Educaţia pentru sănătate: Apelul societăţii civile

Scrisoare deschisă către miniștrii Sănătății și Educației: Educație pentru sănătate – DA, educație ideologică – NU!

Domnului ministru al Sănătății, dl. Nicolae BĂNICIOIU 

Domnului ministru al Educației, dl. Mihai Sorin CÎMPEANU

Domnule ministru al Sănătății, domnule ministru al Educației, 

Suntem un grup de organizații civice care promovează familia și drepturile parentale, precum și dreptul la educație, sănătate și dezvoltare armonioasă a copiilor. Vă scriem cu referire la declarația domnului ministru al Sănătății din 25 mai a.c. cu privire la ora de educație sanitară obligatorie în școli, urmată de scrisoarea deschisă din 27 mai a.c., semnată de 13 ONG-uri[1], trimisă domnului ministru al Sănătății, domnului ministru al Educației și domnului ministru al Afacerilor Externe. 

Vă transmitem preocuparea și îngrijorarea noastră referitoare la insistența acestor organizații de a impune un model curricular extrem de libertin, al cărui scop nu este sănătatea copiilor noștri, ci ideologizarea și îndoctrinarea lor. 

Domnilor miniștri, ca părinți și lideri civici suntem primii care susținem și promovăm sănătatea copiilor – inclusiv pe cea sexuală, reproductivă și psihică - în conformitate cu cele mai recente descoperiri din medicină și științe. Potrivit acestor date, tinerii, în special fetele, ar trebui să-și întârzie debutul sexual până la căsătorie, în primul rând din motive medicale[2][3]. Acesta este un adevăr de necontestat și imposibil de nealterat prin lozincile despre libertatea și permisivitatea sexuală care sunt folosite astăzi din plin. Biologia spune clar: calea cea mai sigură de a evita bolile cu transmitere sexuală, avortul precum și suferința emoțională de pe urma acestora, este abstinența până la căsătorie.

Cercetările științifice ne arată clar că ideologia identității de gen și promovarea homosexualității nu-și au locul în școli. A-i învăța pe copii cu privire la pretinsa divergență între sexul biologic și un pretins „sex social” nu poate decât să-i confuzeze, având în vedere volatilitatea și viteza cu care se inventează noi și noi „identități de gen”. Discursurile despre „homofobie” nu-i ajută nici ele cu nimic, atâta timp cât caută să normalizeze un comportament care, din punct de vedere medical și moral, prezintă riscuri multiple și majore. A promova diminuarea riscurilor e un lucru bun, dar eliminarea lor, prin educarea și promovarea abstinenței până la căsătorie, este cel mai bun lucru pentru sănătatea copiilor. 

Sexualitatea nu este un subiect simplu de abordat. Copiii noștri au nevoie de discuții clare, bazate pe date și realități, nu de lozinci și îndemnuri la libertate sexuală de la orice vârstă, cu oricâți parteneri și indiferent de sex, nu de prelegeri despre homofobie și „identitate de gen”. Această din urmă abordare este una dezastruoasă. De aceea, credem că implicarea mamelor și a taților în munca de educare a copiilor în acest domeniu este absolut necesară, mai ales că ei sunt singurii care pot aprecia corect gradul de dezvoltare fizică și psiho-emoțională al copiilor lor și momentul optim al acestor discuții. 

Având în vedere cele spuse mai sus, domnule ministru al Sănătății, domnule ministru al Educației, ca părinți, dorim să știm ce li se va transmite copiilor la orele de educație sanitară: li se va spune adevărul? Vor fi respectate valorile pe care noi le insuflăm acestor copii? Sau li se va spune să exploreze, să experimenteze și că actul sexual este un act fiziologic decuplat de orice conotație morală, cum susțin colegii noștri din societatea civilă care v-au scris recent? 

Li se va spune că au dreptul la căutarea și descoperirea „identității de gen” și că elevii homosexuali sunt discriminați, sau li se va spune că actul sexual anal este periculos? Li se va spune că homosexualitatea este înnăscută, când de fapt nu există cea mai mică dovadă în acest sens?

Adevăruri biologice ca acestea și încă multe altele (ca cercetările din domeniul dezvoltării creierului la adolescenți, din domeniul biochimiei atașării, din domeniul histologiei) sunt de necontestat. Solicităm să nu fie date la o parte de dragul corectitudinii politice și al unei ideologii, fie ea și una dominantă în acest moment. 

Starea de sănătate a femeilor și copiilor nu poate fi îmbunătățită prin lozinci de tipul „Vrem drepturi sexuale și reproductive!” sau „Vrem avorturi pentru adolescente!”. Faptul că cele 13 ONG-uri sunt preocupate de „facilitarea accesului adolescentelor la avorturi” și de „reducerea numărului de medici care refuză să execute avorturi”, arată clar că promovează o ideologie radicală. 

Ni se amintește mereu că România nu are un „program național coerent, strategic și de lungă durată” pentru educația sanitară. Din câte cunoaștem, programul promovat de organizațiile care semnează scrisoarea deschisă din 27 mai este „Sexul vs. Barza”, pe care îl considerăm nu doar depășit de datele recente ale medicinii, dar extrem de agresiv și chiar aflat la limita legii. Ne-am exprimat îngrijorarea în repetate rânduri cu privire la nocivitatea acestui program și o facem și acum: „Sexul vs. Barza” promovează promiscuitatea sexuală în rândul copiilor, ci nu este preocupat de sănătatea și bunăstarea lor. Dacă acesta este modelul de „program național coerent, strategic și de lungă durată” și dacă astfel va arăta noua oră de „educație pentru sănătate”, avem tot dreptul să fim alarmați!

