Chestiunea Rusă

(articol scris de Corneliu Ioan Dida)

Chestiunea Rusă

Actuala criză "constituţională" din Rusia domină copios preocupările cancelariilor lumii, dar şi fluxul de ştiri şi comentarii. Este normal. Oamenii politici preocupaţi de propriile viziuni şi interese văd aici, pe bună dreptate, un izvor de griji şi complicaţii practic nesecat. Presa, cel mai adesea legată intim de grupări şi interese, vede totodată în această criză şi un izvor de ştiri senzaţionale, pe care - s-o recunoaştem! - omul modern le apreciază şi gustă "pentru conţinut" chiar şi atunci când, în fapt, nici nu-i spun prea mult.

În pofida marasmului economic, a confuziei politice, a neputinţei instituţiilor, în pofida dezagregării ce tinde să cuprindă şi Armata, Rusia rămâne o mare putere. Chiar şi în dramatic reflux fiind - care pe unii îi poate bucura naiv-periculos - vidul potenţial de putere ce se conturează poate antrena efecte, adesea, la scară planetară. Contează, credem, mai puţin "cine anume câştigă" - Elţîn sau Congresul. Contează însă enorm: pe ce teren anume se va tranşa această criză? Se va tranşa exclusiv politic? Sau echilibrul forţelor şi dezechilibrul acţiunilor va antrena Armata într-o luptă fratricidă?

Urmărind noianul de poziţii exprimate se poate remarca că oamenii politici responsabili de soarta statelor se reţin să facă pariuri foarte explicite, lăsând presei această plăcere. Poziţiile reţinute, voit calme, luate de preşedintele Clinton, nu pot ascunde că la Washington se doreşte un succes al lui Elțîn. Dar nici nu pot escamota un adevăr uitat mai ales din decembrie '89 încoace. Anume, că America şi Occidentul au o capacitate şi disponibilitate remarcabile de acomodare "şi cu dracul", dacă aceasta îi slujeşte interesul! Au făcut-o cu Stalin, cu Mao, cu Ceauşescu şi, recent, cu Iliescu. Iată de ce credem că principala grijă a Americii va fi aceea ca actuala criză să se desfaşoare şi să se dezlege exclusiv pe cale politică. Ceea ce nu exclude sprijinirea discretă a lui Elţin. Dar nu credem că de dragul acestuia vor lăsa (sau împinge) lucrurile până la conflict deschis.

Pentru primatul unei desfăşurări paşnice pledează patru argumente:

1. O degenerare violentă a crizei ar putea duce la o demembrare a Rusiei şi, subsecvent, la o serie de conflicte locale. După cum, o atare evoluție poate duce la un război civil fără precedent. Căci, să nu uităm, Rusia posedă mii de arme nucleare! Cum s-ar desfăşura un atare război într-o astfel de ţară superînarmată - nimeni nu ştie, dar îşi poate imagina cu destulă uşurinţăl În această apocaliptică necunoscută rezidă, credem, şi şansa majoră pentru soluţia politică.

2. O variantă cu războaie locale între țările autonome ale Rusiei poate "exporta" conflictul la vecini prin cel puţin patru zone: prin Baltica şi Moldova, înspre Europa; prin Caucaz şi Asia Centrală, spre lumea musulmană.

3. După o gravă recesiune mondială, economia americană dă semne de revenire. O complicaţie de tip iugoslav în fosta Uniune Sovietică ar fi o catastrofă pentru lumea bursei şi ar genera  un şir de complicaţii greu de stăpânit. Actualul sistem monetar mondial, instabil, atât ar aştepta pentru a cădea în colaps.

4. În ciuda reţinerilor, când este vorba de dat parale, Occidentul este totuşi interesat în refacerea economică a estului european şi în integrarea sa treptată în propriile-i structuri. O evoluţie violentă în Rusia ar compromite, poate, un atare proiect. În tot cazul, ar putea impune un preţ suplimentar imens, plătit din Occident, puţin dispus să-l plătească în condiții de pace.

