Domiciliul obligatoriu
Primul volum din proiectul Dimensiunea represiunii din România în regimul communist al cercetătoarei Nicoleta Ionescu-Gură...Mai mult
Foamea ca instrument politic
Vadim Guzun este doctorand al Academiei Române şi diplomat...Mai mult
Dâmboviţa bucureşteană
O carte veche de istorie a Bucureştiului începe foarte inspirat cu cuvintele "un râu"...Mai mult
Se afișează postările cu eticheta Mişcarea pro vita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mişcarea pro vita. Afișați toate postările
vineri, 3 iulie 2015
joi, 2 iulie 2015
Mulţumire şi binecuvântare pentru susţinătorii orei de Religie în şcoli
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a acordat astăzi Diploma și Medalia omagială „Sfântul Ioan Gură de Aur” persoanelor care au susținut înscrierea elevilor la ora de Religie la nivel național, informează basilica.ro.
Din cuvântul de mulţumire al Patriarhului Daniel am reţinut:
"În contextul înscrierii elevilor pentru a frecventa ora de Religie, am avut bucuria să constatăm cooperarea efectivă între Familie, Biserică și Școală pentru susținerea unei educații integrale și benefice pentru viață, pentru Familie şi pentru Societate."
"În condiţiile în care o agendă ideologică promovează teze conform cărora rolul educaţional al familiei este diminuat sub pretextul interesului superior al copilului, fiind susţinute poziţii menite să erodeze autoritatea familiei în educația copiilor, părinţii copiilor au conştientizat riscul impunerii unei interfeţe artificiale între ei şi proprii copii în domeniul educaţiei. În afirmarea rolului părinţilor în educaţia copiilor, evidenţiem implicarea şi organizarea părinţilor în Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie (APOR) pentru susţinerea şi promovarea unei educaţii integrale, în acelaşi timp, intelectuale şi moral-spirituale, edificatoare pentru viaţă şi benefică pentru familie şi societate."
"Referitor la Legea pentru modificarea art.18 din Legea educației naționale nr.1/2011, adoptată de Parlamentul României și promulgată de Președintele țării în 18 iunie 2015, textul nou corespunde textului convenit de Consiliul Consultativ al Cultelor din România, în data de 28 februarie 2015. Prin urmare, textul nou adoptat de Parlament include principiul major că libertatea de conștiință, garantată prin art.29, alin.(6) din Constituția României, precum și prin art.1 din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, nu este determinată de date temporale fixe impuse de Stat."
sursa: basilica.ro
miercuri, 1 iulie 2015
Susţine şi tu tabara de voluntariat pentru copiii sărmani!
An de an, începând cu 2008, sute de tineri merg la Valea Plopului-Valea Screzii pentru a da o mână de ajutor Asociației Pro Vita și sutelor ei de beneficiari.
An de an acești tineri se formează într-un spirit comunitar, altruist, își formează și dobândesc abilități și aptitudini esențiale pentru drumul lor în viață, iar pe lângă asta își fac și o mulțime de prieteni. Toate acestea pe fondul ajutorării celor sărmani.
Au turnat fundații, au ridicat ziduri, au montat acoperișuri, au pus izolații, au finisat interioare, au amenajat curți, au cosit fân, au curățat livezi, au pictat, au avut grijă de copii, au cântat cu ei și le-au spus povești, i-au învățat să danseze, să facă tot felul de lucruri....
Și vor să le facă pe toate în continuare.
Susține efortul nostru de a menține tabăra gratuită, astfel încât toți cei care doresc să se implice să o poată face.
Donează: alimente, materiale de construcții, unelte, echipamente de protecție sau bani, pentru a putea acoperi împreună necesarul taberei.
Donațiile se pot face direct, la Casa de Cultură a Studenților, et. 1, sala 8, vineri și sâmbătă (3-4 iulie), între orele 09.00-21.00 sau în conturile Asociației Studenți pentru viață:
RO79VBBU2511UN1736792701- RON
RO17VBBU2511UN1736791101 – EURO
Pentru mai multe informații ne puteți contacta la numerele de telefon 0749 162 113 și 0751 859 467.
duminică, 17 mai 2015
Protest faţa de acordarea titlului de doctor honoris causa lui Peter Singer
UPDATE (20 mai 2015): Senatul Universităţii din Bucureşti nu renunţă la decizia de a-l premia pe Peter Singer. Festivitatea va aveal loc mâine, de Înălţare. Citiţi comunicatul pe activenews.ro.
Mai multe asociaţii apărătoare ale valorilor pentru viaţă au trimis o scrisoare de protest către conducerea Universităţii din Bucureşti şi a Facultăţii de Filosofie referitoare la acordarea titlului de doctor honoris causa lui Peter Singer, planificată pe 21 mai şi aprobată încă din dec. 2014 (sursa: stiripentruviata.ro). Deocamdată nu există un răpuns al Universităţii la acest protest.
Reproduc aici scrisoarea:
Read more...
Mai multe asociaţii apărătoare ale valorilor pentru viaţă au trimis o scrisoare de protest către conducerea Universităţii din Bucureşti şi a Facultăţii de Filosofie referitoare la acordarea titlului de doctor honoris causa lui Peter Singer, planificată pe 21 mai şi aprobată încă din dec. 2014 (sursa: stiripentruviata.ro). Deocamdată nu există un răpuns al Universităţii la acest protest.
Reproduc aici scrisoarea:
Scrisoare de protest față de acordarea
de către Universitatea din Bucureşti a titlului de doctor honoris causa filosofului Peter Singer
Am aflat cu stupoare că Universitatea
din București îi va decerna titlul de doctor
honoris causa filosofului Peter Singer, pe data de 21 mai.
Filosoful Peter Singer profesează
convingeri cu totul contrare moralei creștine și legislației românești în
vigoare, de aceea decizia Universităţii ni se pare cel puţin pripită.
Astfel, Peter Singer susține lipsa
relativă de valoare a vieții umane, ceea ce contravine flagrant art. 22 alin 1
din Constituția României: „Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică
şi psihică ale persoanei sunt garantate.”
În 1979, Peter Singer a scris[i]:"Copiii umani nu au
conștiință de sine și nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt
persoane. În consecință, viața unui nou-născut are o valoare mai mică decât
viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu". De asemenea, în 2001,
Singer afirma că relaţiile sexuale între specii nu reprezintă o ofensă adusă
demnității noastre ca ființe umane.[ii]
Din motivele menționate mai sus,
considerăm că decernarea titlului de doctor
honoris causa lui Peter Singer de către o instituție
publică română este inacceptabilă și solicităm anularea ei.
