţională sub haina întunecată a dogmei religioase, aşa că apărătorii drepturilor gay trebuie să fie gata să combată dogma cu principii.”

Etapa a patra: Făceţi-i pe homosexuali să arate bine

„Pentru a face ca un Homosexual Victimă să devină simpatic unui heteosexual el trebuie portretizat ca un Oarecare. Dar e bine ca tema campaniei să fie mai agresivă şi să ţintească mai sus: pentru a contracara presa proastă din timpurile de azi, despre homosexuali şi lesbiene, campania trebuie să-i arate pe gay ca pe nişte stâlpi ai societăţii. Da, ştim, e o şmecherie foarte veche. Şi alte minorităţi se folosesc de ea, când îşi fac publicitate în afişe pe care scriu ‚Ştiaţi că acest bărbat sau femeie (importantă) a fost .......?’ Dar mesajul e important pentru toţi heterosexualii care îi privesc încă pe homosexuali ca pe nişte oameni ‚ciudaţi’ (queer) – retraşi, singuratici, rataţi, beţivi, cu tendinţe sinucigaşe, molestatori de copii.”

Autorii subliniază că e important să precizăm orientarea celebrităţilor. „Celebrităţile pot fi hetero (cum e Ed Asner) sau gay.”

Etapa a cincea: Făceţi-i pe cei care discriminează să arate rău

„În stadiul ulterior al campaniei media pentru drepturile gay, după ce afişele cu personaje gay au devenit un loc comun, va trebui să acţionăm dur cu oponenţii rămăşi. Pe şleau, ei trebuie demonizaţi. (Acest lucru va fi cu atât mai necesar cu cât, la acel moment, adversarul asediat îşi va fi mărit cantitatea de dezinformare şi de vitriol de patru ori.) Scopul nostru este dublu. Mai întâi încercăm să înlocuim sentimentul general şi justificat de mândrie de a fi homofob cu un sentiment de ruşine şi de vină. Apoi, intenţionăm să-i facem pe cei care sunt anti-gay să pară atât de răi încât americanul de rând îşi va dori să se delimiteze de ei.”

„Trebuie să-i arătăm publicului imagini cu homofobi gălăgioşi ce au idei şi credinţe care îi dezgustă pe americanii de rând. Aceste imagini trebuie să includă: oameni din Ku Klux Klan care cer ca hommosexualii să fie arşi de vii sau castraţi; vicari bigoţi din Sud care ţipă cu o ură isterică într-un mod care îi face să pară comici, dar şi nebuni; derbedei ameninţători sau condamnaţi care se laudă cum au ucis sau cum îi vor ucide ei pe ‚poponari’; un tur al lagărelor de concentrare naziste în care homosexualii au fost torturaţi sau gazaţi.”

Autorii explică ulterior: „Am arătat deja câteva imagini care trebuie să dăuneze vendetei homofobe: extremişti religioşi gălăgioşi şi ranchiunoşi, neonazişti, oameni din Klan care să arate răi şi ridicoli (lucru nu prea greu de găsit).”

„Aceste imagini trebuie combinate cu cele ale homosexualilor, victime ale lor, printr-o metodă propagandistă numită ‚tehnica parantezei’. De ex, timp de câteva secunde este arătat un predicator onctuos cu ochii injectaţi, care ţipă de la amvon împotriva ‚creaturilor bolnave şi scârboase’. În timp ce tirada lui continuă pe sonor, imaginile arată persoane gay cu aspect decent, inofensiv şi plăcut, apoi arătăm iar faţa predicatorului şi tot aşa. Contrastul va vorbi de la sine. Efectul va fi devastator.”

Etapa a şasea: Solicitaţi fonduri

„Orice campanie masivă de acest gen necesită fonduri imense, fără precedent, şi timp de ani de zile”, continuă autorii. Homosexualii trebuie să contribuie masiv. „Şi pentru că ei de obicei nu au familii de întreţinut, vor putea contribui mai mult.”

„Apelul se adresează atât homosexualilor cât şi heterosexualilor cărora le pasă de justiţia socială.”

În cartea scrisă doi ani mai târziu, După bal, Kirk şi Madsen vorbesc clar despre planul lor de a converti America la cauza homosexuală.”Prin convertire înţelegem ceva mult mai profund, schimbarea modului de viaţă american, fără de care nu putem realiza o schimbare socială reală. Ne referim la convertirea emoţiilor, mentalităţii şi a voinţei americanului de rând, printr-un atac psihologic, sub forma propagandei emisă prin mass media.” 

Demonizarea creştinilor

Pe linia cărţii scrisă de Kirk şi Pill, Overhauling of Straight America, procesul de demonizare a celor care se opun homosexualităţii are loc acum cu o viteză înspăimântătoare. Atacul homosexualilor se îndreaptă în principal asupra creştinilor şi a creştinismului.

