UPDATE: Parlamentul nostru este corect politic

Ce vom mai avea voie să spunem despre eroii, martirii şi sfinţii care au trăit sub comunism?

O ironie a istorie: ieri, 24 Iunie, la sărbătoarea Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul, care este şi ziua întemeierii Legiunii "Arhanghelul Mihail" (1927), Camera Deputaţilor a adoptat cu 302 voturi pentru, trei abţineri şi nici un vot contra, aşa numita "lege antilegionară". Proiectul legislativ a trecut fără opoziţie, anul trecut, prin Senat, iar acum prin Cameră.

Este inadmisibil că nu a existat nici un vot contra pentru că, deşi legea loveşte în principal în legionari şi în negaţioniştii Holocaustului, mult mai important este faptul că ea reprezintă un atac la dreptul la liberă exprimare, un drept constituţional. 

Pe scurt, legea spune că acum legionarii sînt asimilaţi fasciştilor, nu prin vreo cercetare istorică serioasă, iar despre ei nu se poate scrie/vorbi decît dezaprobator, acuzator. Nu contează faptele care pot fi probate, documentele din arhive, mărturiile unor supravieţuitori sau concluziile unor cercetători ai fenomenului. Contează numai decizia politică asupra istoriei: "istoria trebuie scrisă aşa cum vrem noi". Tipic totalitariştilor, stalinişti ieri, neomarxişti - azi. 

În aceste condiţii, va fi foarte problematic să mai aducem în discuţie numele unor mari cărturari din perioada interbelică. O vom putea face numai dacă îi vom înjura, în nici un caz pentru a le recunoaşte vreun merit sau pentru a ni-i lua drept repere culturale. 

Nae Ionescu, Ţuţea, Eliade, Cioran, Noica, Radu Gyr şi atîţia alţii ca ei sînt puşi din nou la index, ca în vremea comuniştilor. Mîndri că sîntem români, nu? Cu atît mai mîndri cu cît condamnăm din nou lamura acestei naţii, dar îi salvăm de la puşcărie pe toţi infractorii care populează clasa politică.

De asemenea, vom fi împiedicaţi să-i cinstim pe cei consideraţi Sfinţi ai Închisorilor comuniste şi care au fost legionari (ori asimilaţi legionarilor - ca membrii Frăţiei de Cruce), ori au primit eticheta de legionari în procese politice. 

Deci nu numai Părintele Gheorghe Calciu, Părintele Iustin Pârvu, Părintele Arsenie Papacioc (mari duhovnici, cărora li se roagă azi mulţi români, la mormântul cărora se fac pelerinaje masive şi care sînt veneraţi ca sfinţi) şi alţii din aceeaşi generaţie sînt astăzi puşi sub interdicţie publică. Dar nu vor mai putea fi canonizaţi nici Părintele Arsenie Boca, închis ca legionar, deşi nu a fost, sau Daniil de la Rarău (scriitorul Sandu Tudor, martirizat în temniţa Aiudului), care are şi el dosar de legionar, deşi le-a fost adversar.

Cu alte cuvinte, nu se comite un singur abuz (nu ai voie să vorbeşti decît după dictare despre o categorie de români), ci cel puţin două: dosarele politice fabricate de Securitate şi însuşite de Justiţia comunistă sînt luate drept surse demne de încredere şi folosite pentru o nouă condamnare a sfinţilor, martirilor şi eroilor noştri.

Vor fi interzişi şi "criminalii de război", categorie stabilită după sentinţele judecătoreşti din timpul comunismului. Între alţii, un mare criminal de război este filosoful, economistul şi scriitorul Mircea Vulcănescu - căruia Institutul "Elie Wiesel" a mai încercat să-i scoată statuile din spaţiul public. Acum, Institutul respectiv şi tovarăşii lui de drum vor avea cale liberă la dărîmat statui de genii, la şters numele de străzi care nu corespund "corectitudinii politice" exprimate azi în cel mai neruşinat, ticălos şi corupt Parlament pe care l-am avut în istorie. 

În fine, să nu uităm că textul legii a fost inspirat de către Institutul "Elie Wiesel" (care, sub conducerea lui Alexandru Florian, fiu al ideologului marxist Radu Florian, şi-a făcut o misiune din a lovi în tot ce este românesc, inclusiv în Biserica Ortodoxă Română, vînînd ani la rînd eroi, martiri şi sfinţi), iar proiectul a fost depus la Parlament de către un grup de liberali, în frunte cu Crin Antonescu (o figură jalnică a politicii dîmboviţene) şi George Scutaru (un parlamentar aflat în ancheta DNA). Mai mult, proiectul a primit un ajutor de la vicepreşedintele Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, Ciprian Nica, un turnător la Securitate dovedit, care şi-a convins colegii să voteze un amendament la lege, prin care legionarismul era definit ca fascism.

