O particularitate a Palatului Regal

Am găsit un articol foarte interesant pe blogul lui Tudor Vișan Miu.

”Arhitectul Ion-Adrian Doja-Fodoreanu mi-a povestit cum, în anii studenţiei sale, profesorul şi arhitectul Ştefan Pătraşcu a avut curajul ca, în plin comunism, să le expună studenţilor săi o particularitate arhitecturală a Palatului Regal din Bucureşti:

De regulă, clădirile monumentale au un număr par de plinuri şi un număr impar de goluri, astfel că în centru se află un gol. De obicei, acolo se află un balcon, care permite unei personalităţi să iasă afară, pentru a fi aclamat de mulţime.”

Reconstruit şi finalizat în 1937, conform proiectului arhitectului Nicolae Nenciulescu, modelul Palatul Regal corespunde, de atunci până astăzi, excepţiei precizate – 6 goluri, 7 plinuri, având în centru un plin:

Care este semnificaţia acestei particularităţi? „În centru este constituţia”, mi-a explicat dl. arh. Fodoreanu.”

”Se cuvinte, atunci, întrebarea – de ce, cu un an înaintea regimului de autoritate monarhică (1938), Palatul s-ar fi construit conform acestui principiu?

Este conştientizat, astăzi, că „dictatura” regelui Carol al II-lea, creată la 10 februarie 1938, a apărut în contextul în care în Europa predominau dictaturile:

Italia – 1922, Mussolini

Polonia – 1926, Piłsudski

Germania – 1933, Hitler

Grecia – 1936, Metaxas

Spania – 1939, Franco

„Aşadar, să nu-l acuzăm pe regele Carol II că a impus o dictatură în 1938 – suntem totuşi ultima ţară din această parte a Europei care trece la un regim dictatorial, şi am avut în perioada interbelică un regim relativ mai democratic decât oricare dintre vecinii noştri. (s.n.)”, consideră istoricul Neagu Djuvara.”

Citiți articolul integral aici.