·        Pe un site LGBT dedicat denunţării ‚infracţiunilor prin ură’ (hate crimes) activiştii pretind că organizaţiile pro-familie folosesc ‚limbajul urii’ (hate speech) atunci când critică comportamentul homosexual, iar acest ‚limbaj’ trebuie interzis. Acest site pune semnul egal între a te opune homosexualităţii şi măcelărirea evreilor din Europa de către Hitler.

·        Acelaşi site acuză asociaţiile pro-familie de uciderea studentului homosexual Matthew Shepard. (Deşi Matthew Shepard a fost ucis într-un jaf, şi nu pentru că era homosexual). 

·        În 2004 un preot protestant din Suedia a fost condamnat la o lună de închisoare pentru că a criticat homosexualitatea în timpul slujbei pe care o ţinea la Biserică. 

·        Consiliul local din San Francisco a votat o rezoluţie în care condamnă asociaţiile religioase pentru aşa-zisele ‚crime de ură’, cum a fost uciderea studentului Matthew Shepard. În plus, Consiliul a adoptat o rezoluţie prin care obligă mass media locale să nu accepte reclame de la asociaţiile pro-familie, în care se vorbeşte de posibilitatea ca un homosexual să-şi schimbe viaţa şi să devină heterosexual.

·        La New York, un panou pe care era un citat din Biblie a fost dat jos la presiunea Primăriei, care a spus că foloseşte ‚limbajul urii’ (hate speech).

·        În 2005, în Massachussetts, David Parker a fost arestat pentru că a protestat când copilul lui de şcoală primară a fost obligat să asiste la orele de propagandă pro-LGBT! El şi-a transferat copilul de la şcoala respectivă. A avut  procese timp de doi ani şi a pierdut. 

Partidul Republican, zis şi conservator, a ajuns acum să accepte propaganda homosexuală.

·        În august 2010 Glenn Beck a declarat la televiziunea Fox, în emisiunea lui Bill O’Reilly, că nu vede nici o problemă în legătură cu căsătoria între persoanele de acelaşi sex. Ziarul Washington Post a titrat: Glenn Beck, un avocat al căsătoriei gay?

Interviul a avut loc astfel:

O’Reilly - Credeţi că căsătoria gay reprezintă o ameninţare pentru ţară, în vreun fel?

Beck - O ameninţare pentru ţară?

O’Reilly - Da, dacă ne va face vreun rău?

Beck (râzând) - Nu cred. Adică dacă vor veni homosexualii să ne ia?

O’Reilly - Nu, bine, atunci căsătoria gay va aduce prejudicii ţării?

Beck - Cred că Thomas Jefferson e cel care a spus: dacă nu-mi afectează sănătatea şi nici buzunarul, pentru mine nu contează.

GOProud, o organizaţie republicană care sprijnă căsătoria gay şi pe homosexualii care servesc în armata ţării, a fost sponsor în 2010 al Conferinţei de Politică Conservatoare Acton (CPAC) din Washington DC, cea mai mare adunare de acest gen la nivel federal. CPAC nu a luat în seamă apelul unor organizaţii cu adevărat conservatoare, de a nu permite ca GOProud să fie sponsor al manifestării. (GOP= Grand Old Party – denumire populară pentru Partidul Republican)

E clar că strategiile şi tacticile prezentate în Overhauling the Straight America şi în După bal sunt aplicate în SUA şi peste tot în lume. Homosexualitatea le este impusă acum statelor ca un mod de viaţă legitim; California tocmai a votat o lege prin care materia numită „istoria gay” devine obligatorie în şcolile publice. Nu e nici o îndoială că această politică urmează să fie impusă de activişti şi de oamenii politici corupţi în şcolile publice din întreaga Federaţie.

Am fost manipulaţi şi corupţi.

Dacă această tendinţă nu va fi oprită de învăţătura catolică solidă împotriva homosexualităţii, ce trebuie să pornească de la vârful Bisericii, atunci familia va fi distrusă, iar coruperea tineretului şi persecutarea creştinilor susţinători ai  învătăturii biblice vor continua.

Read more...

"Educaţie sexuală" sau pervertirea copiilor? Memoriu adresat Ministerului Educaţiei

Cine face educație sexuală cu copiii voștri? Homosexualii, feministele radicale și clinicile de avorturi. Adică cei care nu pot avea copii, cei care nu vor să aibă copii și cei care își clădesc prosperitatea și averile pe sângele copiilor nenăscuți uciși. Părinți, sunteți mulțumiți și liniștiți cu o asemenea perspectivă?

Peste 40 de asociaţii creştine au semnat un memoriu către Ministerul Educaţiei.

