Vârsta consimțământului sexual și corectitudinea politică

(articol de Bogdan Stanciu și Alina Ioana Dida)

Joaca de-a „orientarea sexuală” în proiectul de revizuire a Constituției României

Unele din cele mai fierbinți discuții pe marginea revizuirii Constituției din această vară au fost cele privind familia și „orientarea sexuală”. La propunerea senatorului Tudor Chiurariu (de fapt, la propunerea Ambasadei SUA la București, care i-a bombardat cu telefoane), membrii Comisiei au acceptat, inițial, „orientarea sexuală” drept criteriu constituțional de nediscriminare, oarecum pentru a „compensa” definirea corectă, heteronormativă, a căsătoriei și familiei.

Atrăgeam atunci atenția că protejarea „orientării sexuale” în Constituție, la paritate cu rasa, naționalitatea, handicapul sau sexul – criterii valide, firești – va duce la năruirea, prin forța superioară a Constituției, a întregului drept al familiei, prin impunerea „căsătoriei” și a adopției de copii pentru „familiile gay”, dar și a poligamiei. Adică, un efect devastator, total neintenționat, de altfel, de imensa majoritate a societății.

Mai rău, prin includerea „orientării sexuale” în Constituție ne-am putea trezi că protejăm și pedofilia. În ultimii ani se fac eforturi susținute pentru normalizarea acesteia ca „orientare sexuală”, concomitent cu scăderea vârstei consimțământului sexual și cu promovarea așa-ziselor „drepturi sexuale” ale copiilor, întărite printr-o falsă „educație sexuală”, pe care cozile de topor ale lobby-ului internațional se străduiesc să o impună și în România, sub pretextul „reducerii sarcinilor nedorite”.

Această normalizare are loc cu sprijinul unor voci publice, dar și cu al unora dintre specialiști, așa cum vom arăta mai departe, care cer ca pedofilia să fie considerată orientare sexuală. Chiar dacă deocamdată se diferențiază între pedofilia „consumată” și tendințele/atracțiile pedofilice, pasă-mi-te pentru a permite ca pedofilii „să primească ajutor și tratament”, putem prevedea unde ne vor duce acești pași mici: în câțiva ani, vom asista neputincioși la pervertirea copiilor noștri, intrați pe mâna, protejată constituțional, a unor satanizați.

Ulterior, atât familia heteronucleară cât și „orientarea” au dispărut din textul proiectului revizuit, într-o încercare de a împăca ambele tabere. Cum comisia își va relua, se pare, lucrările pentru a îngloba în proiectul legii de revizuire sugestiile Consiliului Legislativ, e bine să știm că nimic nu este stabilit definitiv.

Mai ales că, la presiunile organizațiilor care susțin homosexualitatea – și care cer păstrarea în textul ce va fi supus referendumului a „orientării sexuale” – aceeași Comisie s-a gândit să mai facă un compromis și, printr-un vot dubios, a introdus expresia exhaustivă „este interzisă discriminarea… în orice situație” – care cam tot același lucru înseamnă!

Lupta continuă, deci. Noi o spunem cu tărie: Din ambele motive arătate, „ORIENTAREA SEXUALĂ” NU ARE CE CĂUTA ÎN CONSTITUȚIE! Nici surogatele ei, mascate prin formulări perfide. (Bogdan Stanciu)

Parafilie sau pedofilie? Orientare sexuală sau interes sexual?

Manualul pentru Diagnoza și Statistica Tulburărilor Mentale, DSM (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), elaborat de Asociația Psihiatrilor Americani (APA), este lucrarea științifică de specialitate și referință pentru specialiștii din întreaga lume, ca și pentru Organizația Mondială a Sănătății. Este reeditat o dată la zece ani.

A cincea revizuire a manualului (DSM-5) va apărea în 2014; de-acum, modificările sunt publicate pe site-ul APA și au stârnit controverse, mai întîi pentru că au apărut diagnostice considerate de unii doar un pretext pentru ca producătorii de medicamente să-și vândă mai ușor marfa, cum sunt depresia nou-născutului și tristețea.