Dacă este evident că lumea exterioară nu are nici un interes să se ajungă la conflict, este la fel de clar că cei care ar avea cel mai mult de pierdut într-o atare catastrofă ar fi Rusia şi poporul rus. Aici este şi speranţa: în propriul interes al Rusiei pentru pace.

Într-o ţară devastată spiritual după şapte decenii de dominaţie comunistă, lumea politică este foarte greu de evaluat. În mare există trei curente de gândire politică: reformatorii occidentalizanţi (azi pro-Elţin), comuniştii şi naţionaliştii. Dar în vârtejul vieţii politice există o multitudine de nuanţe şi suprapuneri ce sporesc confuzia şi fărâmiţează eşicherul. Cu excepţia comuniştilor, care dispun de mijloace şi de experienţă, restul partidelor sunt la primii paşi.

Din vechea tradiţie rusă - exceptând zonele specific culturale, unde ruşii au şi azi realizări de valoare, a mai rămas extrem de puţin. În politic, doar atât: setea de a domina pe celălalt şi supunerea în faţa forţei. Preluate de la ţari, ambele au fost duse "pe noi culmi" în acest secol. Chiar dacă supunerea în faţa forţei s-a eclipsat acum, aruncând ţara în pragul anarhiei, de îndată ce ar apare un nucleu de forţă, reală, coerentă, acest străvechi reflex şi-ar reintra rapid în drepturi. Dacă naţionaliştii visează graniţele vechiului imperiu ţarist şi re-omogenizarea Rusiei, iar comuniştii revenirea la vremea lui Stalin, ei bine, ambele curente se bazează tocmai pe dorinţa de ordine prin forţă, pe care tot mai mulţi oameni din popor o exprimă făţiş. Reformist-occidentalizanţii, la rându-le, mizează pe forţă. În fond, şi reformiştii, aidoma naţionaliştilor sau comuniştilor, doresc revenirea Rusiei "la ceea ce a fost odată". Dar cu alte mijloace: cu cele cu care a avut succes Occidentul. Iar aici reformiştii au un alt aliat: setea de a poseda. Bani, averi, putere chiar!

Cât anume va dura actuala criză, cum anume se va dezlega ea, cine poate şti? Vom asista, probabil, la un mic armistiţiu şi la o chemare la urne. Credem însă că într-o ţară masiv materialistă, profund despiritualizată, cum este astăzi Rusia, istoria următorilor ani îşi va extrage substanţa din cele două dominante: dorinţa de a domina pe alţii și dorinţa de a poseda! Alternativa de tip spiritualist e de domeniul utopiei, încă. Ea se întrezăreşte totuşi în ortodox-slavofile luate de Soljeniţîn şi adepţii săi.

Pentru România, situată între o Iugoslavie în flăcări şi o Rusie în criză majoră, pericolele sunt mai mult decât reale. O dezlegare paşnică a crizei şi menţinerea mecanismelor democratice în distribuirea şi controlul puterii la Moscova sunt vitale pentru noi. În orice altă variantă de evoluţie a chestiunii ruse, sprijinul Occidentului pe care mulţi români contează, ar fi o iluzie. În cel mai bun caz vom fi un pion avansat, bun pentru sacrificii şi tranzacţii. Ca la 1917, ca în 1945, şi azi pentru români "Dumnezeu este prea sus şi Occidentul prea departe"... de ceea ce visează occidentalizanţii noştri.

(25 martie 1993)

(articol scris de Corneliu Dida și apărut în revista Mișcarea, anul II, nr. 4 (9), aprilie 1993)

Read more...

În martie, singura știre bună - zăpada

(articol scris de Corneliu Ioan Dida)

În martie, singura știre bună - zăpada

La majorat, prinţul Charles a fost întrebat: "Când veţi urca pe Tron e posibil ca dilema zilei să fie: capitalism sau socialism? Cum optați?...”

