Încercare de bilanț în perspectiva Unirii (II)

Încercare de bilanț în perspectiva Unirii (II)

Fără a fi încă un stat independent sub raport formal (juridic), Moldova satisface deja cele mai multe dintre criteriile necesare. Este proclamată nominal independenţa; este recunoscută ca atare de Marile Puteri şi de zeci de alte state; este membră la ONU şi la CSCE; are politică externă proprie; are Armată Naţională în formare; limba oficială este limba română (chiar dacă insuficient promovată).

Oricâte critici şi rezerve se pot formula aici - şi se pot - fosta RSS Moldovenească, sub raport juridic, este amintire. Embrionul statalităţii sale (RSS), sub impulsul renaşterii naţionale începute acolo, al spiritului vremii şi al prăbuşirii URSS a generat structurile juridice formale ale unui stat independent. Oricum, o nouă realitate! Poate chiar de cursă lungă!

Adversarii unirii au inţeles aceste lucruri şi le-au exploatat. Pentru ei independenţa este un instrument anti-unire, dar şi unul pe potrivă pentru o nouă asociere gen CSI. Unioniştii, orbiţi de propriul ideal şi de manevrele anti-unioniştilor, nu au înţeles că independenţa poate fi şi instrumentul ruperii de fosta Uniune şi - potenţial - vehicolul unirii de mâine. Congresul intelectualilor şi Alianţa pentru Independenţă (de care se vorbea la Chişinău) ar putea fi însă o dovadă a maturizării politice a românilor de acolo şi a unei mai bune înţelegeri a problematicii unirii.

Oricum, a nega sau a deplânge debusolaţi noua realitate a unei independenţe a Moldovei e o prostie. Independenţa nu exclude unirea. Ea o precede necesar. Îi schimbă traseul. Îi amână, e adevărat, pentru ani de zile, ceasul. Dar ea oferă timpul indispensabil pentru evoluţiile interne - sub raport cultural, lingvistic şi al conştiinţei naţionale -, fără de care unirea nu ar fi posibilă şi nici viabilă, ne temem...

Independenţa, chiar formală şi încă incompletă, înseamnă - totuşi! - desprinderea juridică de fostul imperiu. Iar pe această cale se poate schimba şi direcţia de lucru, efectivă, a instituţiilor în orice stat. Inclusiv spre pregătirea intemă a unirii, dacă însă aceasta va câştiga inimile celor dintre Prut şi Nistru. Aici este, de astfel, şi cheia problemei unirii, care, înainte de a fi o chestiune politică, economică etc., este o chestiune de conştiinţă naţională! Or independenţa, abil folosită, poate oferi terenul, instrumentele şi timpul indispensabil unei atari evoluţii.

Ne apropie sau ne îndepărtează de unire realităţile Modovei?

Raportat la speranţele multora, ne indepărtează. Dar raportat la realităţi, la utopia care era unirea mai acum vreo şase ani, ne apropie, desigur! De-ar fi să ne gândim o clipă numai la situaţia în care se află azi celelalte teritorii pierdute-n 1940: Cernăuţii, Hotinul, Cetatea Albă, Izmailul, Herţa...

Rezumând, este puţin. Dar puţin este mai mult decât nimic. De ce numai atât?!

Politic, pentru că timp de 45 de ani în România nu s-a făcut nimic anume pentru unirea la Prut. Iar între Prut şi Nistru - totul contra ei! Intelectualitatea moldoveană, fermentul renaşterii naţionale acolo, nu a avut capacitatea să preia puterea. Iar agrarienii care conduc azi la Chişinău, prin însăşi extracţia lor, se simt legaţi ca destin de spaţiul rus.

Economic, pentru că Moldova depinde 90% de schimburi cu fosta Uniune, iar baza ei energetică este în Transnistria, unde se află şi 50% din potenţialul ei industrial. Apoi, România fiind in criză, nu poate, nu ştie sau nu vrea să facă mai mult decât puţinul pe care-1 face.

Cultural, pentru că rusificarea a făcut acolo ravagii, iar româno-fobia îi este corolar. Cu o intelectualitate tehnică şi economică făcută în cea mai mare parte la şcoala rusă şi cu o izolare ermetică faţă de România vreme de 50 de ani, de mirare (!) dar şi de admirat este renaşterea schiţată acum şi nicidecum cortegiul de imense probleme de azi! Apoi, renaşterea spirituală şi naţională a unui popor nu este o chestiune „de campanie" sau „de persoane". Ci un lung şi complicat proces în care munca, valoarea, buna-credinţă, tenacitatea, organizarea, suportul material, climatul de liberă concurenţă şi dragostea de Neam sunt prealabile indispensabile, vitale!