Cel mai controversat capitol este însă cel al Parafiliilor; inițial, pe site, pedofilia, sado-masochismul și masochismul au fost definite drept orientări sexuale. Protestele unor medici stupefiați au ajuns la APA, care, la câteva zile de la publicarea la site, a dat o erată: cuvântul orientare a fost înlocuit cu cel de interes. În plus, erata precizează că cele trei condiții patologice apar acum la capitolul tulburări, pentru a crește consistența clasificării medicale, și că ele nu au figurat la capitolul orientări sexuale de la bun început.

APA a lucrat timp de zece ani la revizuirea Manualului, în colaborare cu profesioniști din domeniul sănătății mintale, din alte specialități, cu pacienți și familiile lor și cu alte persoane. E greu de crezut că o asemenea greșeală – catalogarea pedofiliei ca „orientare sexuală” – ar fi trecut neobservată.

APA are deja o istorie a tentativelor de a clasifica pedofilia din punct de vedere medical. În DSM-3, cel care era atras din punct de vedere sexual de copii era considerat pedofil. În DSM-4, pedofilia era considerată o tulburare numai dacă producea modificări clinice semnificative sau neplăceri pe plan social, ocupațional sau în alte aspecte importante ale vieții. Studiul Rind din 2001, denunțat și în Congresul SUA, pretindea că relațiile sexuale consensuale dintre bărbați și băieți pot avea efecte pozitive pentru aceștia din urmă; APA a precizat, în urma protestelor opiniei publice, că studiul științific a fost viciat.

Un fragment din definiția tulburării pedofilice îmi sugerează că APA are și o agenda politică:

The diagnostic criteria for pedophilic disorder are intended to apply both to individuals who freely disclose this paraphilia and to individuals who deny any sexual attraction to prepubertal children (generally age 13 years or younger), despite substantial objective evidence to the contrary.

Este vorba de vârsta consimțământului sexual. Precizarea în general de 13 ani sau mai mici lasă mult loc pentru arbitrariu și naște întrebări. De ce nu de 14 ani sau mai mici? Sau de 15 ani sau mai mici? Cum se numește un adult care are relații sexuale cu un copil de 13 ani și 6 luni? Când rămâne de bun-simț să folosim cuvântul pedofil? Există o vârstă a consimțământului sexual pentru APA? În Spania, stat UE, în timpul guvernării socialiste Zapatero, această limită a fost scăzută la 13 ani, sub presiunile eficiente ale lobby-ului gay. În timpul discuțiilor pe noul Cod Penal din România, Ministerul Justiției (condus pe atunci de Cătălin Predoiu, proaspătul prezidențiabil al „partidului de dreapta” PDL) a propus adoptarea aceleiași vârste și în România, invocându-se exact modelul din Spania! În urma protestelor, vârsta consimțământului sexual a fost decisă 15 ani, în scădere totuși față de vechiul Cod, unde era 16 ani!

Asociația Psihiatrilor Americani nu are competențe juridice, desigur. Dar ne amintim că și homosexualitatea a fost întâi de-medicalizată, când a fost eliminată de la afecțiunile psihice din DSM-2, în 1974, și abia apoi a fost dezincriminată de guverne. Azi, știm cu toții unde s-a ajuns: la un adevărat terorism al corectitudinii politice și la presiuni extraordinare pentru schimbarea legislației familiei.

Vârsta consimțământului sexual este noul target al celor ce vorbesc de drepturi sexuale și ale reproducerii pentru persoane tinere și foarte tinere, cu scopul ascuns de a facilita recunoașterea „drepturilor” persoanelor minor-attracted (atrase de minori). Împreună cu reîncadrarea repetată, tot mai relaxată, a pedofiliei, aceasta trasează clar o tendință mai mult decât alarmantă pentru părinți: normalizarea și legiferarea pedofiliei, după modelul homosexualității. (Alina Ioana Dida)

Read more...

Protejarea minorilor şi propaganda gay

Vara aceasta Duma de Stat a amendat legea care interzice activităţile care pot dăuna copiilor sau valorilor familiale din Federaţia Rusă. Amendamentul interzice desfăşurarea activităţilor care dăunează stării de bine fizice şi psihologice a minorilor, printre care se află şi propaganda pentru actele sexuale numite alternative (gay). Până acum legea interzicea promovarea activităţilor sexuale în rândul minorilor, cu referire doar la cele heterosexuale.

În mod similar legea interzice promovarea drogurilor, alcoolului, a jocurilor de noroc, a limbajului ofensator sau pornografic şi defăimarea valorilor familiale în rândul minorilor.