Răspunsul: ”În capitalism, consumatorul e rege, iar producătorii îl servesc. În socialism, producătorul dictează şi consumatorul n-are încotro. Cum omul consumă 24 de ore din 24 şi produce numai 8 ore pe zi, optez: capitalism"...

Azi, Anglia şi prinţul Charles au alte dileme. Dar estul ex-comunist se zbate în criză. Soluţia are un nume consacrat: tranziţia! De la socialism la capitalism, cum ne asigură dl. Brucan, care ştie bine drumul, căci l-a parcurs şi-n sens invers, ca ghid....

Tranziţia - adică trecerea de la o econornie dominată de producătorii monopolişti de stat la una dominată de consumator. De la deviza socialistă - marfă să fie că amatori sunt destui, la deviza capitalistă - clienţi să avem că marfă e destulă! Sau, cum zic economiştii, de la o economie cu "restricţie pe ofertă" (socialismul) la una cu "restricţie pe cerere". Merită?! Sigur! Tocmai fiindcă viaţa nu începe cu materia şi nici nu se limitează la atât. Tocmai pentru că atmosfera concurenţială - singura care perfecţionează şi lanţul productiv, dar și pe cei ce-1 încadrează - nu este posibilă decât în societăţile cu restricţie pe cerere. Or, secretul unei atari societăţi este întreprinderea autonomă a cărei eficienţă are la bază proprietatea privată şi accesul liber la profit! Oameni de carte, reformatorii noştri - pentru care de obicei viața "începe la materie şi se limitează la atât" vor fi fiind desigur tributari şi dânşii filozofiei economice schiţate mai sus. Şi, dacă vor să treacă la capitalism, să vedem cum stăm de fapt.

Simplificând, trecerea la capitalism se măsoară prin: 1) ponderea sectorului privat în PIB şi în capitalul social şi 2) prin raportul între oferta vandabilă şi cererea solvabilă de mărfuri.

La primul punct, pe româneşte: cum stăm cu privatizarea? Prost. Exceptând legiferarea liberei iniţiative, mai nimic! E drept, pe această cale, cam 45% din comerţul interior, 25% din servicii şi 20-30% din comerţul exterior se fac prin sectorul privat. Dar marile sectoare productive - industria şi agricultura - ambele în plin marasm, aparţin statului, de fapt! Din cele 6200 de mari întreprinderi de stat s-au privatizat vreo 15! Iar ţinând cont şi de activele vândute - vreo 17 miliarde de lei - ponderea sectorului privat este sub 0,5 % în acest vital sector! Mai rău, cele două legi menite să promoveze privatizarea sunt practic blocate.

Legea fondului funciar, în doi ani, a dat titluri de proprietate la numai 2% din cei îndreptăţiţi, vreo 6,2 milioane de persoane! În schimb a generat un haos la sate! Legea privatizării, în opt luni, nu a reuşit nici măcar să-şi creeze instituţiile de bază: Fondul Proprietăţii de Stat şi Fondurile Proprietăţii Private, 5 la număr. FPP nr. 5 Craiova, de exemplu, nici nu există încă, pentru că Registrul Comercial Dolj ... refuză să-1 înscrie! Bilanţurile întreprinderilor privatizabile nu au fost depuse încă, iar cauzele par a fi... emise din ministere! În plus, între FPP, FPS, ministere şi guvern există fricţiuni şi divergenţe, unele fiind de-a dreptul încălcări de lege!...

La punctul doi, raportul între oferta vandabilă de mărfuri și cererea solvabilă stă la fel de prost. De ce? Tocmai pentru că motorul unei corecte echilibrări întârzie să apară - privatizarea fiind blocată. Nici o mirare, deci, că blocajul financiar face ravagii. E adevărat, prin '91 la fiecare leu din buzunarul consumatorului se aflau mărfuri de numai 9 bani, iar în 1992 se ajunsese la un raport net modificat: la un leu din buzunar se aflau mărfuri pe piaţă de vreo 70 de bani. Dar această tendinţă, teoretic pozitivă, s-a obţinut aproape exclusiv prin pierderea puterii de cumpărare şi nu prin plusul de mărfuri pe care numai concurenţa îl creează! Azi, privind magazinele din ce în ce mai bine aprovizionate, dar cu mărfuri din ce în ce mai scumpe am putea concluziona că, pentru sectoare întregi de consum, raportul de mai sus se va fi inversat deja. Dar în condiţiile blocării privatizării, asemenea cifre măsoară sărăcia şi nicidecum avansul de substanţă spre mult visata societate de tip concurenţial....