Conjunctural, pentru că România e în criză. Fără depăşirea ei, fără ca Ţara să devină - în termeni relativi - o atracţie, vitrină pentru românii dintre Prut şi Nistru, unirea rămâne cel mult un ideal. Rusia, departe de a fi ieşit din criză, se simte tot mai mult atrasă de revitalizarea imperiului. Pentru „democratul" Elţîn - „frontierele Tadjikistanului cu Afganistanul sunt frontierele Rusiei!" Veritabilă doctrină Elțîn, nu-i aşa? Ruşii, cea mai mare naţiune europeană, sunt şi singurii care nu au avut niciodată frontiere etnice proprii! Psihologic vorbind, singurele lor frontiere au fost şi sunt cele ale imperiului lor. Criza rusă nu şi-a găsit încă făgaşul spre o nouă normalitate. Cum va arăta aceasta? Un imperiu refăcut, „confederal"? Sau o fărâmiţare şi un lung şir de războaie locale? Apoi, Ucraina este o mare enigmă. O Ucraină realmente independentă ar putea deveni - în anumite condiţii -un veritabil baraj politic şi geografic faţă de pretenţiile ruseşti asupra Moldovei. După cum nu e deloc exclus ca ea să emită pretenţii asupra Transnistriei. Serbia şi Ungaria sunt aliaţi naturali, dar şi efectivi ai Rusiei, căreia i se deschid astfel destule variante de contra-lovitură. Occidentul, ca şi „occidentalizaţii" noştri, gândesc în alți termeni problema naţională, dacă nu cumva le repugnă cu totul! Când e vorba de Europa Occidentală, Maastricht-ul operează cu ideea majorităţilor, înlocuind ideea comunistă cu cea „comunitară". Când e vorba de Europa de Est, occidentul operează cu ideea minorităţilor, înlocuind ideea naţională cu pulverizarea naţională. Iar la adăpostul unor valori reale, capătă tot mai multă substanţă un cosmopolitism a- şi anti-naţional, în favoarea unor centre obscure, dar nu mai puţin reale, de Putere!

Care este strategia politicii externe româneşti de azi? Orientare fermă spre Comunitatea Europeană sub raport economic şi politic, iar in acest cadru, către Germania, Franţa şi Anglia, care „decid" la Bruxelles (aşa cum au decis la Strasbourg). Sub raport militar, spre NATO şi implicit spre SUA, care „decid" acolo, drept complementaritate - o politică de menajare la est. Şi cam atât, dacă lasăm la o parte faimoasa „deschidere spre lume". Chiar şi dusă cu succes, o atare politică destul de puţin imaginativă, prin raport cu problema unirii la Prut, nu va avea decât două efecte: pe de o parte, Moldova se va simţi tot mai mult atrasă spre CSI, iar pe de alta, Prutul va deveni o triplă frontieră: cu Moldova, cu spaţiul CSI, dar şi între zona NATO şi spaţiul militar al CSI! Fără drastice reorientări, fără o veritabilă Ost-Politik românească, ca pandant la actuala opţiune „vest", unirea rămâne pentru foarte multă vreme departe.

Între timp, criza internă se adânceşte. Iar forţele politice româneşti, ca şi presa, au vreme pentru tot soiul de vizite, simpozioane, conferinţe de presă, recepţii, baluri sau scandaluri. Nu şi pentru o serioasă dezbatere asupra reîntregirii noastre la Prut.

Între formulele unui ”naţionalism" găunos, vetust şi de paradă, exhibate inconştient la ocazii aniversare şi insolenţa intrebării: ”Ce vă trebuie, bă, vouă, unire?", lansată de un ratat lider democrat, se cască adevărata dimensiune a problemei unirii, aici în România: reîntregirea la Prut trece prin adevărata renaştere naţional-spirituală în Ţara încă mutilată...

(articol scris de Corneliu Ioan Dida și publicat în revista Mișcarea, anul II, nr. 11 (16), oct.1993)

Read more...