Legea a provocat vâlvă în Occident şi o serie de grupuri de propagandă gay au anunţat că vor susţine boicotarea Jocurilor Olimpice de la Soci din 2014 întrucât consideră legea discriminatorie la adresa lor.  

Totuşi această lege nu interzice comportamentul sexual gay. Federaţia Rusă a dezincriminat sodomia în 1993. Persoanele LGBT se pot constitui în asociaţii, se pot manifesta public şi pot organiza evenimente. Legea nu permite ca statul să interfere în viaţa privată a cetăţenilor, are doar efecte administrative, şi nu penale, şi, ca toate legile Federaţiei Ruse, se află sub supravegherea Curţii Europene a Drepturilor Omului. Scopul legii, protejarea minorilor de imagini şi informaţii ce le-ar putea dăuna, respectă jurisprudenţa Consiliului Europei.

Mass media şi o serie de activişti ai propagandei gay au prezentat de multe ori distorsionat legea si au lăsat să se înţeleagă că homosexualii din Federaţie riscă în orice clipă să fie arestaţi, aşa cum reiese din scrisoarea actorului Stephen Fry şi din reportajul de pe CNN, doar două exemple.

ILGA-Europe, o organizaţie umbrelă pentru persoanele LGBT, a emis ieri un comunicat către Comisia Europeană în care îi cere preşedintelui Hermann Van Rompuy să ia poziţie la summit-ul G20 din sept. de la St. Petersburg, referitoare la criza drepturilor omului din Federaţia Rusă.

Reacţia produsă de amendarea acestei legi în rândul asociaţiilor LGBT şi al presei oferă un argument în plus celor care susţin că agenda secretă a propagandei gay este legalizarea pedofiliei.

Read more...

Remus Cernea a depus la Parlament proiectul de lege privind parteneriatul civil

Deputatul Remus Florinel Cernea (Partidul Verde, USL) a depus la Parlament proiectul de lege privind parteneriatul civil, primul pas spre legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex şi adopţia de copii de către asemenea "familii".

Citez din expunerea de motive: "parteneriatul civil a premers căsătoriei din perspectiva dreptului civil, reprezentând, în acelaşi timp, o alternativă la aceasta". "Directiva 2012/29/UE a PE [...] include partenerii ce formează parteneriatul civil printre membrii familiei". "Recunoaşterea acestor familii în afara sferei căsătoriei [...] este o transpunere în plan legislativ a evoluţiei societăţii, a normelor şi valorilor actuale din perspectiva egalităţii în drepturi şi a nediscriminării."

Proiectul de lege reprezintă un atac la adresa familiei creştine. Căsătoria nu este un drept, ci o instituţie. Cu ajutorul cuvântului, frumos, "nediscriminare", activiştii marxismului cultural pregătesc următorul pas pentru descreştinarea societăţii, legalizarea pedofiliei. De curând, pedofilii au cerut să aibă aceleaşi drepturi cu cele ale homosexualilor - să nu fie discriminaţi pentru "orientarea lor sexuală". (Traducerea în româneşte a articolului din presa americană o puteţi citi aici). Reamintesc aici comunicatul (de acum două luni!) al unor ONG-uri specializate în propagandă gay, îngrijorate de faptul că "orientarea sexuală" nu a fost introdusă, încă, în Constituţie, drept criteriu pentru nediscriminare.

Iniţiatorii proiectului de lege anticreştină sunt: Harbuz Liviu (PSD), Marius Manolache (PSD), Dumitrache Cristina (PSD), Marian Cristinel (IND), Rotaru Răzvan (PC), Scheau Ion (IND), Tănase Răzvan (IND). 

Parlamentarii care vor vota pentru o Constituţie anticreştină sau pentru legi de descreştinare a societăţii româneşti, cum este şi aceasta, nu vor primi votul ortodocşilor care se simt responsabili pentru viitorul României. E timpul să facem uz de votul universal.

Vom reveni.

Read more...

Protestul Asociaţiei Christiana

ASOCIAŢIA «CHRISTIANA» PROTESTEAZĂ:

O BIOETICĂ A MORŢII ?!

