Pe 12 mai: Dizidenţa în România anilor 1980

Cea de-a doua dezbatere din anul 2015 a Centrului de Studii în Istorie Contemporană aduce în discuţie cazul dizidenţei din România, în timpul regimului comunist, de la fenomenul coalizat doar în jurul ideilor (nu şi al faptelor de grup), până la mişcarea de taină a Securităţii, ca fenomen de pseudo-democraţie.

Evenimentul va avea loc marţi, 12 mai, la Hotelul Howard Johnson, începând cu ora 19. Moderatorul Sorin Lavric îi va avea ca invitați pe Alex. Ștefănescu (critic literar), Radu Filipescu (disident) și Clara Mareș (istoric). Intrarea este liberă.

Dezbaterile organizate de Centrul de Studii în Istorie Contemporană în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer România îşi propun să aducă în discuţie subiecte importante din istoria contemporană. Invitații sunt personalităţi din diferite ramuri ale societăţii, cunoscătoare şi specializate în temele propuse spre dezbatere.

Fenomenul dizidenţei a devenit o realitate în România comunistă ca mişcare de opoziţie importată din ţările blocului sovietic. Totuşi, numeroşi istorici afirmă că, deşi a existat o voinţă puternică în cheie anticomunistă, nu acelaşi lucru se poate spune despre o voce în jurul căreia să se concentreze nemulţumirile împotriva regimului.

Rădăcinile dizidenţei în România, chiar dacă nu unanim acceptate, se găsesc în scrisoarea lui Paul Goma, de la începutul anului 1977, când acesta se solidarizează cu alţi năpăstuiţi ai comunismului din blocul sovietic. Acesta este considerat primul act de opoziţie care dă naştere unui întreg fenomen, propovăduit în ritm alert de Radio Europa Liberă, alături de care creşte în intensitate, greutate, dar nu unitate, până la finele anului 1989.

sursa:istoriecontemporana.ro