Încercare de bilanț în perspectiva Unirii (I)

(articol scris de Corneliu Ioan Dida)

Încercare de bilanț în perspectiva Unirii (I)

În 1991, un profesor german încerca să mă sensibilizeze la „riscurile" unirii cu „ RDG -ul vostru". Cu Moldova, adică! Ca şi cum ar fi fost o simetrie de situaţii! Unirea nu s-a făcut, de unde şi reproşurile multora că ”s-a ratat o mare ocazie"...

Autorul acestor rânduri provine dintr-o familie alungată în 1940 din Cernăuţi. Încărcătură emoţională ar fi destulă: inclusiv o anume cunoaştere „dinlăuntru" a dramei noastre de la răsărit. Dar sentimentele, impulsurile şi experienţele se cer dublate şi de o altă cunoaştere: de aceea pe care ţi-o dă informaţia la sursă şi analiza obiectivă.

Republica Moldova este sensibil mai puţin decât am pierdut în 1940, dar şi ceva în plus: Transnistria. Apoi, după cinci decenii, ea este, în bună măsură, şi altfel decât fusese sub raport demografic, etnic, lingvistic, economic, politic, cultural şi social.

Modelul unificării germane a fost evocat adesea la noi. Dar superficial. O mostră ar fi şi emfaza cu care se vorbeşte la Cotroceni de „cele două state româneşti”. Sunt ele două? Este Moldova un stat independent? Era oare în `89-90 pentru România ceea ce era RDG pentru RFG? Simplist, poate. Practic - nici poveste! Exceptând o stabilitate-embrion, fără conţinut, şi o populaţie de limbă română nominal majoritară, nimic comparabil cu raporturile de ordin politic, economic, cultural, etnic şi de drept internaţional care caracterizau cele două Germanii. La o parte lăsând, desigur, o istorie comună, şi nouă şi lor, până prin ‘44- '45.

Criza sovietică a găsit cele două Germanii într-o situaţie radical alta decât cea a României şi a RSS Moldoveneşti. România, foarte departe de a fi o RFG (!), intră în ‘89 în cea mai gravă criza internă a sa din vreme de pace. Iar RSS Moldovenească, prinsă în vâltoarea crizei şi ea, nu era decât o componentă „RSS" a URSS. Nicidecum un stat! Existenţa RFG, puternică, prosperă şi atractivă, a permis reunificarea germană. Consumată numai aparent punctual, la 1 iulie 1990 prin unificarea monetară, unificarea germană a fost un proces îndelungat, urmărit pe toate planurile de politica Bonn-ului. Chiar şi fără şanse pe atunci, unificarea este prefigurată din 1949 (!) în Constituţia RFG! Iar în 1970, prin Ost-Politik, Willy Brandt tot asta urmărea! Când în ’88-‘89 criza sovietică oferea prilejul, a urmat faza diplomatică consumată la Moscova, care după doi ani de tratative - peste capul RDG! - impune unificarea. Ea continuă şi azi - politic, juridic, economic etc. - dând mari bătai de cap şi impunând costuri uriaşe celor dintre Rin şi Oder!

E de reţinut aici ideea de proces şi de durată; de pregătire şi de sacrificii. Dar şi aceea a conştiinţei precise a propriilor drepturi ce impun, drept corolar, inerente obligații. După cum, nimic din ceea ce aparţine democraţiei nu i-a împiedicat pe nemţi să-şi reîmplinescă trupul şi destinul naţional. Chiar dacă pentru aceasta a trebuit să se zguduie Sistemul Monetar European, iar Maastricht-ul să se amâne, după unii, la kalendele greceşti!...

Pentru România, ‘89 a deschis şansa eliberării de sub comunism, a democratizării şi a unui alt început, dar și riscul prăbuşirii Statului Naţional pe altarul unei nebuloase „integrări". Apoi, 45 de ani nu se făcuse nimic la Bucureşti în ideea unirii la Prut. Încât, renaşterea naţională începută la Chişinău şi prăbuşirea URSS au redeschis dosarul unificării, dar fără nici o pregătire. Nici aici şi nici acolo! Pentru a nu mai vorbi de conjunctură: Naţiunea Română se zbate azi într-o criză profundă, iar criza iugoslavă şi revizonismul maghiar, renăscut oficial, sunt tot atâtea ameninţări explicite.