Îl puteţi citi integral aici.

sursa: www.culturavietii.ro

Read more...

Semnificaţia protestului de la MŢR: opinia unui participant

Luna Istoriei LGBT este un festival al culturii gay, organizat anual în 8 ţări din Europa (deocamdată). În România anul acesta festivalul are loc pentru al doilea an consecutiv, în luna februarie, şi este organizat de către Asociaţia Accept, cu sprijinul  financiar al Ambasadei SUA, Ambasadei Olandei şi al ERSTE Foundation. Festivalul a cuprins peste 25 evenimente.

Cinci evenimente programate în cadrul Lunii gay au determinat primul protest scris a mai mult de 25 asociaţii din societatea civilă creştină, pe 30.01.2013. Numărul acestora a crescut pe măsură ce informaţia a ajuns, prin internet, la tot mai mulţi oameni îngrijoraţi de acţiunile de descreştinare ale spaţiului public românesc, care s-au intensificat în ultimii ani. Am să dau un exemplu: Asociaţia Accept, al cărei scop este „schimbarea mentalităţii  privind LGBT din România”, a avut un buget de peste 15 milioane dolari de la înfiinţare, în 1996.

Protestele au fost adresate Facultăţilor de Sociologie şi de Istorie, MŢR şi Ministerului Culturii. La Facultatea de Sociologie fusese anunţată conferinţa unui profesor olandez, adept al legalizării pedofiliei, care, în urma petiţiei, a fost anulată de către decan. De remarcat că Asociaţia Accept nu a reprogramat conferinţa în alt loc şi la fel a procedat şi cu prelegerea unui alt profesor de studii gay, anunţată pentru Facultatea de Istorie, anulată şi ea. La MŢR, în Studioul Horia Bernea, fuseseră anunţate trei filme gay; acestea nu au fost anulate, iar conducere Muzeului, în speţă directorul Virgil Ştefan Niţulescu, i-a dezinformat pe semnatarii petiţiei.

Protestul scris al asociaţiilor creştine nu a apărut în presa mainstream. În seara zilei de 20.02, când primul filmul gay urma să ruleze, cu intrarea liberă, circa 60 cetăţeni au venit spontan la Studioul Horia Bernea pentru a manifesta paşnic. Ei au reuşit să oprească proiecţia filmului la trei minute după ce acesta începuse prin vociferări, strigăte, cântece şi rugăciuni. Circa două ore protestatarii au discutat cu simpatizanţii Accept şi cu cele două-trei persoane care veniseră doar pentru film. Nu s-a produs nici o violenţă şi nici o stricăciune, dovadă comunicatul poliţiei şi declaraţia avocatei Accept de a doua zi: persoanele care s-au simţit „lezate verbal” vor depune plângere penală. (În paranteză fie spus, „leziuni verbale” au suferit şi câţiva protestatari.)

Înregistrări de la protestul de la MŢR puteţi urmări aici şi aici. Acestea demonstrează că protestatarii au fost paşnici şi nu au fost organizaţi. Oamenii s-au manifestat eterogen, fiecare cum a simţit. Este esenţial că nu s-au comis violenţe.

Cu toate acestea, la conferinţa de presă susţinută de ONG-ul Active Watch şi Asociaţia Accept pe 21.02, prin omisiuni, acuze şi minciuni cele două ONG-uri reuşesc să exercite o influenţă psihologică asupra opiniei publice şi să o manipuleze. Scopul acestor ONG-uri, şi nu numai al lor, este delegitimarea altor voci ale societăţii civile astfel încât discursul public să poată fi confiscat şi doar adepţii multiculturalismului să se poată pronunţa asupra problemelor din societatea românească.

În această conferinţă de presă, Daniela Prisăcariu, organizatoarea festivalului Luna gay, a ignorat adevăratul motiv al protestului, nu a pomenit despre petiţia asociaţiilor creştine şi a încercat să manipuleze opinia publică, făcând referire doar la calităţile filmului care urma să fie difuzat, discutabile de altfel. Daniela Prisăcariu a afirmat că protestatarii „au confundat liberatea de a-şi exprima dezacordul cu privire la organizarea unui eveniment cu instigarea la discriminare şi la ură pe criteriu sexual”.

Faptul că MŢR este o instituţie de importanţă naţională, cu un anumit statut, şi că el este destinat să conserve şi să cerceteze valorile culturii ţărăneşti nu a fost adus în discuţie. De aici a pornit petiţia noastră, ignorată în conferinţa de presă din 21.02. Cultura ţărănească s-a format în jurul Crucii, iar homosexualitatea (sau alte lucruri, asupra cărora voi reveni) nu este o valoare a sa, ci a multiculturalismului. Asociaţia Accept nu poate organiza un eveniment în Muzeul Ţăranului, construit în jurul Crucii, „muzeu de arte şi tradiţii populare”, care apără valorile ţăranului român. Este o contradicţie în termeni. Obiectivul acestor evenimente  nu poate fi decât înlocuirea valorilor ţărăneşti cu cele ale culturii gay.