Asociaţia Filantropică Medicală Creştin-Ortodoxă "Christiana", care de peste 20 de ani se străduieşte să promoveze în societatea românească postcomunistă principiile şi valorile medicinei şi bioeticii creştine, considerând viaţa nu ca pe un hazard în ordinea naturii, ci ca pe cel mai mare şi mai sfânt dar făcut omului de către Dumnezeu, îşi exprimă surprinderea şi îngrijorarea faţă de complicitatea universitară şi academică la răspândirea, prin conferinţe publice şi propagandă mediatică, sub paravanul libertăţii necondiţionate a opiniilor şi cercetării ştiinţifice, a unor idei dizolvante cu privire la viaţă şi familie, rezultate ale unei gândiri materialiste şi atee, puse în slujba unor ideologii ostile axiologiei şi moralei tradiţionale.

După ce în februarie a. c., pe fondul aşa-numitei "Luni LGBT", un profesor homosexual olandez, Gert Hekma, care predă „studii gay şi lesbiene” (!) la Departamentul de Sociologie şi Antropologie al Universităţii din Amsterdam, militând deschis pentru homosexualitate şi pedofilie, a fost la un pas de a conferenţia în mediul universitar bucureştean pe tema departajării legale a pedofiliei de „ephebofilie” (argumentând că pedofilia ar privi doar copiii sub 12 ani, pe când „ephebofilia”, adică sexul adulţilor cu copii de peste 12 ani, ar fi o stare de normalitate!), iată că pe 27 mai a. c., la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti (Amfiteatrul "Mircea Florian"), este programat să conferenţieze un bioetician controversat de origine româno-australiană, Julian Săvulescu, profesor la Oxford şi editor al unei reviste - Journal of Medical Ethics - care a stârnit recent un adevărat scandal în Marea Britanie prin susţinerea legitimităţii avortului, inclusiv a "avortului post-natal" (denumire eufemistică a infanticidului), profesorul respectiv şi colaboratorii săi pretinzând că "statutul moral al unui nou-născut este cel echivalent unui fetus, în sensul în care îi lipsesc proprietăţile care să justifice atribuirea unui drept la viaţă", iar cei care nu le împărtăşesc concluziile ar fi "fanatici care se opun de fapt valorilor unei societăţi liberale"!

Dezavuând asemenea teze, nu doar anticreştine, ci de-a dreptul antiumane, de un cinism iresponsabil (pe care "ştiinţa" nu-l poate scoate din vecinătatea abjecţiei), noi considerăm că într-o societate ca a noastră, campioană mondială la avorturi şi grav destructurată moral de ofensiva mai veche sau mai nouă a unor perverse ideologii antitradiţionale, oficialităţile politice, culturale şi mediatice ar trebui să manifeste un plus de responsabilitate şi prudenţă, iar nu să gireze cu autoritatea lor fel de fel de oferte ştiinţifice sau ideologice care contravin flagrant şi tradiţiilor, şi intereselor vitale ale societăţii noastre.

Nutrim speranţa - alături de alţi protestatari din sânul societăţii civile şi laicatului ortodox - că, aşa cum în luna februarie Facultatea de Sociologie a revenit asupra deciziei iniţiale şi a sistat conferinţa pro-pedofilie, tot astfel Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti va găsi o modalitate de a nu se face complice a îndemnului "academic" la infanticid şi la perpetuarea avorturilor care ne pun în pericol, dincolo de considerentele moral-spirituale, chiar viitorul şi fiinţa naţională.

Prof. Univ. Dr. Pavel Chirilă,

preşedintele A.F.M.C. «Christiana»

Read more...

"Educaţie sexuală" sau pervertirea copiilor? Memoriu adresat Ministerului Educaţiei

Cine face educație sexuală cu copiii voștri? Homosexualii, feministele radicale și clinicile de avorturi. Adică cei care nu pot avea copii, cei care nu vor să aibă copii și cei care își clădesc prosperitatea și averile pe sângele copiilor nenăscuți uciși. Părinți, sunteți mulțumiți și liniștiți cu o asemenea perspectivă?

Peste 40 de asociaţii creştine au semnat un memoriu către Ministerul Educaţiei.

Îl puteţi citi integral aici.

sursa: www.culturavietii.ro

Read more...

Slavery, Inc – Lydia Cacho despre traficul de copii şi femei

Lydia Cacho este o jurnalistă mexicană, ce s-a specializat în anchete despre traficul de copii şi femei folosite de reţelele de prostituţie, pedofilie şi pornografie infantilă.

