Noua ordine bancară

La sfârşitul acestei săptămâni a avut loc conferinţa 1912: Între noua ordine bancară şi relansarea economiei, organizată de Medien şi susţinută de reprezentanţi ai mediului bancar.

Sistemul bancar românesc se află în formă, lucru ce s-a confirmat şi la sfârşitul crizei şi la începutul acestei noi recesiuni. BNR a avut meritul de a gestiona echilibrul din mediul bancar în perioada de boom economic, prin reglementări ce n-au fost întotdeauna pe placul bancherilor, dar care ne-au scăpat de o criză financiară în România. În multe bănci managementul mixt, românesc şi străin, s-a dovedit complementar şi benefic. Ca factor obiectiv faptul că în ultimii 20 de ani economia românească nu s-a dezvoltat foarte mult ne-a protejat de pătrunderea „operaţiunilor toxice” în mediul bancar intern.

Nu există un trend pozitiv al operaţiunilor bancare, mai ales pentru creditare, pentru că de fapt nu există cerere solvabilă. Economisirea a crescut anul trecut pentru că oamenii nu au încredere în economie, nu au încredere să investească în ceva. Se află în creştere doar creditarea pentru agricultură şi cea conectată cu accesarea fondurilor europene, la care se vor adăuga efectele legii parteneriatului public-privat.

În condiţiile acordului de capital Basel 3, ce se aplica din ian. 2013, apetitul băncilor pentru creditarea IMM-urilor va scădea foarte mult. Conform acestui acord, aplicabil băncilor comerciale din UE, un credit acordat unui IMM trebuie ponderat cu un risc de 100%, idee care i-a surprins pe mulţi bancheri ce anticipează că IMM-urile din Europa vor dispărea. Întrucât în SUA şi Asia nu se aplică asemenea rigori există riscul apariţiei unor decalaje de dezvoltare între UE şi celelalte regiuni. O serie de bănci din Europa au făcut demersuri la PE şi CE în care şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la limitările pe care acordul le va impune IMM-urilor.

Acuzaţiile conform cărora băncile ar credita statul sunt false. Ministerul de finanţe oferă dobânzi foarte mici pentru banii de pe piaţa bancară. În ultimele luni BNR a redus dobânzile de politică monetară, ceea ce ar fi trebuit să scadă şi dobânzile din piaţa creditului şi a depozitelor. Acest semnal este mai puţin eficient acum decât ar fi fost în anii trecuţi întrucât există o limită de la care dobânzile de pe piaţa bancară nu mai pot scădea. Sunt bănci ce vor lichiditate de pe piaţă, iar rezerva minimă obligatorie se află încă la un nivel destul de ridicat. Scăderea rezervei minime obligatorii nu va duce la creşterea consumului pentru că lichiditatea din sistem nu e uniform distribuită. Lichiditatea mare arată apetitul crescut al băncilor pentru risc.

Nu există cerere pentru consum în piaţă şi nu există nici riscul de creştere a creditului la un nivel speculativ.

Anul 2012 are un nivel de incertitudine ridicat. Scăderea consumului arată scăderea încrederii în viitor. Băncile ce au nevoie de depozite oferă dobânzi mari pentru că există un sistem de garantare a depozitelor, de către stat. Există sectoare profitabile ale economiei, în care sumele aduse de bănci sunt mai mici decât ar trebui. În economia românească e loc doar pentru 3-4 bănci comerciale, iar acum sunt mai mult de 30.

Intermedierea financiară din România e foarte mică. Cifrele arată că sistemul bancar românesc se reancorează în asigurarea unui potenţial de creştere economică peste nivelul mediu din UE. Dinamica creditării neuvernamentale după 2009 s-a sincronizat cu cea din zona euro, dar nu suficient de pozitiv pentru noi. Pentru a ajunge la convergenţa economică cu UE am avea nevoie de o dinamică a creditării superioară, cu ritmuri de creştere mai înalte. Cadrul de reglementare european, de după criză, presupune cerinţe de capital suplimentar. Randamentele pe capitalul suplimentar vor scădea.

Instituţiile de credit trebuie să fie mai autonome în ceea ce priveşte sursele de finanţare. Sistemul bancar românesc în sine depinde de economisirea externă şi de capitalul străin atras. Este necesară extinderea bancarizării în interior, adică acoperirea cu tranzacţii bancare a unor segmente comerciale sau la nivel de individ. Economia românească în prezent este predominant cash; aceşti bani se află în afara sistemului bancar şi produc costuri pentru bănci, care sunt nevoite să caute lichidităţi în altă parte. Un atribut al maturităţii industriei bancare îl reprezintă gradul de cunoaştere şi educaţie financiară al consumatorului; inovaţia nu mai este suficientă pentru a face faţă competiţiei. Se impune modificarea conceptului de banking şi tranzitarea sistemului bancar spre consultanţă pentru promovarea incluziunii financiare şi stimularea comportamentului non-cash al clienţilor. Economia fără numerar rămâne un deziderat; la creditarea „fără hârtii” s-ar putea ajunge mai repede printr-un model de banking nou, care să se folosească de baze de date şi de verificări încrucişate.

Problema principală a sistemului bancar românesc sunt creditele neperformante şi recuperarea banilor. În cazul unui credit neperformant, executarea garanţiilor poate dura mai mult de doi ani, ceea ce reprezintă o pierdere din punct de vedere al capitalului recuperat. Utilizarea insolvenţelor ca mecanism de revigorare a activităţii unor societăţi comerciale funcţionează şi induce costuri în sistemul bancar.

În condiţiile în care unele state au fost scutite de datorii uriaşe, clienţii mici sunt urmăriţi şi executaţi de bănci; ele sunt limitate de clauzele contractuale şi nu pot şterge datorii cum vor.  Pentru clienţii care au dorinţa de a-şi plăti creditul, acesta poate fi restructurat în colaborare cu banca, soluţie ce s-a dovedit viabilă pentru circa 75% din creditele restructurate.

Cea mai dinamică componentă a economiei sunt IMM-urile, principal segment al clasei de mijloc. În UE ele furnizează circa 60% din locurile de muncă, ca medie, şi generează între 50 şi 80% din PIB. În ultimii ani ele au produs cele mai multe locuri de muncă. IMM-urile predomină şi în agricultură. În condiţiile în care creditele destinate lor vor deveni „mai restrictive administrativ” decât până acum „customizarea produsului bancar până la un fine tuning” nu va scădea volumul de cash păstrat la ciorap şi nu va produce relansarea economiei.