Cu considerație,
Semnează:
Asociația pentru Toleranță în Spațiul
Public,
Asociația pentru Revigorarea
Tradiției
Asociaţia Rost
Asociaţia Predania
Asociaţia Părinţi pentru Educaţie
Asociaţia Basarabii
(lista rămâne deschisă)
marți, 5 mai 2015
Coaliţia pentru Familie despre parteneriatul civil
Coaliția pentru Familie a remis comisiilor de specialitate ale Parlamentului României un Memoriu juridic cu referire la propunerea legislativă pentru reglementarea așa-zisului „parteneriat civil” între persoane de același sex, prin care cer respingerea acesteia.
O scrisoare conținând argumentele esențiale ale Memoriului a fost înaintată liderilor tuturor grupurilor parlamentare. Scrisoarea este semnată de 46 de ONG-uri și este identică celei remise în 2013, cu ocazia primei tentative de a legifera această instituție artificială care urmărește introducerea în societatea românească a abominației „familiei” de homosexuali.
Propunerea legislativă privind „parteneriatele civile”, pe lângă viciile juridice, este una profund antidemocratică. Este lipsită de motivația unei necesități sociale reale, care ar trebui să stea la baza fiecărei schimbări legislative; nu are niciun fel de „tracțiune” în societate și nici măcar în comunitățile de homosexuali, campania de promovare fiind anemică și scoasă cu forcepsul de publicațiile cu agendă fățiș de stânga și anti-Biserică (ex. adevarul.ro sau hotnews.ro), iar unicul său promotor, un individ ajuns parlamentar doar din cauza degenerării acute a clasei politice, este vehement contestat chiar de cei pe care afirmă că i-ar promova – „minoritățile” sexuale sau (non)religioase. Actul de legiferare, deci, nu poate fi un instrument ideologic în mâna unor scamatori imorali.
Resortul cel mai important al propunerii legislative referitoare la parteneriatul civil este de a provoca o mutație societală profundă: aceea ca viitoarele generații să se nască și să crească într-o țară în care relațiile homosexuale să fie recunoscute și protejate de stat la paritate cu familia. O mai gravă alterare a rostului și sensului colectiv al noțiunii de familie, ca temelie a societății, nu poate exista. Țările vestice au căzut pradă aproape în totalitate acestei orbiri colective și, oricât ar încerca unii să invoce infiltrarea marxistă istorică a cercurilor intelectuale și politice din Occident (o realitate, desigur), aceste țări sunt principalii și entuziaștii ei vectori.
Deși nu vedem cum o atare încercare se poate transforma în lege în acest moment, niciun partid politic nesprijinind-o, ne așteptăm la noi atacuri și presiuni pe fondul foartei probabile legalizări a „căsătoriei” unisex la Curtea Supremă a SUA în iunie. Ar fi o naivitate să ne închipuim că influența uriașă a SUA asupra statelor aliate nu s-ar manifesta și în această direcție. Mai ales că, să nu uităm, drepturile homosexualilor au fost declarate o prioritate a politicii externe a SUA de către administrația Obama.
Reproducem argmentele din memoriul societății civile către Parlament:
- Cel mai grav dintre viciile proiectului de lege privind „parteneriatul civil” este pretinsa nevoie de a recunoaște „o formă alternativă de familie” întemeiată pe parteneriatul civil. Inițiatorii forțează adoptarea unor prevederi aflate în contradicție flagrantă cu Codul Civil și Constituția, prin care statul se obligă să ocrotească și deci să ofere protecție specială familiei întemeiată pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea acestora precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor. Crearea de reglementări paralele cu cele ale instituției căsătoriei ar fi nu doar un viciu legislativ, ci ar duce la subminarea unor valori esențiale în societate, prin echivalarea familiei cu o relație lipsită de obligații și bazată doar pe interesul obținerii de facilități fiscale/locative.
- Legea este scrisă „cu dedicație” pentru homosexuali, întrucât, practic, pentru cuplurile heterosexuale parteneriatul este inutil, drepturile stipulate aici găsindu-se între cele conferite de căsătorie.
- Privind experiența altor țări, apare clar că parteneriatele civile nu sunt un scop în sine, ele având rostul de a face încetul cu încetul acceptabilă ideea de „căsătorie” între persoane de același sex. Propunerea de lege trebuie deci privită în acest context: în aproape nicio țară unde acestea au fost instituite, legislativul nu s-a putut opri aici, el fiind supus unei presiuni imense pentru a răspunde tuturor revendicărilor de reglementare a „căsătoriei” și adopției de copii de către homosexuali.
- Interesul copilului, primordial în legislația privind familia, este complet neglijat prin ignorarea situației juridice a copiilor născuți în timpul parteneriatului și prin aceea că, descurajând o formă mult mai stabilă de conviețuire (căsătoria) în favoarea uneia volatile și confuze, adoptarea unei atari legi ar expune copiii la riscul monoparentalității. Mediul optim pentru creșterea și educarea copiilor este cel familial, cu părinți căsătoriți. Într-o societate în care deja ponderea nașterilor în afara căsătoriei a ajuns la 31%, ar fi o gravă eroare stimularea acestei situații, în loc să se facă eforturi pentru corectarea ei.
- Nu există nicio nevoie obiectivă pentru această lege, întrucât în România dreptul la căsătorie nu este unul discriminatoriu. Egalitatea în drepturi şi nediscriminarea, invocată ca temei al acestui tip de „familie în afara sferei căsătoriei” nu pot presupune şi egalitatea de statut familial. Definiţiile sociologice, antropologice, biologice şi psihologice ale familiei pleacă de la premisa diferenţei esenţiale între bărbat şi femeie, fără de care familia nu se poate fundamenta. Rolurile de bărbat şi femeie – respectiv de tată şi mamă – şi statutele asociate presupun capacităţi, atribuţiuni, sarcini, domenii diferite în cadrul spaţiului familial. Cu alte cuvinte, femininul şi masculinul sunt categorii exclusiviste, care îmbracă forme deosebite de existenţă, nu numai din punct de vedere biologic sau psihologic (atestate în planul naturii umane, supraevaluat astăzi), ci şi social, cultural şi religios.