Sunt toate acestea motive de pesimism şi renunţare? Nicidecum! Şi nu e vorba aici numai de propriile drepturi ce ne impun inerente obligaţii. Căci, dacă, privim mai atent la anii din urmă, într-un fel, procesul unirii este faptic pornit. Şi spunem „într-un fel”, pentru că în România lipseşte o viziune coerentă, unitară, asupra a ceea ce trebuie făcut, dar şi asupra a ceea ce trebuie evitat. Iar în Moldova, unioniştii, din lipsă de experienţă, din lipsă de sprijin şi din alte varii motive, au pierdut teren. Sămânţa pusă de ei rodeşte însă, încă! Căci nu numai metaforic vorbind, procesele din ultimii 3-4 ani de acolo sunt subsumabile unei Re-De-Ge-izări a fostei RSS Moldoveneşti. Două ni se par a fi laturile acestui proces de Re-De-Ge-izare:

1.    De patru ani Moldova evoluează spre statutul de stat independent. Contează aici mai puţin raportul de forţe între tendinţele interne, prin definiţie dinamic, schimbător. Şi mult mai mult raporturile juridice, interne şi externe, ale statului-născând dintre Prut şi Nistru.

2.    Pe măsura conturării unei Moldove independente, Chişinăul oficial şi o bună parte a opiniei publice devin mai reci, dacă nu ostile, vizavi de România. Pentru conducerea de azi, nici o mirare. Opinia publică însă, lăsând la o parte rusificarea, nostalgică (ca şi la noi) după stabilitatea erei comuniste, asociază cauzal criza şi necazul de azi şi de unire!

Să ne aşteptăm ca, odată deplin independentă (juridic vorbind) Republica Moldova, aidoma RDG, să ne fie ostilă? Poate, dar nu la intensitatea atinsă vreodată de confruntarea inter-germană. Într-o singură ipoteză se poate ajunge la aşa ceva: dacă Chişinăul oficial îşi va însuşi vreodată lozinca aberantă şi anti-naţională a unei Moldove „de la munte la mare", vânturată sub Gorbaciov la mitinguri prin Chişinău.

Iarăşi motive de pesimism şi renunţare? Nemţii au stat vreme de patru decenii cu arma nucleară la picior, cu zid în Berlin şi patru armate de ocupaţie pe teritoriul naţional şi n-au renunţat, şi n-au disperat. O analiză minuţioasă şi lucidă a politicii RFG - de la eşecul doctrinei Halstein[i] la Ost-Politik şi de la comerţul inter-german (fără vamă chiar şi în plin război rece)[ii] la principiul liberei circulaţii a persoanelor între cele două Germanii - ar fi extrem de instructivă pentru toţi cei care fac, sau comentează, politica unirii. (va urma)

 (articol scris de Corneliu Ioan Dida și publicat în revista Mișcarea, anul II, nr. 9-10 (14-15), 15 august 1993

---

[i] Doctrina Halstein: cine recunoștea RDG nu putea avea relații diplomatice cu RFG.

[ii] Pe această bază mulți considerau RDG ca al 13-lea membru al CEE.

Read more...

Să ajutăm Departamentul de Stat al SUA....

...să aibă o bază de date ca lumea despre românii deranjați de afirmațiile ambasadorului american la Chișinău, James Pettit.

Pe această adresă puteți scrie către Secretarul de Stat american, John Kerry.

Nu încap decât 5000 caractere.

Acțiunea 2012, poreclită de unii acțiunea-SIE, a propus azi să trimitem o scrisoare deschisă către DOS. O puteți găsi aici, în engleză și românește.

Pentru a ne încadra în cele 5000 caractere vă propun următoarea variantă:

To the Secretary of State or the United States of America,

His Excellency, Mr. John Kerry

Your Excellency,

The interview of your colleague, the Extraordinary and Fully Empowered Ambassador of the United States of America in the Republic of Moldova, His Excellency, Mr. James Pettit, granted to the State television network in Chișinău on August 28, 2016, in which he referred to a very sensitive issue for the citizens of both Romanian speaking countries, the Reunion of the Republic of Moldova with Romania, triggered a state of profound worry toward the policies of the USA as the strategic partner of Romania.

The allegations of Mr. Ambassador James Pettit perpetuate an entire series of historical and cultural mystifications dating from the period of the dictatorship of Joseph Stalin and could be seen by many as an offense  to the Romanian people: "I think it is very important and this of course is our politics, I think also the politics here that Moldova will remain a sovereign and independent State within secured boundaries. The Union with Romania, as an example, as a way to access the EU or for any other reason, is not a practical choice and it is not a choice which will make things better here, in Moldova. ... Moldova is not Romania, Moldova has its own history and its own challenges".