Esenţial este că Daniela Prisăcariu a dezvăluit că Asociaţia Accept a anticipat că va exista o contrareacţie şi de aceea a cerut „în scris” ajutorul Poliţiei, încă înainte de eveniment: „s-a anticipat o situaţie conflictuală” şi „am cerut asigurarea protecţiei participanţilor la eveniment”. Organizatorii nu au anulat evenimentul nici când ne-au văzut intrând în sală:  „cumva era clar pentru noi ce urma să se întâmple”, a declarat un membru Accept.

Aceste lucruri, coroborate cu faptul că toată lumea ştie că la asemenea evenimente întoteauna vin câţiva neolegionari care folosesc fie salutul nazist, fie limbajul suburban, arată că organizatorii şi-au dorit să producă „manifestarea homofobă fără precedent” (apud Mircea Toma). Cu ce scop? Cu scopul de a avea „material” de prezentat opiniei publice (şi CNDC) - folosirea salutului nazist, care este ilegală, şi limbajul suburban, care lasă loc de plângeri penale.

Mircea Toma de la Active Watch, în aceeaşi conferinţă de presă, s-a referit doar la cele câteva persoane care au folosit salutul nazist pentru a arunca astfel întregul eveniment în derizoriu şi a-i delegitima pe ceilalţi manifestanţi prezenţi şi, prin extensie, şi asociaţiile creştine semnatare ale protestului de acum patru săptămâni.

Manipularea Asociaţiilor Accept şi Active Watch a reuşit într-o oarecare măsură. La conferinţa de presă din 21.02 ziariştii nu au pus practic nici o întrebare. Au fost cel puţin două momente în care puteau cere lămuriri: când Mircea Toma deplânge anularea evenimentului de la Facultatea de Sociologie (vezi mai sus) şi când vorbeşte de „cultura pentru diversitate” necesară, în opinia domniei sale, pentru a nu rămâne nişte ţărani „obtuzi”. Chiar în această lună a fost anunţat programul Educaţie pentru diversitate, care se derulează în 64 şcoli din România. În cadrul acestui program elevii vor învăţa multe lucruri, de exemplu despre „familiile diferite”. Ce înseamnă „familie diferită” şi de ce încă din 2007 Asociaţia Accept a depus un memoriu la Curtea Constituţională, în care protesteză faţă de interzicerea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, puteţi afla chiar de pe site-ul acestei asociaţii, aici. Pentru educaţia pentru diversitate Asociaţia a derulat programe în şcoli încă din anul 2002. E o materie care în anul 2012 a devenit obligatorie în Olanda începând cu clasa I, în condiţiile în care predarea religiei în şcolile olandeze, ţară fondatoare a UE, este interzisă de circa 30 de ani.

Presa mainstream, înainte de protestul din 20.02, nu a prezentat punctul de vedere al Asociaţiilor creştine. Vocea „intelectualilor publici” nu s-a făcut auzită. Oare le-a fost teamă să nu fie etichetaţi de Mircea Toma, în limbaj newspeak, ca fiind homofobi, huligani, neonazişti, ultraortodocşi, grupări de extremă dreaptă?

(Cu titu de opinie, observ că după conferinţa din 21.02 nici unul nu s-a indignat că Mircea Toma a deplâns anularea conferinţei profesorului adept al legalizării pedofiliei.)

Protestarii de la MŢR şi-au exprimat punctul de vedere în conferinţa de presă din 25.02.2013.

Fenomenul homosexualităţii este marginal în societatea românească. Acţiunile propagandiştilor gay şi ai corectitudinii politice nu sunt. Toate asociaţiile din societatea civilă au dreptul la liberă exprimare, iar cele creştine nu se vor lăsa dezinformate, intimidate sau manipulate de activiştii civici lipsiţi de respect faţă de valorile poporului român care se ocupă de „reeducarea” noastră.

În ceea ce priveşte victoria din 20.02, să nu ne facem iluzii. Muzeul Ţăranului Român a fost de mult maculat. De ani de zile, în Studioul Horia Bernea, Asociaţia Macondo derulează un program de educaţie cinematografică pentru adolescenţi, subliniez cuvântul minori, în care sunt difuzate şi filme cu conţinut sexual explicit şi filme gay. La târgul de mărţişor, organizat de MŢR în acest week-end, se vor vinde insigne gay cu şnur roşu-alb. QED.

Read more...