- În contradicție cu afirmațiile din expunerea de motive a propunerii legislative, nu numai că NU există nicio obligație a statului român de a oferi cuplurilor coabitante (hetero sau homo) protecție egală în fața legii cu cea oferită familiei, dar dimpotrivă, Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția Europeană a Drepturilor Omului menționează bărbatul și femeia uniți prin căsătorieca temei pentru familie. Întreaga legislație cade exclusiv în seama legiuitorului național, a cărui obligație este aceea de a respecta valorile culturale, religioase și morale ale societății. De altfel, definiția naturală a familiei în România a fost reiterată relativ recent, în 2009, prin noul Cod Civil.
Documentul complet și lista semnatarilor se găsesc aici.
sursa: culturavietii.ro
luni, 16 martie 2015
Programul Săptămânii pentru Viaţă
In perioada 18–25 martie a.c. in Romania si Republica Moldova va avea loc Saptamana pentru viata 2015 „Fiecare viata este un dar”, avand ca punct culminant Marsul pentru viata 2015, organizat sambata, 21 martie.
Programul Saptamanii pentru viata 2015 „Fiecare viata este un dar” in Bucuresti este urmatorul:
Miercuri, 18 martie, la ora 14.30, pe Str. Matei Basarab nr. 46, va avea loc Conferinta de presa pentru prezentarea Saptamanii pentru viata si a Marsului pentru viata. Persoana de contact: Ioana Picos – 0726.469.903.
Joi, 19 martie, la ora 19.00, la Casa de Cultura a Studentilor, va avea loc proiectia filmului „Gimme Shelter”.
Vineri, 20 martie, la ora 18.00, la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul”, va avea loc conferinta „Cum sa salvezi viata unui copil nenascut?”, avandu-l ca invitat pe doctorul ginecolog Ionel Cioata.
Sambata, 21 martie, incepand cu ora 14.00, va avea loc Marsul pentru viata 2015 „Fiecare viata este un dar”, pe traseul Piata Unirii – Str. Bibescu Voda – Bd. Dimitrie Cantemir – Parcul Tineretului. Marsul se va finaliza cu concertul „Live for Life” sustinut de Iris, Vlad Mirita, Marius Balan, Emisia 2, Ioana Picos, Morris, Rafaelo Varga si Kaira.
Duminica, 22 martie, in Parcul Tineretului, de la ora 15.00, va avea loc crosul „Alerg pentru viata”, prin care dorim sa strangem fonduri pentru o campanie de publicitate „Copil ca tine sunt si eu” destinata integrarii copiilor cu dizabilitati in societate.
Miercuri, 25 martie, de la ora 15.00, la Centrul de gazduire pentru victimele violentei domestice „Diaconia” va avea loc un concert pentru copii al violonistului Bogdan Gogoncea de la Filarmonica „George Enescu” a Ateneului Roman, pentru copiii si mamele aflate la centru.
Miercuri, 25 martie, la ora 18.00, la Institutul Oncologic „Alexandru Trestioreanu“ – Fundeni, va avea loc evenimentul „Citim impreuna”, in parteneriat cu Asociatia P.A.V.E.L., in care actrita Ioana Picos impreuna cu alti actori tineri vor citi o poveste si vor discuta pe marginea ei cu copii pacienti.
joi, 1 ianuarie 2015
luni, 29 decembrie 2014
De Anul Nou
"Cel mai mare distrugător al iubirii şi al păcii este avortul, care reprezintă războiul împotriva copilului." (Maica Tereza)
Ca o "rezoluție" de Anul Nou, ne propunem să facem tot ce ne sta în putință pentru a opri acest război in comunitatea noastră, în societatea noastră, în țara noastră?
duminică, 28 decembrie 2014
La Manif pour Tous ne propune un chestionar
Comme vous le savez, La Manif Pour Tous mobilise depuis plus de 2 ans des millions de personnes contre la loi Taubira, ses conséquences et le bouleversement de civilisation souhaité par le gouvernement. Ce mouvement d'une ampleur inédite a surpris tout le monde, à commencer par le gouvernement, qui a cherché par tous les moyens à le minimiser, l'intimider et le réprimer.
Compte tenu de la nécessité de poursuivre notre mobilisation dans un contexte politique et un environnement complexe, La Manif Pour Tous prépare la suite de son action.
C'est pourquoi, comme nous l'avions fait à l'été 2013, nous vous sollicitons pour répondre au questionnaire qui suit : l'objectif est de vous donner la parole pour nous permettre de préparer ensemble les prochaines étapes de notre action.
Găsiţi chestionarul aici.
vineri, 5 decembrie 2014
joi, 4 decembrie 2014
Statistica avortului la cerere în România
Între 1958 şi 2012 în România
s-au efectuat peste 21,7 milioane de avorturi la cerere. În Franţa, în
intervalul de 40 de ani de la votarea legii Veil (legalizarea avortului la
cerere), s-au efectuat 8 milioane de întreruperi de sarcină. Dar Franţa e o
ţară în care secularizarea societăţii a început înainte de anul 1800 şi noi
suntem un popor care se declară conservator în materie de familie.
La om, circa 40% dintre sarcini se termină printr-un avort spontan. Majoritatea
avorturilor spontane au loc în primul trimestru de sarcină; nu ştim de la
început câţi embrioni sunt sănătoşi, câţi vor creşte şi se vor dezvolta până la
a ajunge să se nască. Nu ştim de la început care sarcină se va termina cu o
naştere, şi pentru asta îi urmărim evoluţia. O sarcină reprezintă un potenţial
şi acesta este primul motiv pentru care a face un copil se dovedeşte un lucru
dificil.
În ultimii 30 de ani, graţie tehnicii ecografice, sarcinile pot fi
diagnosticate tot mai devreme, acum de la 3 săptămâni de la concepţie; astfel,
şi avortul spontan poate fi diagnosticat din timp, adică dinainte ca femeia să vină
la medic pentru hemoragie şi dureri. După diagnosticarea unei sarcini mici (de
3-4 săptămâni), specialistul repetă ecografia, la anumite intervale, tocmai pentru
a vedea cum „evoluează sarcina”, adică dacă ea „se opreşte în evoluţie” (=dacă
se va termina printr-un avort spontan) sau nu.
În România, din 1990 este permis şi avortul la cerere, legal până la 14
săptămâni de sarcină şi decontat parţial de către asigurările obligatorii de
stat. Femeile cu sarcini mai mari, care îşi doresc un avort în trimestrul II
sau chiar III de sarcină, pot apela la „mica cezariană”, o intervenţie care se
practică, în acest scop şi doar în unele spitale, pentru şpăgi de mii de euro. (Şi
această intervenţie este decontată de către asigurări.)