În 2012 ea a publicat cartea Slavery, Inc. The Untold Story of International Sex Trafficking (Sclavia. Povestea nespusă a traficului internaţional de persoane folosite ca obiecte sexuale). Cartea a fost scrisă după cinci ani de documentare despre un fenomen apărut în sec. XX, traficul de persoane pentru scopuri sexuale, ale cărui victime au depăşit, ca număr, pe cel al sclavilor africani vânduţi în perioada 1500-1900.

După ce mult timp s-a crezut că globalizarea va aduce cu ea legile civilizaţiei occidentale, ce vor eradica şi comercializarea copiilor şi a femeilor din ţările “subdezvoltate”, cartea Lydiei Cacho demonstrează că efectul a fost opus. Acum crima organizată are reţele transfrontaliere, iar ceea ce a dus la dezvoltarea ei fără precedent este factorul cultural. În economia dezumanizantă prostituţia este considerată un rău minor. Milioane de oameni ignoră faptul că ea înseamnă exploatare, abuz şi puterea înfricoşătoare a mafiei. Tratarea corpului ca obiect, singura marfă refolosibilă, ce poate fi vândută la acelaşi preţ mai mulţi ani la rând, fără acordul proprietarului ei, este considerată un act de libertate ce aduce progres. Copiii şi femeile sunt primele victime ale acestei mentalităţi, tradusă şi în legislaţie, pentru că legalizarea prostituţiei din unele state îngreunează anchetele poliţiei despre traficul de persoane. This is all about money, not people, spun promotorii comerţului cu sex; ei investesc pentru a convinge opinia publică că sclavia poate fi o soluţie pentru milioane de copii şi femei ce suferă de foame, dar şi pentru a le convinge pe victime că viaţa lor nu are valoare decât pentru cei care îi vând şi cumpără. După ce obţin putere economică, traficanţii elimină potenţialele şanse ale victimei la demnitate şi libertate corupând oameni politici.

Diferenţele dintre bandele ce operează la nivel local şi crima organizată pe plan mondial sunt date de strategie, coduri de etică şi tehnici de marketing. “Afacerea” cartelurilor constă în violenţă şi protecţia proprie, iar scopurile lor sunt banii, plăcerea şi puterea. Traficul de persoane e documentat în 175 de state şi se apreciază că, anual, există 1,4 milioane de victime ale reţelelor de sclavie sexuală. Unele ţări sunt surse, altele destinaţie pentru turismul sexual. El e strâns legat de lumea jocurilor de noroc, care produc anual mai mulţi bani decât evenimentele sportive, industria filmului şi muzicală, luate la un loc.

Pentru a-şi apăra afacerea traficanţii au preluat argumentele feministe: legalizarea prostituţiei reprezintă adevărata eliberare a sexualităţii feminine în capitalism.

Diferenţa dintre crima organizată şi instituţiile ce luptă contra ei este faptul că prima este lipsită de birocraţie şi de scrupule. Mafioţii îi execută pe trădători şi le găsesc imediat un înlocuitor. Traficanţii se tem doar de şefii lor, nu de poliţie; poliţia nu-i asasinează, iar şefii nu pot fi cumpăraţi. Câtă vreme va exista corupţie şi o abordare laxă a infracţiunilor sexuale acordurile internaţionale pentru stoparea traficului de fiinţe umane se vor limita doar la bune intenţii.

Opinia publică consideră că cei care aduc în dezbatere efectele pornografiei şi ale prostituţiei legalizate sunt retrograzi. În lume există de şapte ori mai multe adăposturi pentru animalele neglijate decât pentru victimele sclaviei sexuale.

Cartea este greu de citit din cauza interviurilor cu victimele traficului de persoane, cazuri “fericite” care au fost “recuperate” de către vreun adăpost: de la copii obligaţi să se prostitueze de la vârsta de patru ani până la tineri mutilaţi fizic şi psihic.

Sursa: http://www.portobellobooks.com/slavery-inc-2

Read more...

Semnificaţia protestului de la MŢR: opinia unui participant

Luna Istoriei LGBT este un festival al culturii gay, organizat anual în 8 ţări din Europa (deocamdată). În România anul acesta festivalul are loc pentru al doilea an consecutiv, în luna februarie, şi este organizat de către Asociaţia Accept, cu sprijinul  financiar al Ambasadei SUA, Ambasadei Olandei şi al ERSTE Foundation. Festivalul a cuprins peste 25 evenimente.

