Marian Munteanu la "Dialoguri Inedite", 13.11.2015 - editat

Pe 17 mai 1990 Manifestaţia de la Bucureşti a atins apogeul. Atunci s-ar fi putut constitui un guvern studenţesc.

În anii 1990 am creditat generaţia matură cu mult mai multă competenţă decât avea.

În dec. 1990 studenţii au reuşit să paralizeze învăţământul universitar. Din zona generaţieii mature la vârf predominau participanţii la arhitectura partidului-stat.

Am dat un impuls structurilor de putere care au înţeles că trebuiau să se plieze măcar parţial cerinţelor Pieţii. Pentru că din dec. 1989 pâmă în iunie 1990 nu a existat nici un document oficial în care să se pomenească de comunism, ci doar de totalitarismul ceauşist si de ultimii 25 de ani ai lui Ceauşescu.

În 1990 un singur om şi-a dat demisia, Mihai Şora, un veteran al închisorilor comuniste. Restul au tăcut mâlc şi au rămas pe poziţii în ultimii 25 ani.

Elita de azi nu are legătură cu poporul. Poporul e format doar din oameni liberi.

Antropologic, deosebirile apar în repartizarea indivizilor în poziţii sociale. În toate societăţile exista mincinoşi, dar diferă numărul celor de calitate joasă ce ajung să deţină funcţii.

Votul oamenilor trebuie judecat în raport cu oferta. Când ai o ofertă de variante proaste nu mai contează ce votezi. Ei votează la întâmplare. Poporul încă nu reuşeşte să-şi construiască propria ofertă.

Să ne supărăm când vrem noi, nu când vrea statul pentru că elitele politice de azi sunt gata să fructifice orice împrejurare pentru a-şi face propagandă în folosul lor.

Nu avem un instrument civil de protecţie. Nu avem o societate civilă constituită. A existat un element de început in 1990, după care aparatul de propaganda a indus în toate straturile dezbinarea.

În ultimii 100 de ani procentul de genocid în rândul tinerilor români fost de 60%, prin războaie şi exil.

Numărul de deţinuti politici din România din primii 20 de ani după 1945 este mai mare decât al tuturor ţărilor est-europene la un loc, cu excepţia URSS. Astfel s-a creat un dezechilibru în echilibrul de competenţe. De aceea avem un handicap istoric.

Ce se putea publica în Polonia în anii 1980 şi ce putea publica în România în anii 1980? Am trecut printr-o periodă de îndobitocire a populaţiei.

În 1990 am avut un anunit rezervor de resurse umane. Tinerii din Piaţă şi-au văzut de cariere şi au ajuns să acceadă parţial la anumite butoane. Declicul s-a produs în 2014, când a fost ales un om dinafara sistemului, care nu încearcă să influenţeze instituţiile statutului. 

Procesul Mineriadei e cel mai mare eveniment politic al anului şi nu are echivalent în Europa post-Nurnberg. Rezultatele le vom vedea peste 6 luni.

După 25 de ani instutiile justiţiei au libertate. Ăsta e procesul comunismului, nu ce s-a discutat în Parlament pe un text care nu are valoare. 

Generaţia celor de 40 trebuie să articuleze structuri care să realizeze o cotitură în istoria României. Societate civilă trebuie să înveţe să spună adevărul.

Crimele sunt prescriptibile, inclusiv lovitura de stat. De aceea dosarul Revoluţiei a fost clasat. Zilele de 21- 25 dec. 1989 nu pot fi încadrate la crime împotriva umanităţii pentru că legea nu era în vigoare în momentul faptei. Dosarul trebuia clasat din anul 2004, dar a fost tergiversat pentru ca o anumită persoană să-şi poată face propagandă cu o temă falsă. Juridic, dosarul Revoluţiei nu poate fi redeschis. Până în 27 dec. 1989 nu a existat nici un document emis de statul român. Nu exista factor de autoritate constituit care să poată fi identificat, deci pus sub anchetă mai târziu. Nu ştim cine era puterea în stat. Timp de 15 nu s-a făcut nimic, iar cei aflaţi la putere în ultimii 10 ani au fost la putere şi în cei 15 ani în care dosarul putea fi judecat. De aceea vorbesc de o lovitură de stat în formă continuată.