Între timp, nu a existat nici o reacţie serioasă, instituţională, din partea unor instituţii direct interesate. De ex., Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, condusă de dl Octav Bjoza, care este şi secretar de stat în guvernul României pe problema foştilor deţinuţi politici. De asemenea, de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi pentru Memoria Exilului Românesc, al cărui director, Radu Preda, s-a pronunţat public, dar fără să facă demersuri instituţionale. De acum activitatea IICCMER va fi grav perturbată, ca şi a altor institute de istorie, pentru că li se va impune cum să îşi facă studiile şi cercetările. 

Nu am observat nici vreo luare de poziţie în această privinţă dinspre mediul academic. Universitatea este prin excelenţă un spaţiu al cercetării imparţiale, al exprimării libere... Sau ar trebui să fie. Ce opinie au conducerile marilor noastre universităţi (Bucureşti, Cluj, Iaşi...)? Sau deja "corectitudinea politică" s-a impus şi la noi cu desăvîrşire? 

Dacă mai există o brumă de conştiinţă românească la nivelul conducerii acestei ţări, aceea s-ar putea afla la un neamţ, anume Klaus Iohannis, care poate respinge legea de la promulgare, pe motiv de neconstituţionalitate. Dacă îi va fi retrimisă la promulgare în aceeaşi formă, ar mai putea sesiza Curtea Constituţională. Sau, dacă trece şi de preşedinte fără apelarea Curţii, Avocatul Poporului se poate sesiza din oficiu, sau poate fi sesizat şi, la rându-i, să ceară intervenţia Curţii Constituţionale. 

Dacă nici asta nu se va întîmpla, atunci poate că a venit vremea ca generaţia noastră să dea noi eroi, martiri şi sfinţi.

(prelucrare după blogul lui Claudiu Târziu)

UPDATE: Aflu acum de protestul dlui Octav Bjoza, din data de 22 iunie, de pe situl istoriecontemporana.ro. Citez un fragment: 
"Consider că noi trebuie să avem curajul de a prelua tot ce a fost bun de la fiecare, fie ei liberali, ţărănişti, legionari, cuzişti sau de nici o culoare politică, dar şi de a dezbate tot ceea ce a fost rău, cu curaj, spre a nu se mai repeta în viitor.
Este posibil ca această stare de confuzie să fi fost creată de faptul că noi, foştii deţinuţi politici şi deportaţii, avem locuri şi date bine stabilite, cu caracter anual, unde ne întâlnim la slujbe religioase de pomenire şi comemorare a morţilor noştri, depuneri de coroane de flori şi luări de cuvânt, participanţii fiind din tot spectrul politic, inclusiv legionari.
Ar fi nedrept ca atâta timp cât am luptat împotriva comunismului şi am suferit împreună, acum, după 60-70 de ani, să participăm separat la aceste evenimente, dintre care amintesc:
- 2 martie, în Poiana Braşov, la crucea lui Corneliu Liviu Babeş;
- 9 martie, la monumentele fiecărei filiale din judeţe;
- de Sfânta Înălţare, la Cimitirul Săracilor din Sighetu Marmaţiei;
- 16 iulie, la Monumentul ridicat în Pădurea Verde din Timişaora, unde au fost executaţi zeci de reţinuţi politic,
- prima duminică după Sfântu Ilie (20 iulie), la Mânăstirea „Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus;
- 13 septembrie, la Penitenciarul Gherla, Grupul Statuar din cimitirul alăturat, Cimitirul de la Cărămidărie şi Mânăstirea Nicula;
- 14 septembrie, Ziua Sfintei Cruci, la Penitenciarul Aiud, Râpa Robilor, Mausoleul, biserica nou construită şi Mânăstirea Râmeţi;
- ultimele zile de vineri şi sâmbătă din luna septembrie, la Penitenciarul Piteşti şi Monument, cu ocazia Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti”;
- 8 noiembrie, la Cimitirul Ortodox din Râşnov;
- 15 noiembrie, la Monumentul din Braşov;
- 22 decembrie, la Monumentele Eroilor Revoluţionari din ţară.
Se mai pot adăuga şi întâlnirile de la penitenciarele Miercurea Ciuc, Mislea, Tg.Ocna şi Târgşor."