Cinci evenimente programate în cadrul Lunii gay au determinat primul protest scris a mai mult de 25 asociaţii din societatea civilă creştină, pe 30.01.2013. Numărul acestora a crescut pe măsură ce informaţia a ajuns, prin internet, la tot mai mulţi oameni îngrijoraţi de acţiunile de descreştinare ale spaţiului public românesc, care s-au intensificat în ultimii ani. Am să dau un exemplu: Asociaţia Accept, al cărei scop este „schimbarea mentalităţii  privind LGBT din România”, a avut un buget de peste 15 milioane dolari de la înfiinţare, în 1996.

Protestele au fost adresate Facultăţilor de Sociologie şi de Istorie, MŢR şi Ministerului Culturii. La Facultatea de Sociologie fusese anunţată conferinţa unui profesor olandez, adept al legalizării pedofiliei, care, în urma petiţiei, a fost anulată de către decan. De remarcat că Asociaţia Accept nu a reprogramat conferinţa în alt loc şi la fel a procedat şi cu prelegerea unui alt profesor de studii gay, anunţată pentru Facultatea de Istorie, anulată şi ea. La MŢR, în Studioul Horia Bernea, fuseseră anunţate trei filme gay; acestea nu au fost anulate, iar conducere Muzeului, în speţă directorul Virgil Ştefan Niţulescu, i-a dezinformat pe semnatarii petiţiei.

Protestul scris al asociaţiilor creştine nu a apărut în presa mainstream. În seara zilei de 20.02, când primul filmul gay urma să ruleze, cu intrarea liberă, circa 60 cetăţeni au venit spontan la Studioul Horia Bernea pentru a manifesta paşnic. Ei au reuşit să oprească proiecţia filmului la trei minute după ce acesta începuse prin vociferări, strigăte, cântece şi rugăciuni. Circa două ore protestatarii au discutat cu simpatizanţii Accept şi cu cele două-trei persoane care veniseră doar pentru film. Nu s-a produs nici o violenţă şi nici o stricăciune, dovadă comunicatul poliţiei şi declaraţia avocatei Accept de a doua zi: persoanele care s-au simţit „lezate verbal” vor depune plângere penală. (În paranteză fie spus, „leziuni verbale” au suferit şi câţiva protestatari.)

Înregistrări de la protestul de la MŢR puteţi urmări aici şi aici. Acestea demonstrează că protestatarii au fost paşnici şi nu au fost organizaţi. Oamenii s-au manifestat eterogen, fiecare cum a simţit. Este esenţial că nu s-au comis violenţe.

Cu toate acestea, la conferinţa de presă susţinută de ONG-ul Active Watch şi Asociaţia Accept pe 21.02, prin omisiuni, acuze şi minciuni cele două ONG-uri reuşesc să exercite o influenţă psihologică asupra opiniei publice şi să o manipuleze. Scopul acestor ONG-uri, şi nu numai al lor, este delegitimarea altor voci ale societăţii civile astfel încât discursul public să poată fi confiscat şi doar adepţii multiculturalismului să se poată pronunţa asupra problemelor din societatea românească.

În această conferinţă de presă, Daniela Prisăcariu, organizatoarea festivalului Luna gay, a ignorat adevăratul motiv al protestului, nu a pomenit despre petiţia asociaţiilor creştine şi a încercat să manipuleze opinia publică, făcând referire doar la calităţile filmului care urma să fie difuzat, discutabile de altfel. Daniela Prisăcariu a afirmat că protestatarii „au confundat liberatea de a-şi exprima dezacordul cu privire la organizarea unui eveniment cu instigarea la discriminare şi la ură pe criteriu sexual”.

Faptul că MŢR este o instituţie de importanţă naţională, cu un anumit statut, şi că el este destinat să conserve şi să cerceteze valorile culturii ţărăneşti nu a fost adus în discuţie. De aici a pornit petiţia noastră, ignorată în conferinţa de presă din 21.02. Cultura ţărănească s-a format în jurul Crucii, iar homosexualitatea (sau alte lucruri, asupra cărora voi reveni) nu este o valoare a sa, ci a multiculturalismului. Asociaţia Accept nu poate organiza un eveniment în Muzeul Ţăranului, construit în jurul Crucii, „muzeu de arte şi tradiţii populare”, care apără valorile ţăranului român. Este o contradicţie în termeni. Obiectivul acestor evenimente  nu poate fi decât înlocuirea valorilor ţărăneşti cu cele ale culturii gay.