Ca medic de familie am întâlnit persoane care nu ştiau că există şi avort
spontan, de aceea explicaţiile de mai sus mi se par utile pentru acest articol.
Asociaţia Pro Vita Bucureşti a publicat de curând o statistică a avortului
în România (Citiţi articolul integral aici.)
Avortul la cerere a fost legalizat pentru prima oară în România în 1957. În
URSS avortul fusese legalizat în 1955, iar în majoritatea ţărilor socialiste în
anul 1956. Influenţa Moscovei s-a făcut simţită şi în politicile familiale; pentru stat, femeia era mai importantă ca salariată decât ca mamă.
În mai puţin de 10 ani în România s-au efectuat peste 7,5 milioane de
avorturi, astfel că un studiu privind natalitatea în RSR, efectuat în 1966,
indica prognoze demografice sumbre pentru anii 1980. Decretul 770/1966 a
limitat avortul la cerere; femeile puteau face întreruperi de sarcină după ce
năşteau patru copii sau după ce depăşeau 40 de ani. Chiar şi în aceste condiţii
de „prohibiţie” în România s-au efectuat peste 6,5 milioane de avorturi.
Efectul decretului 770 a fost deformarea piramidei vârstelor. El nu s-a dovedit
eficient pentru a îmblânzi iarna demografică, iar prognoza este acum agravată de
emigraţia românilor de după anul 2000.
După Revoluţia din 1989, în primul decret al CFSN, prin care erau abrogate
o serie de legi comuniste, este abrogat şi decretul 770 şi cele conexe lui. În
condiţii de libertate în 1990 s-au efectuat aproape un milion de avorturi;
între 1990-2012 cifra oficială depăşeşte 7,6 milioane.
Avortul are urmări fizice şi psihice mai ales pentru femeie, dar şi pentru
bărbat. Acestea pot deregla relaţiile dintre membrii familiei, lucru care se
reflectă asupra întregii societăţi. Naşterea de copii arată (şi)
disponibilitatea familiei de a oferi ceva societăţii căreia îi aparţin, şi ce
viitor pot avea cei care renunţă de bunăvoie să aibă copii? În România, din 5
milioane de familii, 3,5 milioane au un singur copil. Iarna demografică se
dovedeşte un loc comun şi pentru români.
sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Statistici despre avortul la cerere în România
TOTAL AVORTURI (nu includ sectorul medical privat) 1958-2012: 21.739.412
Anul 2012: avorturi - 88.135 (fără sectorul privat); rata avortului - 438/1000 născuţi vii; procentaj avorturi - 30,5% la 100 de sarcini
Avorturi la cerere efectuate între 1958-1966: 7,521 milioane. (Printr-un decret din 1967 avortul la cerere devenise legal.)
Avorturi efectuate în perioada 1966-1989: 6,549 milioane. (Avortul la cerere a fost mult restricţionat prin decretul 770/1966; de ex., o femeie care născuse 4 copii vii avea dreptul nelimitat la avort.)
Avorturi la cerere efectuate în perioada 1990-2012: 7,668 milioane. (Avortul la cerere a redevenit legal şi practic fără restricţii prin primul decret al CFSN din dec. 1989.)
Am avortat un popor, după cum a spus un ziarist.
(Datele post-1989 sunt subraportate, întrucât sectorul privat, cu o pondere în creştere în ultimii ani, raportează incomplet sau deloc.)
sursa: provitabucuresti.ro
miercuri, 29 octombrie 2014
joi, 23 octombrie 2014
27 octombrie este şi ziua copilului nenăscut
În 1967, în Marea Britanie s-a înfiinţat prima asociaţie din lume dedicată luptei pentru viaţă, SPUC (Society for the Protection of Unborn Children), Societatea pentru Protejarea Copilului Nenăscut.
Pe 27 octombrie SPUC comemorează 47 de ani de la legalizarea avortului la cerere în Marea Britanie. Asociaţia propune un moment de reculegere pentru cele 8 milioane de copii care nu s-au născut din cauza acestei "proceduri", în aceşti 47 de ani.
În 2013 în Anglia şi Ţara Galilor s-au efectuat peste 190 mii avorturi la cerere. Cea mai înaltă rată a avorturilor s-a înregistrat la femeile de 22 de ani. Circa 98% din avorturi sunt finanţate de sistemul public de sănătate (NHS).
80% din avorturi au afost efectuate de femei care au declarat că sunt necăsătorite. SPUC va continua să militeze pentru protejarea copilului nenăscut şi a familiei naturale, văzută ca întreg dedicat creşterii copiilor şi apărării membrilor ei aflaţi în neputinţă.
sursa: SPUC
duminică, 28 septembrie 2014
Legea reproducerii umane asistate medical sau fiinţa umană ca marfă
După ce a trecut cu majoritate în Senat, legea 453/2013 a reproducerii
umane asistate medical (RUAM) se află acum în dezbatere la Camera Deputaţilor.
Legea se referă la „drepturile privind sănătatea reproducerii populaţiei,
precum şi regimul juridic al reproducerii umane asistate medical prin metoda
inseminării artificiale sau metoda fertilizării in vitro”. (sursa: aici) „În domeniul reproducerii umane asistată medical, asistenţa
medicală răspunde cererii parentale a unui cuplu de a remedia infertilitatea cu
caracter patologic, care a fost diagnosticată, sau de a evita transmiterea unei
maladii de o anumită gravitate la copil.”
Proiectul legislativ, ce nu a fost dezbătut public şi nici mediatizat,
ridică probleme de natură etică, socială, juridică şi antropologică. El
transformă copilul într-un obiect, instrumentalizează femeia şi modifică
filiaţia, aşa cum este ea cunoscută de milenii. Reproducerea umană asistată
medical se practică oricum în România, fără un cadru legislativ adecvat; RUAM poate
induce realităţi noi şi imprevizibile în România, iar rezolvarea ei legislativă
trebuie făcută într-un context care să ţină cont de respectarea demnităţii
umane de la concepţie şi de consecinţele nefaste ale unor fenomene, ca traficul
de fiinţe umane. Pentru „cererea
parentală”, în proiectul legislativ nu se vorbeşte de alternativele la RUAM
(adopţia şi naprotehnologiile), mult mai ieftine şi care nu ridică problemele
enumerate mai sus.