Nici o mirare, deci, că situaţia economică s-a degradat. Din octombrie '92 producţia şi exportul scad din nou masiv. Balanţa comercială se negativează puternic. Inflaţia este în ianuarie 1993 de circa 13% (faţă de 4,5% în septembrie 1992), iar leul se devalorizează numai în februarie cu 17%! Avem 1 milion de şomeri deja şi asta înainte de a se fi început restructurarea! Aşa cum ne temeam cu două luni în urrnă, guvernarea Văcăroiu a irosit pe nimica modestele şi numai parţial pozitivele rezultate ale guvernării Stolojan. După trei luni de inactivitate şi bâlbâieli penibile, dl. Văcăroiu şi-a prezentat programul: în fapt, un şir de pioase deziderate, pentru care nu este clar nici pe ce căi şi nici cu ce resurse financiare ar urma înfăptuirea. Lăsăm de o parte naivitatea FDSN-ului de a pretinde că nu mai este necesară aprobarea în Parlament şi ne întrebăm: ce va urma? O moţiune de neîncredere din partea opoziţiei? O remaniere? O criză de guvern? Credem că guvemul va rămâne, totuşi! Opoziţia, confuzionată, incapabilă de lucruri constructive, nu va reuşi să înlăture, prin vot, guvernul în jurul căruia, în ciuda divergenţelor evidente, vor face corp comun şi PRM, PSM, PUNR. Cu alte cuvinte, vom asista la amânarea crizei! E adevarat, în contextul geo-politic actual - vezi Iugoslavia, criza dunăreană şi criza constituţională de la Kremlin - nu ar fi de dorit o criză de guvern acum. În acelaşi sens ar pleda şi agitaţiile sindicale, dar şi mitridatizarea (otrăvirea lentă şi parşivă) la care este supusă conştiinţa naţională românească de UDMR, Tökes şi aliaţii lor inconştienţi "de pretutindeni".

Economic vorbind însă, amânarea unor măsuri ferme şi precise - al cărui instrument este actualul guvern - este contraindicată. Neglijată, criza se va adânci! Încât, e de aşteptat ca în următoarele 2-3 luni importantele clarificări în cadrul FDSN, dar şi la Cotroceni, să repună acest guvern sub semnul întrebării. Ne place, nu ne place, reformatorii de toate culorile nu sunt capabili să se înţeleagă între ei, nici să convingă ţara la un efort coerent, şi nici să pună în mişcare o întreagă administraţie de stat care, din păcate, îşi vede de-ale ei...

Până una alta, martie a venit cu zăpezi abundente, singurele ce mai dau acum ceva speranţe. Încât, privind cum ninge liniştit, mai bine rugaţi-vă, fraţilor, în mănăstiri şi biserici, că altfel ţara se duce de râpă... (5 martie 1993)

(articol scris de Corneliu Dida și apărut în revista Mișcarea, anul II, nr. 3(8), martie 1993)

Read more...

1992-93: Economia românească la răscruce

(articol scris de Corneliu Ioan Dida)

1992-93: Economia românească la răscruce

Avem Constituţie (democratică, fireşte), parlament, preşedinte, guvern şi administraţie locală, toate ieşite din scrutin popular. Libertăţile individuale sunt şi ele realitate. Cu democraţia stăm bine, s-ar zice. Din păcate, nu e chiar aşa. De ce? Pentru că viabilitatea unei democraţii ţine de soliditatea economică. De care noi suntem departe. Sărăcia compromite, sigur, cele făptuite în politic de trei ani încoace. Mai grav, ea pune în pericol însăşi stabilitatea şi integritatea.