Please acknowledge and let know also the President of the United States as well as the American people that the majority of the population of the Republic of Moldova is Romanian (73%), has the same origin, history, culture and language as the Romanian population of Romania. It is unfortunate that a high ranking diplomat of the USA serving in one of the two Romanian speaking countries has no knowledge of the history of the Romanians in Romania and the Republic of Moldova. Otherwise he should have been aware it was not due to the exercise of their democratic will, but it is due to the repeated interventions of the Great Powers during the past 2 centuries that the Romanians are living today in the 2 separate states: Romania and the Republic of Moldova.

As follows:

1812 As a result of the war of 1806 to 1812 between Russia and the Ottoman Empire the Eastern part of the autonomous Principality of Moldova, between the rivers Prut and Nistru, was transferred to Russia by Turkey. The new province created as a result is named Bessarabia, and after 1821 the Czarist Government implemented policies to ban the Romanian language and culture.

1856 As a result of the defeat of Russia in the Crimean War (1853-1856), the Southern part of Bessarabia is given back to the Principality of Moldova.

1859 Through the Union of the two Romanian Principalities, of Moldova and of Wallachia, it is formed the state called since 1866 Romania. The Southern region of the present day Republic of Moldova was a constitutive part of Romania since its foundation.

1878 Against the withdrawal of the armies after the Russian-Romanian-Turkish War (1877-1878), of the recognition of the independence and of the rights of Romania in Dobrogea, Russia forces Romania to surrender its territory East of the river Prut, which is attached again to Bessarabia.

1905 Following the revolution of Russia, the Romanian culture is again allowed in Bessarabia and a national emancipation movement begins.

1918 In the context of the Russian Revolution of 1917 and of the affirmation of the principle of the right of the nationalities promoted by the USA President Woodrow Wilson, Bessarabia declares itself independent and subsequently reunites with Romania, through the democratic vote of the revolutionary parliament.

1924 To prepare the future expansion in the East of Romania, the Soviet Union sets up a so-called Moldovan autonomous republic on the Eastern bank of the Nistru.

1939  Through the Ribbentrop-Molotov Treaty, Hitler's Germany and Stalin's Soviet Union agree the partition of the Eastern Europe: the Baltic countries, Eastern Poland and a part of Romania (Bessarabia) were acknowledged by Hitler as expansion areas for the USSR. Bessarabia, together with other 2 regions in Eastern Romania, was forcefully annexed by the Soviet Union on June 28, 1940, in the context of World War II. On August 2, 1940, while some of the Romanian territories are included in the Soviet Ukraine, on the basis of the autonomous Moldovan republic is created the Moldovan Soviet Socialist Republic, which includes a part of the territory of the former autonomous republic and most of the historical Bessarabia.

1945 Although Bessarabia was annexed by the USSR forcefully based on the Ribbentrop-Molotov Treaty and against the participation of Romania to the war against the Nazi Germany between August 1944-May 1945, in the context of the alliance between the USA, the United Kingdom, France and the Soviet Union, these Great Powers agreed that Bessarabia will remain to the USSR, on the expense of Romania, which was confirmed by the Paris Treaty in 1947.

1989  In the context of the reforms ongoing in the USSR and under the pressure of the masses, the Moldovan SSR adopts again the writing of the Romanian language with Latin alphabet, the Romanian language is declared the official language and the Stalinist thesis of a separate “Moldovan” language, an obvious mystification, is denounced as such.

We, ROMANIANS, ask you to express publicly the position of the USA toward these issues and to clarify if the USA support the allegations of their Ambassador to Chișinău, His Excellency, Mr. James Pettit.

(Eu am trimis scrisoarea.)

Read more...

Unirea

Read more...

Conferinţă: Efectele Acordului de Asociere cu UE pentru Republica Moldova

Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Bucureşti are deosebita plăcere de a vă invita, în data de 23 martie 2015, la conferinţa „Efectele Acordului de Asociere cu U.E. pentru Republica Moldova”.

Semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană la 27 iunie 2014 și a actelor conexe – liberalizarea regimului de vize și crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător, marchează o etapă nouă în evoluția Republicii Moldova și reconfirmă vectorul european de dezvoltare a țării. Pentru a continua însă apropierea de U.E. și pregătirea pentru procesul de preaderare, noul guvern de la Chișinău trebuie să implementeze o serie de reforme structurale, care ar permite finalizarea procesului de tranziție economică, crearea unei economii de piață funcționale, consolidarea statului de drept și dezvoltarea unor strategii durabile. Aceste teme și multe altele vor fi dezbătute în cadrul sus-menționatei conferințe.

Evenimentul este parte a Festivalului “Zilele Basarabiei” la București, organizat de opt ani consecutiv, pentru a marca Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România.

La conferință vor participa personalități din mediul academic, politic și cultural, bloggeri, mass-media și tineri de pe ambele maluri ale Prutului.

Dezbaterea este organizată cu sprijinul Comisiei românilor de pretutindeni din Senatul României și se va desfășura la Palatul Parlamentului, sala Avram Iancu, între orele 11:30-14:00.

Acces: intrarea B3 – Senat, Calea 13 Septembrie (vis-a-vis de Academia Română), începând cu ora 11:20.

sursa: basarabeni.ro

Read more...

Cercetare despre basarabenii care studiază în România

La începutul lunii decembrie 2012 a fost lansată sinteza raportului Traiectoria tinerilor basarabeni veniţi la studii în România - între mit şi realitate, efectuat de către Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române şi Institutul pentru Românii de Pretutindeni „Eudoxiu Hurmuzachi” din cadrul MAE. Cercetarea a avut ca obiectiv determinarea câtorva trăsături identitare la nivelul tinerilor basarabeni care studiază în România, elevi de liceu şi studenţi din centrele universitare mari (Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Galaţi), şi s-a bazat pe 450 de chestionare autoadministrate şi 35 de grupuri de discuţie.

Conform datelor oficiale, în anul 2011 numărul tinerilor aflaţi la studii în România, proveniţi din Republica Moldova, era de 10.000, din care aproape 7.000 studenţi. Cercetarea a fost făcută în perioada mai- oct. 2011.

Profilul general al tânărului cuprins în cercetare are ca axe identitare integrarea în Europa alături de România, reunificarea şi cetăţenia română. Peste 64% din cei intervievaţi au declarat UE drept preocupare importantă în momentul de faţă. Peste 65,7% dintre ei ştiu că există un destin comun al tuturor românilor şi răspund DA la întrebarea Sunteţi de acord cu reunificarea Basarabiei cu România?. 60,4% dintre tineri susţin că dobândirea cetăţeniei române trebuie să fie o prioritate pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Bursa oferită de statul român reprezintă puntea spre spaţiul românesc şi o şansă spre Europa, în acelaşi timp. România oferă o şansă pentru o viaţă mai bună printr-o educaţie superioară şi cu un plus de coerenţă: „[am venit aici] pentru a avea o   educaţie mai puţin coruptă şi mai de calitate decât cea din Republica Moldova.”; „Pentru că aici sunt mai multe şanse” (student la  Medicină, Bucureşti). 70,8% dintre respondenţi sunt de acord cu expresia „România e a noastră”, 59,5% sunt de acord că „bursa contribuie la apropierea dintre cele două maluri ale Prutului” şi 53,2% - că „bursa e  o rampă spre UE”.

Integrarea europeană nu înseamnă neapărat plecarea la muncă în UE, ci aducerea unui viitor mai bun şi în Republica Moldova. „Bursa oferă mai multe oportunităţi, prin urmare aici învăţăm pentru un viitor mai bun” (student Studii Politice, Iaşi). Calificarea oferită de bursă asigură şanse pentru găsirea unui loc de muncă în România şi în Uniunea Europeană, în general. „Bursa înseamnă şi şanse de angajare pe piaţa muncii la nivel de Uniune Europeană, deci avem speranţe să trăim mai bine” (student Ştiinţe Economice, Iaşi).

„Bursele arată că României îi pasă de noi, dar eu aş pune o condiţie  –  cine primeşte bursa asta ori rămâne în România, ori se întoarce în Republica Moldova, pentru că scopul lor este să creeze elite, iar dacă în contextul ăsta nu se mai înghesuie foarte mulţi să obţină bursă, nu-i nicio problemă, mai bine mai puţini, dar buni, decât mulţi, dar slabi” (student Ştiinţe Politice, Timişoara).