Proiectul îşi propune să rezolve problema infertilităţii şi a sterilităţii
cuplurilor şi să încurajeze natalitatea, dar, aşa cum e formulat, nu le va rezolva
şi nu va înlătura abuzuri şi ilegalităţi deja existente, ci le va legaliza pe
acestea din urmă, iar în plus le va şi finanţa de la bugetul de stat. (În acest
text apar reglementări noi referitoare la avortul la cerere; faptul că din
acelaşi buget continuăm să finanţăm avortul la cerere, dar vom deconta şi procedurile
pentru FIV, necesită o dezbatere separată.)
Infertilitatea nu reprezintă «reducerea în mod involuntar şi semnificativ a
capacităţii reproductive naturale a unui cuplu viabil, aflat la vârsta
biologică, de a procrea», cum este ea definită în propunerea de lege, ci
incapacitatea gameţilor de a fecunda, iar sterilitatea este inexistenţa sau
numărul foarte mic de gameţi. Imposibilitatea de a procrea trebuie sa fie
patologică, infertilitatea, cât şi sterilitatea trebuind a fi verificate,
diagnosticate şi atestate medical. De asemenea, ar trebui să ţinem cont de
faptul că există şi o infertilitate voluntară (prin contracepţie, amânarea
vârstei primei maternităţi, avort la cerere şi una din consecinţele acestuia, sterilitatea
secundară etc.).
În domeniul reproducerii umane asistate medical nu este vorba doar «de a decide
asupra propriului corp» întrucât în această procedură sunt implicate şi alte
persoane în afară de femeia şi bărbatul beneficiari ai tehnicii: embrionii in
vitro şi in vivo, copilul care se va naşte, femeia care va fi mamă-surogat sau
purtătoare, donatorul anonim de gameţi, personalul medical ce are dreptul la
obiecţia de conştiinţă şi societatea în ansamblul ei. Propunerea legislativă nu
menţionează în niciun fel necesitatea asigurării protecţiei acestor persoane şi
luarea în considerare a diverselor interese legitime aflate în joc într-o
societate, aşa cum o cer exigenţele drepturilor omului, stabilite de CEDO:
protecţia demnităţii, a vieţii şi integrităţii embrionului uman in vitro şi in
vivo, dreptul la viaţă şi sănătate al copilului şi al femeii, interesul superior
al copilului şi drepturile acestuia; inexistenţa «dreptului la un copil», dar existenţa
drepturilor copilului şi înlăturarea riscului derivelor de tip eugenic pe care
aceste tehnici le comportă. Depistarea bolilor genetice în cadrul RUAM nu se
face în scop terapeutic pentru embrion, pentru ca aceste boli să fie tratate,
ci doar pentru ca acestea sa fie înlăturate prin eliminarea fiinţei umane
astfel concepută.
În mod greşit în lege se afirmă existenţa unui «drept la reproducere» al „cuplurilor
şi al individului”. Niciun document european sau internaţional nu menţionează
vreun «drept» la a avea copii sau a avea acces la RUAM. Putem afirma doar
existenţa unei posibilităţi de a recurge la aceste tehnici.
Copilul este o persoană şi nu un obiect al unui proiect sau al unei dorinţe.
Nimeni nu are dreptul să-şi proiecteze dorinţele sau să îşi aline suferinţa pe
alte persoane. Un cuplu doritor de copii poate procrea sau poate adopta un
copil, însă niciunul nu are vreun «drept la un copil». Un copil este un subiect
de drepturi şi nu un obiect de drepturi revendicate de către alţii. «Dreptul la
un copil» instrumentalizează copilul. Drepturile copilului reclamă «atribuirea
unei familii copilului», în care acesta să se poată dezvolta pe deplin, de ex.,
adopţia. A admite contrariul ar însemna să se acorde preferinţă intereselor
adulţilor împotriva interesului superior al copilului. Prin urmare, nu există
vreun drept subiectiv la procreere, ci doar o protecţie a dreptului cuplului de
a nu fi impiedicat să fondeze o familie.
Părintele unui copil poate fi o mamă sau un tată singur, atunci cand părinţii
se despart sau atunci când unul dintre aceştia moare. Însă aceste situaţii sunt
accidente ale vieţii, care nu trebuie confundate cu situatia în care se face
apel la RUAM cu terţ donator („donare de gameţi”), ce echivalează cu privarea,
în mod deliberat, doar prin voinţa legii (a Statului), a unui copil de tatăl/mama
sa. Fiind concepuţi cu terţ donator, acest copii vor fi privaţi în mod
deliberat, prin lege, de la a-şi cunoaşte fie linia ascendentă paternă, fie cea
maternă. Astfel, ei vor fi discriminaţi, prin violarea dreptului fundamental de
a şti care le sunt originile. Conform uneia dintre Declaraţiile ONU, «interesul
prioritar al copilului este de a fi crescut de părinţii săi naturali». Prin
RUAM cu terţ donator se poate ajunge la situaţii în care fraţii şi surorile provenind
din acelaşi „donator” pot fonda o familie, fără chiar ca aceştia să ştie că au
cel puţin un părinte în comun.
Presupunând ca RUAM cu terţ donator ar avea un scop terapeutic pentru
cuplu, trebuie constatat că statul nu este obligat să furnizeze mijloacele
realizării dorinţei de a avea copii. CEDO a statuat în mai multe rânduri că nu
exista un drept la un anumit tip de îngrijiri medicale sau vreun drept la îngrijiri
medicale de un anumit nivel. Statele nu au vreo obligaţie pozitivă în acest
sens şi în consecinţă nu poate exista un drept al cuplurilor de a procrea
recurgand la RUAM cu terţ donator. Un astfel de drept nu există, pentru că nu
poate exista un «drept la a procrea» sau un «drept la un copil». Cum statele nu
au vreo obligaţie pozitivă să legifereze în materie de RUAM cu terţ donator, acestea nu au nici vreo
obligaţie negativă să se abţină sau «să lase să se facă» sau să închidă ochii, şi
aceasta pentru că RUAM cu terţ donator comportă o miză publică, în special în
ceea ce priveşte sănătatea publică. Refuzul de a legaliza vreo metodă de RUAM
nu este susceptibil de a constitui o ingerinţă în viaţa privată a cuplurilor
doritoare, din moment ce protecţia vieţii private nu implică vreun drept la
RUAM.