Economic stăm prost. Producţia scade: scade nivelul de viaţă; apoi avem deja un milion de şomeri. Dar acest bilanţ negativ, la o analiză mai atentă, conţine şi lucruri pozitive. Să ne întrebăm: a preluat dl. Văcăroiu o situaţie mai rea sau mai bună decât preluase dl. Stolojan la vremea sa?

După mineriada anti-Roman echilibrele macro-economice erau rupte: în plan financiar, fiscal, bugetar, comercial şi valutar. Finanţarea externă era blocată total sine die; sistemul energetic era în pragul prăbuşirii; întreprindere după întreprindere îşi înceta activitatea; se însămânţaseră numai un milion de hectare cu grâu.

Ce şi-a propus dl. Stolojan? Să refacă echilibrele economice, să stăpânească inflaţia şi să stabilizeze producţia ("opţiunea zero"). Pe scurt, să echilibreze consumul de producţie reală și să continue reforma la un nivel suportabil. El a realizat câte ceva din toate acestea, dar şi ceva în plus: a instituit unele mecanisme economice, discutate şi discutabile, dar care funcţionează, încă, cu rezultate palpabile.

Astfel, preţul mărfurilor, al serviciilor, al muncii (salariiie), al creditului (dobânda) şi al monedei naţionale (cursul leu/dolar) au căpătat un plus de coerenţă. Sistemul de stimulare a exportului (Eximbank, dobânzile preferenţiale etc.) a dat rezultate: exportul a crescut cu 25%. Încât, după mult hulita "confiscare" a valutei (600 mil. de dolari în noiembrie 1991) exportatorii români aveau în octombrie 1992 peste un miliard de dolari, numai în băncile din ţară. Inflaţia a scăzut de la 14% lunar în primul trimestru, la numai 5,6 % lunar în trimestrul trei. Pentru prima dată după revoluţie, pentru trei luni la rând - iulie, august, septembrie - producţia industrială creşte, iar balanţa comercială deţine poziţia pe acelaşi interval.

Totusi, românul trăieşte astăzi mai rău ca în urmă cu un an. Dar acesta a fost preţul pentru premizele economice de azi mai favorabile ca cele de acum un an! Dacă la acestea adăugăm detensionarea socială şi politică din 1992, este clar că dl. Văcăroiu a moştenit o situaţie, mai bună decât moştenise Stolojan la vremea sa. Și încă ceva. Între timp Iugoslavia e măcinată de război, Cehoslovacia se dezmembrează, Rusia e minată de conflicte locale şi de o gravă criză constituţională, iar Bulgaria, unde strategia UFD, copiată la noi de Convenţie, a eşuat, se află în criză de guvern şi în prag de alegeri anticipate.

Rememorând toate acestea, stăm noi chiar atât de catastrofic, cum o tot susţine stânga?! Poate da, dar poate nu. Important este: ce va face acum dl Văcăroiu cu acest mic "capital", totuşi pozitiv? Îl va folosi şi dezvolta? Ne temem că nu! În primul rând pentru că acest guvern, aşa cum a fost el alcătuit, este un guvem de "iarnă"; cu bătaie scurtă, deci. Chiar să vrea, ei nu are vreme să profite de cele moştenite. Dar are vreme berechet să strice rapid bruma de bine acumulat. Acest guvern ilustrează câteva tare majore ale vieții de partide. Lipsit de personalităţi politice autentice, FDSN, ca și Convenţia, de altfel, nu a reuşit să convingă pătura de oameni cu pregătire de vârf in economie, finanţe sau management să i se alăture masiv. Sau poate n-a vrut, de teamă să nu devină cu totul altceva! Tehnicieni de valoare preferă, deocamdată, neutralitatea. Care, ca odinioară carnetul de partid, se dovedeşte azi un veritabil passe-partout, când este vorba de a pătrunde în guvern. De aici însă rezultă o dependenţă politică totală a actualei echipe Văcăroiu de stăpânul de la Cotroceni...