În acest moment, la nivel mondial, nu există niciun indicator care să garanteze eficienţa unui program de „educaţie sexuală comprehensivă” în școli, ci mai degrabă dimpotrivă. În Marea Britanie, ţară cu experienţă de 30 de ani în domeniu, situaţia s-a înrăutăţit în urma introducerii acestei materii. Conform datelor UNICEF şi ONU, în Polonia, o ţară apropiată României, unde educaţia sexuală este absentă din şcoli, rata natalităţii la adolescentele între 15-19 ani este mult mai mică decât în SUA, Canada sau Marea Britanie, acolo unde se predă această materie de zeci de ani[4] [5].

Totodată, respingem folosirea drept argumente a unor rapoarte ale diverselor Comitete ale Organizației Națiunilor Unite. Ne permitem să reamintim respectuos că aceste documente au valoare de recomandări și nu putere de lege, politicile în domeniul sănătății și familiei fiind de competența statului român.

Domnule ministru al Sănătății, domnule ministru al Educației, 

Toate luările de poziție ale ONG-urilor care susțin obligativitatea „educației sexuale” ideologizate evită, cu bună știință, orice referire la părinții copiilor pe care urmează să se facă experimente. Spunem „cu bună știință” întrucât cunosc opoziția părinților responsabili la ideile lor. 

Angajamentele luate de aceste ONG-uri în relație cu Organizația Națiunilor Unite nu ne privesc. Copiii nu sunt nici ai ONG-urilor pro-educație sexuală, nici ai Statului, nici ai Organizației Națiunilor Unite. Copiii fac parte din familii, iar părinții sunt primii și cei mai importanți educatori ai acestora[6]. Părinții au dreptul de a decide asupra aspectelor care privesc educația minorilor, mai ales în probleme atât de sensibile. Drepturile părinților nu pot fi în nici un fel ocolite!

Din acest considerent cerem, așa cum am făcut-o de fiecare dată în corespondența noastră anterioară, ca părinți și membri ai unor organizații de părinți reprezentative, să fim incluși în elaborarea oricărui program privind educația sanitară în școli.

Concluzia noastră, susținută de datele științifice actuale, este că elevii, copiii noștri, trebuie educați spre înfrânarea trupească și amânarea relației intime până la vremea căsătoriei. Aceasta este singura cale către sănătatea și bunăstarea lor, evitând bolile venerice, avorturile și suferința emoțională. 

Valorile „revoluției sexuale” nu sunt compatibile cu o educaţie în spiritul dragostei, responsabilităţii, grijii față de sine şi respectului pentru ceilalţi. Faptul că normalitatea poate părea astăzi o raritate nu trebuie să ne determine a înceta să o căutăm. Vă rugăm să sprijiniți părinții români în aceste eforturi. 

Spre binele tuturor, alegeți știința și binele copiilor și respingeți ideologia și îndoctrinarea.

Cu deosebită considerație,

SEMNATARI

· Alianța Familiilor din România

· Asociația Părinți pentru Ora de Religie (APOR)

· Asociația Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”

· Asociația Familia Tradițională, Iași

· Asociația Familiilor Numeroase din România

· Asociația pentru Apărarea Familiei și Copilului

· Asociația Dascălilor din România

· Asociația Părinților pentru o Educație Sănătoasă

· Asociația PROVITA Media, București

·Asociația PRO VITA pentru Născuți și Nenăscuți – filiala București

· Asociaţia Rost

· Fundația „Romanian’s Children Appeal”

· Asociația HomeSchooling România

· Asociația „Ortodoxia Tinerilor”, Galați

· Habitat pentru Umanitate, Piteşti

· Asociația Bărbaților Creștini din România

· Asociația pentru Revigorarea Tradiției (ART), București

· Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public

· Asociația „Darul Vieții”, Timișoara

· Centrul de Consiliere și Informare pentru Femei cu Sarcină Nedorită „Puls”, Oradea

[1] http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20192090-scrisoare-deschisa-mai-multor-ong-uri-catre-ministrii-sanatatii-educatiei-afacerilor-externe-sustinem-introducerea-scoli-educatiei-pentru-sanatate-materie-obligatorie.htm

[2] „…se consideră că procesul de cancerizare a colului uterin începe de la o vârstă foarte tânără, imediat după pubertate, ca urmare a interacțiunii dintre un agent carcinogen, cel mai probabil viral (papilloma virus și, mai puțin probabil, virusul herpetic genital de tip II), introdus o dată cu primele contacte sexuale în epiteliul cervical incomplet maturat, în orice caz, nepregătit filogenetic pentru o viață sexuală permanentă”. (Petrache Vârtej, „Ginecologie”, Editura All, București, 2002, p.458. 

[3] Apud Miriam Grossman, „Youʼre Teaching My Child What?”, Regnery Publishing House, 2009, p. 73. 

[4] http://www.unicef-irc.org/publications/pdf/repcard3e.pdf

[5] http://data.un.org/Data.aspx?d=WDI&f=Indicator_Code%3ASP.ADO.TFRT

[6] conform art. 29(6) și 48(1) din Constituție, art. 5 din Carta drepturilor familiei din 1983 etc.