Proiectul de lege se adresează unui cuplu beneficiar căsătorit sau care „să
fie în măsură să probeze o viaţă de cel puţin doi ani împreună”, prin urmare în
al doilea caz el desconsideră interesul superior al copilului, de a fi crescut
într-un mediu familial, stabil şi propice dezvoltării. Nu se specifică numărul
maxim de embrioni care pot fi creaţi.
Propunerea de lege nu specifică faptul că donarea de embrioni de la un
cuplu la altul are ca scop implantarea embrionilor în vederea unei noi naşteri (un
fel de adopţie a embrionilor) şi că ea se poate face doar dacă embrionii sunt
deja creaţi. De asemenea, nu este interzisă expres orice alt tip de donare a
embrionilor.
Propunerea de lege nu menţionează posibilitatea medicului responsabil pentru
RUAM de a refuza, din motive medico-sanitare, printr-o decizie motivată în scris,
să procedeze la aplicarea tehnicilor, în pofida dorinţei părinţilor. Dreptul la
obiecţia de constiinţă şi/sau religie a personalului medical şi a instituţiilor
medicale este o chestiune de principiu, dat fiind faptul că nimeni nu poate fi
forţat să vatăme viaţa sau demnitatea, chiar dacă anumite practici sunt tolerate
de lege. De aceea, atunci când legiuitorul consideră necesar să permită o anumită
derogare de la principiul respectului pentru viaţă şi demnitate, această
derogare este în mod normal acompaniată de o «clauză de constiinţă» expresă. CEDO
şi Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au recunoscut acest drept şi obligaţia
la obiecţia pe motive de constiinţă atât persoanelor, cât şi instituţiilor.
În România, prin acest proiect nu sunt interzise:
- Cercetarea
pe embrionii umani in vitro sau in vivo;
- Crearea şi utilizarea de embrioni umani în cercetare sau pentru alte
scopuri decât implantarea acestora; proiectul interzice „producerea abuzivă de
embrioni”, dar ce înseamnă abuziv?
- Donarea embrionilor cercetarii; proiectul interzice „donarea ilicită”,
dar ce înseamnă donare licitiă în acest caz?
- Folosirea embrionilor deja creaţi pentru cercetare;
- Selectarea eugenică a embrionilor;
- Crearea unui numar mai mare de embrioni decât cel necesar unei
implantari, în orice caz nu mai mult de trei embrioni;
- Congelarea embrionilor umani, cu excepţia situaţiei in care transferul în
uter nu e posibil imediat din cauza unor motive documentate de forţă majoră
legate de starea sănătăţii femeii (şi care nu putea fi prevazuta in momentul
fecundarii, urmand ca aceasta sa fie facută cât mai curând posibil ) sau în
cazul decesului unuia din membrii cuplului;
- Suprimarea embrionilor umani;
- Reducţia embrionară in vivo (sarcina multiplă) ;
- Crearea unei fiinţe umane cu gameţi provenind de la trei persoane;
- Clonarea;
- Fecundarea unui gamet uman cu un gamet al unei alte specii şi producerea
hibrizilor sau himerelor.
Prin lege, femeia care îşi donează ovulele este donatoare, cea care se lasă
inseminată artificial este mamă-surogat şi cea care îşi împrumută uterul pentru
a purta embrionul altor persoane (cu scopul de a naşte) este mamă-purtătoare.
Astfel, femeia este redusă la statutul de obiect; o parte din corpul ei este
instrumentalizat, căci acesta face obiectul unui contract, fiind „valorizată”
doar pentru capacităţile ei reproductive şi supusă exploatării fizice şi
economice. Tratamentul aferent hiperstimulării ovariene şi prelevarea de ovocite
prezintă riscuri grave pentru sănătatea şi fertilitatea ulterioară a femeii. De
asemenea, femeia este obligată să întrerupă relaţia dintre ea şi copilul pe
care l-a purtat în uter timp de 9 luni, relaţie care este determinantă pentru
dezvoltarea personalităţii copilului; în plus, copilul astfel născut este
privat de laptele matern.
Aceste proceduri nu sunt anodine nici pentru bărbaţii donatori, dat fiind
faptul că prelevarea de spermă necesară fecundării se realizează prin masturbare.
Acest tip de «donaţie» este o deresponsabilizare a bărbatului, dar şi a femeii,
faţă de rolul lor de părinţi.
Embrionul/copilul nu mai este perceput ca un dar al vieţii, ci ca un drept,
ca o marfă care poate fi produsă, congelată, comercializată, traficată, donată
altora sau chiar distrusă sau care va suferi toată viaţa, dat fiind faptul că
el nu va avea niciodată acces la originile sale. El nu mai este respectat în
alteritatea sa, ci trebuie să fie perfect, cea mai mică imperfecţiune fiind
detectată şi eliminată prin suprimarea embrionului însuşi (eugenism). Relaţia dintre
copil şi părinţii acestuia nu mai este aceeaşi. Or, embrionul uman este o
persoană, căci dreptul civil operează doar cu noţiunile de «bunuri» şi de
«persoane», distrugerea lui echivalând cu distrugerea unei fiinţe umane.
Umanitatea şi protecţia acestuia nu pot depinde de «proiectul parental», căci în
momentul existenţei embrionului nu se mai poate vorbi despre un proiect, ci
despre o realitate, o viaţă umană care există deja, «cererea parentală» neputând
exista decât înaintea fecundarii.
RUAM nu este fără consecinte asupra vietii şi sănătăţii
embrionului/copilului, căci sunt folositi mai mulţi embrioni pentru a se
realiza o naştere, apoi dupa implantarea a trei embrioni în uter, daca toţi
trei se fixează şi se dezvoltă în mod normal, cu acordul femeii sau al
cuplului, unul sau doi dintre acestia pot fi distruşi , pentru a nu da naştere
la gemeni sau tripleţi: Mama-purtătoare sau surogat trebuie să accepte avortul,
conform proiectului de lege; astfel, cuvântul „sarcină nedorită” din art. 3
capătă un sens nou – nedorită de „cuplul beneficiar” şi ridică problema
obiecţiei de conştiinţă pentru femeia angajată prin contract.
Nici congelarea embrionilor nu este fără consecinţe asupra sănătăţii copilului.
Prin congelarea unora dintre embrionii astfel creaţi se produce inversarea ordinii generaţionale: doi
gemeni se pot naşte la 5 ani diferenţă unul de altul, spre exemplu.
Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane
faţă de aplicatiile biologiei şi medicinei din 1997 (Convenţia de la Oviedo)
este cadrul general pentru protecţia fiinţei umane în contextul cercetării
biomedicale, aceasta protejând embrionul uman in vitro şi in vivo în egală măsură,
între aceştia nefăcându-se vreo distincţie. Convenţia de la Oviedo stabileşte
obligaţia statelor de a «proteja demnitatea şi identitatea fiinţei umane» şi «garantează
oricărei persoane, fără discriminare, respectul integrităţii sale şi al
celorlalte drepturi şi libertăţi fundamentale faţă de aplicaţiile biologiei şi
medicinei» prin «măsuri necesare». Dacă noţiunile de «fiinţă umană» şi «oricărei
persoane» nu sunt definite în acelaşi fel de către statele semnatare ale
Convenţiei, acestea au căzut de acord şi au acceptat că «demnitatea umană şi
identitatea speciei umane trebuie respectate de la începutul vieţii».
Dacă observăm problemele aduse de legalizarea RUAM în alte ţări, vom putea
decide în cunoştinţă de cauză asupra unei variante de lege care să nu aducă
atingere demnităţii umane şi să nu producă cataclisme antropologice. Dezbaterea
trebuie să plece din rândul cadrelor medicale. Proiectul legii RUAM pare
destinat celor 20 centre de fertilizare in vitro din ţară, care vor dobândi
astfel acces la bugetul de stat şi al FNUASS, şi nu unei probleme medicale de
cuplu sau economico-sociale - deficitul demografic.
vineri, 16 mai 2014
duminică, 11 mai 2014
Caravană pentru copiii de la Valea Plopului
Fundaţia Pr. Arsenie Boca organizează o caravană pentru copiii de la Valea Plopului pe 17 mai.
Necesarul pentru această deplasare este următorul:
- alimente: conserve (mazăre, fasole, ciuperci), conserve de pateu (de dulce si vegetal), conserve de peşte, icre nepreparate (la găletuşă), mălai, sare, oţet, fasole verde, măsline (la bidon), cartofi, ceapă, bulion, rădăcinoase (morcovi, pătrunjel, ţelină, etc.), biscuiţi, chestii de ronţăit, margarină, drojdie, sare, apă plată, lapte praf nan 3 şi 4;
- produse de curăţenie/altele: produse de curăţenie pentru gresie, igienă toaletă, pampers (nr. 1, 2), absorbante pentru fete, saci menajeri mari şi mici, șerveţele de masă, șerveţele umede, detergenţi de vase, şampon pentru copii şi adulţi;
- medicamente: nurofen pentru copii, algocalmin, sirop de tuse, nurofen pentru adulţi (analgezice), unguent antiinflamator.
Vă aşteptăm la sediul fundaţiei (Barbu Delavrancea nr. 3, etaj 1, apartament 2, interfon 2, sector 1, Bucureşti) cu darurile, în zilele de 14, 15, 16 mai 2014 între orele 9-17.
Întâlnirea, de sâmbătă 17 mai 2014, va fi la sediul fundaţiei, la ora 9:30, iar plecarea la 9:50.
Vă rugăm frumos, pe toţi cei care veţi dori să ne ajutaţi cu transportul, cât şi pe cei care veţi dori să ne însoţiţi, dar nu aveţi maşină personală,
să ne anunţaţi şi să ne confirmaţi prezenţa până joi 15 mai 2014 (date contact: Mihaela Rotaru, email: mihaela.mrotaru@yahoo.com, telefon: 0742 47 82 17).
sâmbătă, 3 mai 2014
Despre familia creştină: Interviu cu Noua Republică
De citit pe Cultura Vieţii:
(redau un fragment)
Read more...
(redau un fragment)
CV: Veți fi colegi în euro-grupul ECR cu conservatorii britanici. Liderul acestora, David Cameron, a declarat că dorește să exporte „căsătoria” între persoane de același sex, legiferată de curând în Anglia și Țara Galilor, în alte țări. Ce veți face dacă va dori să o „exporte” și în România?
- NR: Conservatorismul înseamnă înainte de toate respectarea realităților organice și a particularităților specifice pentru fiecare țară și cultură. Faptul acesta este cât se poate de evident și în funcționarea Alianței Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, care grupează partide cu agende variate la nivel național, dar care au un interes comun în salvgardarea libertății și identității proprii în fața tendințelor integraționiste și federaliste la nivel european. AECR este o alianță și nu o “internațională”! În aceste condiții, este cât se poate de natural ca poziția noastră în privința „căsătoriei” între persoane de același sex să nu coincidă cu cea a domnului Cameron, dar această divergență nu ne împiedică să cooperăm în privința unor subiecte de interes comun, cum ar fi opoziția față de “Statele Unite ale Europei”.
În fapt, tocmai opoziția conservatorilor englezi față de proiectul federalist le permite celorlalți conservatori de pe continent să-și apere speciful cultural și național propriu în fața tendințelor nivelatoare promovate de la Bruxelles (inclusiv în ceea ce privește „corectitudinea politică” și „căsătoria” între persone de același sex. Drept urmare, atâta vreme cât la nivel european și internațional va domni o ordine ne-federalistă iar suveranitatea statelor naționale va rămâne intactă în elementele sale esențiale (așa cum și-o doresc și conservatorii britanici) nu avem de ce să ne temem în România că domnul Cameron sau oricine altcineva din afară va putea să impună schimbarea înțelesului tradițional al căsătoriei. Schimbarea poate veni doar din interior, în urma unor mutații socio-culturale care ar duce la secularizare radicală, declinul creștinismului și creșterea influenței grupurilor de presiune care militează pentru revizuirea înțelesului familiei (așa s-a întâmplat în Marea Britanie și în alte societăți din Occident).
duminică, 27 aprilie 2014
Coaliţia pentru Familie: Chestionarul pentru candidaţi
Coaliția pentru Familie și Constituție, o alianță informală de organizații non-guvernamentale care are ca scop protejarea familiei și a valorilor sale, a remis astăzi tuturor partidelor și candidaților independenți la alegerile din 25 mai pentru Parlamentul European un „chestionar al valorilor”. Chestionarul cuprinde 6 enunțuri de principii a căror aplicare se află în sfera de competențe a Uniunii Europene și care constituie adesea subiect de dezbatere în instituțiile europene.
Candidații sunt invitați să adere la principii sau să-și precizeze poziția față de acestea. Răspunsurile primite vor fi afișate pe pagina web www.CoalitiapentruFamilie.ro și făcute publice printr-o campanie de informare ce va preceda alegerile din 25 mai.