Iată de ce actualul guvern prefigurează o guvernare în doi timpi. Într-un prim tempo, el îşi propune să treacă iarna şi să facă bugetul pentru 1993. Dacă însă nu i se întâmplă "nimic" pe acest parcurs, prin martie, după anunțata plenară FDSN din februarie, deci - dl Văcaroiu va reveni în parlament cu un program pe termen lung. Aprobarea acestui program - credem noi - va impune, automat şi minimal, o serioasă remaniere încât din primăvară încolo vom avea tot un guvern Văcăroiu, dar "într-o nouă, prezentare". Mult mai la stânga! Şi iată de ce:

Sistemul comunist a suferit trei mari lovituri. Prima, la 22 decembrie, când aparatul politic i-a fost înlăturat. A doua, în 1990, când sistemul planificării centrale a fost distrus şi el. Ambele lovituri însă au fost demolatoare, de unde şi haosul ce le-a urmat. Şi, subsecvent, regretul, nostalgia (populare) ce au hrănit succesul stângii.

Dar a treia lovitură, sistemul economic comunist a primit-o în cursul guvernării Stolojan. O lovitură mult mai gravă şi mult mai subtilă, ignorată din păcate de o opoziţie de veleitari şi gogomani. Această lovitură are un nume: cursul de schimb valutar unic, de piaţă, fie el şi limitat. După noiembrie 1991, când a fost decis cu hotărâre, şi mai ales după mai '92, când acest curs a devenit şi efectiv, pluralismul de cursuri care caracteriza totalitarismul economic comunist a fost suprimat! Această a treia lovitură, însă, este prima lovitură constructivă, infinit mai gravă, pentru că ea a introdus ceva în loc: un sistem de referinţă obiectiv într-un haos economic. Se obţine astfel un mecanism de piaţă (fie el şi imperfect) care permite două lucruri extrem de importante: măsurarea eficienţei economice şi ,doi, redistribuirea valutei venită în ţară prin exporturi, pe baza capacităţii de plată efectivă a agenţilor economici amatori de dolari! Când cursul este unic, banii se numără corect, iar ineficienţa devine transparentă. Că e vorba de întreprinderi, că e vorba de ramuri întregi, că e vorba de manageri! Abia aşa, mult-clamata "restructurare economică", sub guvernarea Roman, capătă o bază reală şi un criteriu obiectiv. Abia aşa, mult-clamata înlăturare a "structurilor comuniste", vezi "alianţo-civismul". încetează să mai fie un slogan.

Încât judecata de valoare, dar şi judecata privitor la adevăratele intenţii ale guvernării Văcăroiu, îşi găsesc criteriul imbatabil tocmai în poziţia noului premier faţă de instituţia cursului valutar interbancar: Va fi el menţinut - cursul ca instituţie - reforma va merge înainte spre condiţia capitalistă - economic vorbind - a economiei româneşti de mâine. Va fi el înlocuit cu un nou soi de "pluralism de cursuri, vom fi făcut un mare pas spre ceea ce am fost!