Esenţial este că Daniela Prisăcariu a dezvăluit că Asociaţia Accept a anticipat că va exista o contrareacţie şi de aceea a cerut „în scris” ajutorul Poliţiei, încă înainte de eveniment: „s-a anticipat o situaţie conflictuală” şi „am cerut asigurarea protecţiei participanţilor la eveniment”. Organizatorii nu au anulat evenimentul nici când ne-au văzut intrând în sală:  „cumva era clar pentru noi ce urma să se întâmple”, a declarat un membru Accept.

Aceste lucruri, coroborate cu faptul că toată lumea ştie că la asemenea evenimente întoteauna vin câţiva neolegionari care folosesc fie salutul nazist, fie limbajul suburban, arată că organizatorii şi-au dorit să producă „manifestarea homofobă fără precedent” (apud Mircea Toma). Cu ce scop? Cu scopul de a avea „material” de prezentat opiniei publice (şi CNDC) - folosirea salutului nazist, care este ilegală, şi limbajul suburban, care lasă loc de plângeri penale.

Mircea Toma de la Active Watch, în aceeaşi conferinţă de presă, s-a referit doar la cele câteva persoane care au folosit salutul nazist pentru a arunca astfel întregul eveniment în derizoriu şi a-i delegitima pe ceilalţi manifestanţi prezenţi şi, prin extensie, şi asociaţiile creştine semnatare ale protestului de acum patru săptămâni.

Manipularea Asociaţiilor Accept şi Active Watch a reuşit într-o oarecare măsură. La conferinţa de presă din 21.02 ziariştii nu au pus practic nici o întrebare. Au fost cel puţin două momente în care puteau cere lămuriri: când Mircea Toma deplânge anularea evenimentului de la Facultatea de Sociologie (vezi mai sus) şi când vorbeşte de „cultura pentru diversitate” necesară, în opinia domniei sale, pentru a nu rămâne nişte ţărani „obtuzi”. Chiar în această lună a fost anunţat programul Educaţie pentru diversitate, care se derulează în 64 şcoli din România. În cadrul acestui program elevii vor învăţa multe lucruri, de exemplu despre „familiile diferite”. Ce înseamnă „familie diferită” şi de ce încă din 2007 Asociaţia Accept a depus un memoriu la Curtea Constituţională, în care protesteză faţă de interzicerea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, puteţi afla chiar de pe site-ul acestei asociaţii, aici. Pentru educaţia pentru diversitate Asociaţia a derulat programe în şcoli încă din anul 2002. E o materie care în anul 2012 a devenit obligatorie în Olanda începând cu clasa I, în condiţiile în care predarea religiei în şcolile olandeze, ţară fondatoare a UE, este interzisă de circa 30 de ani.

Presa mainstream, înainte de protestul din 20.02, nu a prezentat punctul de vedere al Asociaţiilor creştine. Vocea „intelectualilor publici” nu s-a făcut auzită. Oare le-a fost teamă să nu fie etichetaţi de Mircea Toma, în limbaj newspeak, ca fiind homofobi, huligani, neonazişti, ultraortodocşi, grupări de extremă dreaptă?

(Cu titu de opinie, observ că după conferinţa din 21.02 nici unul nu s-a indignat că Mircea Toma a deplâns anularea conferinţei profesorului adept al legalizării pedofiliei.)

Protestarii de la MŢR şi-au exprimat punctul de vedere în conferinţa de presă din 25.02.2013.

Fenomenul homosexualităţii este marginal în societatea românească. Acţiunile propagandiştilor gay şi ai corectitudinii politice nu sunt. Toate asociaţiile din societatea civilă au dreptul la liberă exprimare, iar cele creştine nu se vor lăsa dezinformate, intimidate sau manipulate de activiştii civici lipsiţi de respect faţă de valorile poporului român care se ocupă de „reeducarea” noastră.