Citatul de mai sus e semnificativ pentru preocuparea unora dintre studenţi, surprinsă pe parcursul cercetării. Funcţia de a crea elite prin parcurgerea bursei arată că tinerii din Republica Moldova au înţeles că, pe termen lung, problema crucială a dezvoltării ţării este mai importantă decât cea a carierei personale.

Bursa este un factor de întărire a coeziunii dintre tinerii orientaţi spre acţiunea socială. O parte dintre studenţi au afirmat că vor să se întoarcă în Republica  Moldova „pentru a schimba ceva”; „Să mergem înapoi pentru a da ţara înainte!”; „Să fac dreptate acasă”; „Mă consider foarte norocoasă; toţi prietenii mei sunt aici, am şansa să învăţ aici şi vreau să răsplătesc România Mare” (student Relaţii Economice, Iaşi).

Bursa şi contactul implicit cu spaţiul românesc asigură fundalul pentru conştientizarea problemelor grave de dincolo de Prut: „după ce am venit aici am descoperit politica colectivă de spălare a creierelor de acasă” (student Arhitectură, Bucureşti). Din acest punct de vedere, bursa este un factor de protecţie şi de recuperare a identităţii: „când stai acolo nu îţi dai seama, dar când vii în România realizezi diferenţele şi manipularea” (student Construcţii, Timişoara).

Evenimentele sursă ale memoriei identitare reprezintă momentele cu relevanţă colectivă care au valoare fundamentală pentru ins. Acestea constituie puncte de plecare pentru valorizarea şi construirea spaţiului social. Momentele sursă ale identităţii de bază sunt: Unirea Basarabiei cu România de la 27 martie 1918 (66%), instituirea limbii române ca limbă oficială (31 aug. 1990) - „sărbătoarea limbii române” (55,9%), anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord ca urmare a Pactului Ribbentrop - Molotov din 1939 (51,7%), anexarea Basarabiei la Imperiul Ţarist în 1812 (48,6%). Pe un plan mai îndepărtat urmează integrarea României în UE în 2007 (32,3%) şi războiul din Transnistria din 1992 (31,2%). 

Memoria Unirii şi a instituirii limbii române sunt cele mai importante elemente ale memoriei identitare a tinerilor basarabeni aflaţi la studii în România, ceea ce caracterizează o memorie restitutivă, şi nu resentimentară.

Tinerii se consideră în cea mai mare parte români (peste 80%).

Spaţiul limbii se suprapune peste cel al organizării societăţii. Fiind prin  excelenţă identitar, amploarea acestuia denotă gradul de desfăşurare a identităţii etnice a vorbitorilor. O societate în care limba etniei majoritare are statut inferior în spaţiul public este un spaţiu comprimat, iar identitatea colectivă - asemenea. În Basarabia se înregistrează fenomene de recuperare a spaţiului limbii române, ceea ce denotă că a început decomprimarea spaţiului identitar. Pentru promovarea limbii sunt esenţiale efortul instituţional şi iniţiativa. Limba română este limbă de comunicare prevalentă în şcoală (87,8%), iar aşa-numita limba moldovenească reprezintă o noţiune ideologică.

Decomprimarea spaţiului identitar se prelungeşte în familie, unde în cea mai mare parte a raioanelor predomină româna (65,9% din cazuri).

Inerţia este mai mare în spaţiul secundar, al anturajului, unde creşte ponderea utilizării limbii celuilalt; româna se vorbeşte în 54,3% din cazuri. Fiind spaţiu al joncţiunii cu vorbitorii altei limbi, anturajul are cea mai mare inerţie identitară. Aceasta denotă flexibilitatea etnică mai mare a românilor basarabeni în raport cu celelalte populaţii.

Distanţa socială priveşte gradul de apropiere de tip etnico-rasial, ocupaţional şi religios dintre comunităţi, la nivelul percepţiei individuale. Celălalt este numit străin – atunci când este factor de angoasă sau un altul generalizat – când este factor de integrare comunitară. Istoria este o prezenţă de netăgăduit la nivelul mentalului colectiv şi aici este una dintre sursele percepţiei Celuilalt. De regulă, ceea ce îl diferenţiază pe Celălalt de Mine este limba vorbită şi faptele lui din trecut. Din cercetare a reieşit faptul că tinerii basarabeni nu se mai simt atraşi de spaţiul cultural şi lingvistic rusesc.