Sunt indicii însă că vom merge spre a doua variantă. Astfel, noul ministru al sănătăţii a cerut (vezi Ev. Zilei) "un curs valutar preferenţial pentru importul de medicamente". Apoi, politica Băncii Naţionale este aspru criticată. De ce? Tocmai pentru curs! Înlocuirea d-lui Mugur Isărescu, despre care se vorbeşte, ar putea fi tocmai semnalul unei drastice schimbări de strategie. Dar mai e ceva. Guvernul Văcăroiu încă nu se vede! Un singur lucru a făcut: recenta indexare. Menită, chipurile, să uşureze situaţia salariaţilor şi pensionarilor, recenta indexare va accentua inflaţia. Cumulat, pentru noiembrie şi decembrie, se prelimină deja inflaţie de 27 %; adică de 13,5 % lunar; cam cât a avut în trimestrul I, când "o luase dl. Stolojan la prelucrat"! Prin urmare, într-o singură lună am început să pierdem din bruma de bine! Deprecierea internă a leului, însă, se va traduce curând-curând în cursul interbancar, care va urca dolarul spre 500, 550 de lei! Pe această bază, în primul trimestru din '93 vom avea din nou de absorbit un dolar mai scump în costuri şi preţuri! Şi ce va face dl Văcăroiu?! O nouă indexare?! De ce - pentru a închide un nou ciclu infernal?! O scăpare a cursului din mână şi un nou ciclu inflaţionist, ne temem, ar putea fi tocmai justificarea, citeşte pretextul, unei schimbări de strategie pe care ne-o va propune dl. Văcăroiu (sau vreun alt executant) pentru urrnătorii patru ani în parlament, la primăvară! Aproape sigur, prima victimă a noii situaţii create va fi instituţia cursului valutar de piaţă! În locul lui ne vom trezi cu "un curs îngheţat" şi cu o pluralitate de cursuri satelite, "justificate toate pe deplin", că va fi vorba de medicamente, de soia, de furaje, de câte şi mai câte! În demagogii nu ne întrece nimeni! În locul noului haos provocat de inflaţie, ni se va propune ce? Un sistem economic "bi-sectorial", pe model chinez, cum recomandă Congresul rus la Kremlin, de pe acum? Adică un sistem cu economie de stat şi una privată, mergând paralel? Aici să fie explicaţia siguranţei d-lui Verdeţ care, revenit recent de la Pekin, declara că "această reformă e greşită"? Poate. Şi poate că sistemul chinez nici nu-i chiar atât de rău! Acolo el lucrează bine, nu-i aşa? Poate. Numai că acolo există şi partidul comunist şi structurile centrale şi planul; desigur toate, pentru "sectorul de stat". Pentru sectorul privat, în plin avânt acum în China, există acolo lucruri imposibile la noi: zecile de miliarde de dolari ale băncilor chinezeşti din Taiwan, Hong-Kong, Singapore şi SUA, care se străduiesc, cu destul succes, să împingă China spre capitalism. Modelul chinezesc actual - aplicat la noi - n-ar aduce decât cele ''necesare" sectorului de stat: partidul şi planul. Mulţam, le-am mai avut...

Încât, până la o clarificare de nouă strategie, noi deplângem două lucruri: incapacitatea actualei opoziţii să priceapă pe ce lume se află şi sărăcia care - iată - generează sărăcie!

Cât despre democraţie - ne place, nu ne place, soarta ei se leagă tot de bani şi de mânuirea lor...

(articol scris de Corneliu Dida și apărut în revista Mișcarea, anul I, nr. 5, decembrie 1992)

Read more...

Apropo de starea națiunii

APROPO DE STAREA NAȚIUNII

Domnul Stolojan şi-a ţinut cuvântul dat. Cu priceperea şi conştiinciozitatea funcţionarului superior de carieră, recentul său raport a încercat să aducă puţină lumină. Controversat cum e, meritul principal al acestui raport, credem, este făgaşul de nouă şi atât de necesară tradiţie pe care îl deschide. Politic vorbind însă, tirul întrebărilor din Senat la care a fost supus premierul a fost inutil. Nu s-a ilustrat decât lipsa calificării politice şi sufleteşti a noilor aleşi. Lipsa de calificare politică, zicem, pentru că cei mai mulţi n-au ştiut nici ce şi nici cum să întrebe; lipsă de calificare sufletească - pentru că ambiţia demersului presupunea un alt invitat: pe domnul preşedinte Iliescu! Iar aceasta, din două motive: au trecut deja trei ani de la deschiderea de şanse din decembrie 1989, iar ţara, inclusiv prin gura presei, cere altceva: un raport asupra stării naţiunii!... 