În ceea ce priveşte victoria din 20.02, să nu ne facem iluzii. Muzeul Ţăranului Român a fost de mult maculat. De ani de zile, în Studioul Horia Bernea, Asociaţia Macondo derulează un program de educaţie cinematografică pentru adolescenţi, subliniez cuvântul minori, în care sunt difuzate şi filme cu conţinut sexual explicit şi filme gay. La târgul de mărţişor, organizat de MŢR în acest week-end, se vor vinde insigne gay cu şnur roşu-alb. QED.

Read more...

Re-definirea pedofiliei

Standardul universal pentru descrierea şi clasificarea bolilor psihice este dat de DSM (Diagnostic and Statistical Manual, Manual de Diagnostic şi Statistică a Bolilor Mentale), elaborat în SUA. În 1973 homosexualitatea, până atunci tulburare de comportament în afara normelor, ce necesita tratament, a fost „declasificată” în urma unor presiuni de decenii ale unor asociaţii pro-homosexualitate cu membri în lumea politică.

În august 2011 asociaţia B4U-ACT, formată din activişti pro-pedofilie şi profesionişti din domeniul sănătăţii mentale, a organizat la Baltimore (MD, SUA) o conferinţă la care au participat şi membri ai Asociaţiei Americane a Psihologilor (APA), pentru a dezbate definiţia pedofiliei, dată şi APA şi reflectată (încă) şi în DSM. La conferinţă au participat şi profesori de la 4 facultăţi de medicină americane (Harvard, Johns Hopkins, Louisville, Illinois).

Directorul ştiinţific al B4U-ACT a criticat definiţia dată de APA pedofiliei, care ar fi doar o altă orientare sexuală, şi a deplâns stigmatul care este aruncat în prezent asupra „persoanelor atrase de minori” (minor-attracted persons). În viziunea asociaţiei, tratamentul aplicat pedofililor este „inexact” (innacurate) şi „condus greşit” (misleading), „copiii nu sunt în mod inerent incapabili de a-şi exprima consimţământul” (children are not inherently unable to consent), iar dorinţa unui adult de a avea relaţii sexuale cu copii „face parte din normă” (normative).” APA ar ignora faptul că pedofilii au aceleaşi sentimente de dragoste erotică pentru copii, ca cele pe care adulţii homosexuali sau heterosexuali le-ar simţi unii pentru alţii.

Dr Judith Reisman, cercetător reputat al pornografiei din mass-media şi al efectelor devastatoare ale educaţiei sexuale de tip Kinsey asupra tinerilor[1], a declarat că „anarhiştii sexuali” sunt educaţi să aibă un nou tip de caracter, din care face parte şi abuzul asupra copilului. În şcoală tinerii sunt învăţaţi că sexualitatea nu poate fi nocivă, mass-media ignoră morala, iar instructorii din învăţământul public sunt „spălaţi pe creier şi îndoctrinaţi” (brain-washed and indoctrinated). „Revizuirea” definiţiei pedofiliei va însemna sfârşitul erei consimţământului; deja diagnosticul de pedofilie este „îndulcit”, în sensul că persoana (citeşte pedofilul) trebuie să fie sătulă de abuzul comis, atunci când se prezintă la specialistul în sănătate mintală.

Odată cu declasificarea homosexualităţii am intrat pe spirala: acceptarea ei ca mod de viaţă normal, legalizarea (căsătoria şi adoptarea de copii de către cupluri homosexuale) şi introducerea unor noi materii în şcoli (orientare sexuală, homofobie), care pregătesc un alt om nou, după aceeaşi ideologie atee, îmbrăcată în pielea de oaie a limbajului politic corect. Pentru a stăpâni viitorul trebuie să „pregăteşti” mintea copiilor de azi. Cursuri de orientare sexuală, combatere a homofobiei în şcoli etc. au fost organizate deja de Asociaţia Accept, ce are ca scop „educarea societăţii şi a mass-media cu privire la LGBT”[2] (lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transsexuali) – „clasificare” dată de DSM şi prezentă în legislaţie.      

Declasificarea homosexualităţii în 1973 a dus la oprirea dezbaterilor despre acest mod de viaţă în mediile academice. În limbaj politic corect pedofilia se numeşte intimitate intergeneraţională.

---

[1] Judith Reisman, PhD, Sexual Sabotage: How One Mad Scientist Unleashed a Plague of Corruption and Contagion on America, WND Books, 2010.

[2] http://accept-romania.ro

Read more...