Cele 6 enunțuri se referă la: protejarea familiei naturale și a căsătoriei ca temelie a societății; dreptul copilului la o familie; prioritatea drepturilor părinților în raport cu Statul; respectarea demnității tuturor ființelor umane; dreptul statelor membre la a-și decide singure politicile familiale.
„Pentru a avea rezultate politice mulţumitoare, un om politic trebuie să plece de la un set de convingeri pe care să le asume public şi în mod constant. Iată de ce, înainte de a fi ales/aleasă, suntem interesaţi să ştim nemijlocit cui încredinţăm mandatul nostru pentru următorii cinci ani”, se arată în scrisoarea de motivație care însoțește chestionarul. Reprezentanții Coaliției pentru Familiei îi invită pe toți candidații să interpreteze întrebările „ca pe o invitaţie de a se poziţiona faţă de realitatea de dincolo de platourile de televiziune.”
Chestionarul mai verifică disponibilitatea candidatului de a sprijini aplicarea în practică a Inițiativei Cetățenești „Unul dintre Noi”, la care au aderat aproape 2 milioane de europeni, inclusiv circa 140.000 de români și care solicită oprirea finanțării din bugetul unional a practicilor care au în vedere distrugerea deliberată a vieții umane.
Candidații sunt invitați și să-și declare eventuala dorință de a adera la un intergrup parlamentar care să lucreze pentru protejarea valorilor familiei.
Deși puțin obișnuite pentru România, astfel de inițiative civice sunt o prezență constantă în campaniile electorale din Europa Occidentală, unde diferite grupuri ale societății civile provoacă la dialog și poziționare politicienii și partidele, oferindu-și direct sau indirect sprijinul sau, dimpotrivă, declarându-și dezacordul față de convingerile politice ale candidaților.
Cuprinsul chestionarului este următorul:
ENUNȚUL 1 – CĂSĂTORIA ȘI FAMILIA.
Căsătoria are la bază egalitatea în drepturi, diferența, complementaritatea și interdependența dintre bărbat și femeie.
Familia întemeiată pe căsătorie este temelia societății, căminul optim pentru nașterea și creșterea copiilor și trebuie să beneficieze de protecție și de susținere.
Căsătoria are la bază egalitatea în drepturi, diferența, complementaritatea și interdependența dintre bărbat și femeie.
Familia întemeiată pe căsătorie este temelia societății, căminul optim pentru nașterea și creșterea copiilor și trebuie să beneficieze de protecție și de susținere.
ENUNȚUL 2 – DREPTUL COPILULUI LA O FAMILIE.
Întrucât toți copiii se nasc dintr-un bărbat și dintr-o femeie, este în interesul superior al copilului să fie crescut de mama sa și de tatăl său; ori, acolo unde acest lucru nu este posibil, de o mamă și de un tată adoptivi. Nimeni nu poate priva deliberat copilul de acest drept.
Copilul nu poate face obiectul niciunui contract (ex. surogația), nici înainte și nici după concepția sa.
Întrucât toți copiii se nasc dintr-un bărbat și dintr-o femeie, este în interesul superior al copilului să fie crescut de mama sa și de tatăl său; ori, acolo unde acest lucru nu este posibil, de o mamă și de un tată adoptivi. Nimeni nu poate priva deliberat copilul de acest drept.
Copilul nu poate face obiectul niciunui contract (ex. surogația), nici înainte și nici după concepția sa.
ENUNȚUL 3 – DREPTURI PARENTALE.
Părinții au dreptul fundamental de a fi primii și cei mai importanți educatori ai copiilor lor. În exercitarea vocației parentale, tatăl și mama au prioritate față de stat și de orice altă formă de autoritate exterioară familiei.
Părinții au dreptul fundamental de a fi primii și cei mai importanți educatori ai copiilor lor. În exercitarea vocației parentale, tatăl și mama au prioritate față de stat și de orice altă formă de autoritate exterioară familiei.
ENUNȚUL 4 – DEMNITATE UMANĂ ȘI PERSONALITATE.
Fiecare ființă umană, de la concepție și până la moartea naturală, este purtătoare inerentă a unor atribute de neșters și inalienabile, precum demnitatea umană și dreptul la viață, fiind de aceea o persoană prin natura sa, iar nu prin voinţa sa ori a celorlalţi.
Fiecare ființă umană, de la concepție și până la moartea naturală, este purtătoare inerentă a unor atribute de neșters și inalienabile, precum demnitatea umană și dreptul la viață, fiind de aceea o persoană prin natura sa, iar nu prin voinţa sa ori a celorlalţi.
ENUNȚUL 5 – SPRIJIN PENTRU INIȚIATIVA CETĂȚENEASCĂ „UNUL DINTRE NOI”
Uniunea Europeană trebuie să stopeze finanțarea din bugetul său a acelor practici care au în vedere distrugerea deliberată a vieții umane, precum cercetarea pe celule stem embrionare sau avortul, precum și a organizațiilor care promovează aceste practici în afara UE.
Uniunea Europeană trebuie să stopeze finanțarea din bugetul său a acelor practici care au în vedere distrugerea deliberată a vieții umane, precum cercetarea pe celule stem embrionare sau avortul, precum și a organizațiilor care promovează aceste practici în afara UE.
ENUNȚUL 6 – SUBSIDIARITATE ȘI SUVERANITATE
În virtutea principiului subsidiarității, fiecare dintre Statele membre are libertatea de a decide, fără intervenții și presiuni din partea Uniunii Europene, propriile politici familiale și educaționale, conforme cu realitățile sociale și cu identitatea sa culturală, istorică și religioasă.
În virtutea principiului subsidiarității, fiecare dintre Statele membre are libertatea de a decide, fără intervenții și presiuni din partea Uniunii Europene, propriile politici familiale și educaționale, conforme cu realitățile sociale și cu identitatea sa culturală, istorică și religioasă.
ACORD DE ADERARE LA INTERGRUP
Dacă sunt ales, sunt de acord să fac parte dintr-un intergrup al Parlamentului European care să promoveze aceste principii și să monitorizeze aplicarea lor.
Dacă sunt ales, sunt de acord să fac parte dintr-un intergrup al Parlamentului European care să promoveze aceste principii și să monitorizeze aplicarea lor.
sursa: coalitiapentrufamilie.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
