„Dumneavoastră aţi rămas români, dar la noi din '40 până în '89 ne-a dispărut identitatea, ne-au luat limba, a fost mai greu” (student Istorie, Bucureşti). Respondenţii au cea mai mare afinitate faţă de alţi români în a-şi alege prietenii şi partenerii de viaţă.

La nivel colectiv, coordonatele percepţiei celuilalt (factorul rusofon) sunt:

  presiunea geopolitică;

 dominaţia economică prin controlul asupra principalelor afaceri din R. Moldova şi prin dependenţa energetică;

 comunitatea etnică inflexibilă în ceea ce priveşte capacitatea de a învăţa coabitarea cu vorbitorii de limbă română.

Mass-media şi politicienii sunt factori care modelează percepţia spaţiului social; discursul lor are efecte asupra chestiunii identităţii. Percepţia tinerilor basarabeni asupra politicului şi mass-media în raport cu problema apropierii dintre cele două maluri ale Prutului este relativ unitară.

Constatăm că politicienii dn România sunt mai bine văzuţi decât mass-media, în ceea ce priveşte atmosfera pe care o promovează pentru apropierea dintre România şi Basarabia. Pentru Republica Moldova diferenţierea este mai puţin evidentă. Per ansamblu, nici mediul politic, nici mass-media nu par a se bucura de încrederea tinerilor intervievaţi, cel puţin nu în problematica în discuţie.  Cu toate acestea, 61% dintre ei sunt convinşi că statului român îi pasă de ei într-o formulă sau alta, iar dovada o reprezintă bursa, care contribuie în mare măsură la apropierea dintre cele două maluri al Prutului.

Una din cele mai mari probleme ale tinerilor veniţi în România la studii nu o reprezintă loialitatea faţă de simbolistica românească, ci lipsa unui cadru coerent de desfăşurare a identităţii naţionale în special după terminarea programelor de studii. Aici, administraţia şi politicile pentru piaţa forţei de muncă au un rol major.

Pentru orientarea lor în localitatea unde studiază, precum şi pentru menţinerea unei legături coerente cu celelalte autorităţi, se impune constituirea unei interfeţe de tutoriat dedicată tinerilor basarabeni, la nivelul universităţilor.

Pentru a putea fi eficiente în raport cu ceea ce presupune cetăţenia, bursele trebuie acordate şi pe alte criterii decât cel etnic: după calitatea preocupării faţă de cultură, ştiinţă, şi, nu în ultimul rând, faţă de propria identitate.

Din discuţiile avute au reieşit următoarele probleme:

  Sunt nefiresc de puţine locuri în universităţi pentru basarabenii care termină liceul în România, în condiţiile în care circa o treime din tinerii din R. Moldova beneficiază de locuri cu bursă în mediul preuniversitar.

  La liceu, dar şi la unele facultăţi, condiţionarea obţinerii unui loc în cămin de achiziţionarea mesei la cantină generează costuri care nu sunt acoperite de bursă.

 Îmbunătăţirea comunicării dintre Ministerul Educaţiei şi universităţi în problematica studenţilor din R. Moldova, astfel încât acestea să ştie în timp real câte locuri au rezervate pentru aceştia.

  Prejudecăţi ce pot fi ofensatoare la adresa tinerilor din R. Moldova care,  în anumite cazuri, fie sunt consideraţi studenţi străini, fie „ruşi”. Astfel, apare necesitatea înfiinţării unor structuri care să dirijeze cunoaşterea reciprocă, atât la nivelul studenţilor, cât şi al administraţiei şi profesorilor.

  Studenţii sunt angajaţi mai greu tocmai pentru că sunt consideraţi „străini”, iar odată angajaţi, sunt mai prost plătiţi. Astfel, oportunităţile de angajare în România, în rândul tinerilor basarabeni, sunt destul de scăzute. Studenţilor le este greu să obţină un loc de muncă pentru că nu au buletin românesc; angajatorii „sunt din start descurajaţi” de sistemul complicat de angajare a cetăţenilor străini; mulţi dintre ei sunt nevoiţi să recurgă la munca la negru pentru a se putea întreţine.

România trebuie să dezvolte şi alte instrumente punte către R. Moldova, astfel încât proiectul burselor să fie încadrat într-un ansamblu de politici ale unificării pieţei forţei de muncă, comerţului şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei capitalurilor şi, nu în ultimul rând, ale simbolurilor culturale.

Read more...