Sigur, pînă atunci, fiecare dintre noi şi-l poate face şi singur. Pe al său propriu! Cum? Examinându-şi propriul suflet, dar şi trupul, hainele şi casa. Pentru 90% dintre noi, aceste concluzii individuale ar fi, probabil, perfect extrapolabile la scara întregii naţiuni. Evident naţiunea este mult mai mult decît suma celor 23 de milioane. Ea are un trecut şi un viitor cu mult mai adânci şi un prezent cu mult mai complex. Dar vie, aidoma fiecăruia dintre noi, ea are şi "suflet", şi "trup", şi "haine" şi "casă". Deloc originali, să rămînem la această fomulă cu riscul de a deveni cumva didactici. Ce contează "riscul" sau formula, când subiectul e atît de grav şi - ne temem - îndelung neglijat tocmai în esenţe?!... 

1.Sufletul unei naţiuni - adică credinţă, tradiţie, cultură, sistem de valori şi mentalitate comună. La vârf, că vorbim de lumea politică, de "elita" intelectuală, de noii posesori de capital, ateismul, indiferentismul sau condescendenţa vag "superioară" fac ravagii. Abia la ocazii, cînd e de "bon ton", se fac concesii ritualului creştin. Televiziunea, acum "echidistantă” în toate, vorbeşte despre "religie". Cu acelaşi ton cu care vorbeşte despre fotbal: "eşti liber - nu-i aşa - să ții cu cine vrei". Eventual, "doar să te uiţi"! Materiale gârlă, nu? Baha'i, budişti, ortodocşi, catolici - de-a valma. Asta într-o ţară ortodoxă! 

Religii - da; interesează. şi TVR, şi parlamentul şi statul. Credinţa? A, nu! Ea e o chestiune personală. Este credinţa chiar atît de importantă? Credincioşii o ştiu. Necredincioşii, însă, ar trebui să recunoască un lucru: după 45 de ani în care ateismul a fost "credinţă" oficială in care morala "proletară" a dat faliment, pe temeiul cărui sistem de valori poţi regenera o naţiune? Cunosc dânşii "ceva" mai bun decât morala creştină? Văd dânșii un alt suport spiritual pentru morala creştină, decât credinţa creștină; în speță cea ortodoxă, la români? Continuând cu conştiinciozitate pe calea actuală, practica socială va impune, ne temem, morala de import a "succesului", a banului. Pe terenul acesta, corupţia, criminalitatea fac deja ravagii. 

Tradiţia, încă prezentă la ţară, este profund zdruncinată. Metisată inevitabil de valul urbanizărilor şi de asaltul "internaţionalizării", în condiţiile deschiderii şi exploziei sistemelor de comunicaţii, ea riscă atrofia. Ar fi o pierdere atât de mare? Enormă. De-ar fi să ne uităm la acele naţiuni care au realizat în ultimii treizeci de ani progrese uriaşe în plan economic, tehnologic şi ştiinţific, ne-am convinge că, pretutindeni în aceste ţări, factorul tradiţie locală, naţională a fost un motor indispensabil. Ţările Golfului au profitat şi de petrodolari. Dar fără respectarea tradiţiei locale, islamică în speţă, nu ar fi realizat progresele uriaşe de azi. Aşa a pierit Şahin-şahul! Apoi, să ne uităm la Algeria, care a avut şi ea petrodolari, dar care abandonînd tradiţa locală pentru cea de import din Europa - socialismul - a generat hiper-reacţia dezastruoasă a fundamentalismului, fiind acum în pragul războiului civil. La aceleaşi concluzii duc şi analizele asupra marilor succese din Asia de sud-est. Frugalitatea, spiritul de clan în jurul tradiţiei, spiritul de economisire propriu unor societăţi minate de secole de sărăcie, sunt ingredientele fundamentale ale succesului din ţări ca Taiwan, Coreea de Sud etc. 

Cultura. Lipsită de bazele sale materiale, ameninţată de cosmopolitismul azi la modă din nou, cultura naţională este în criză profundă. Avem o groază de "fundaţii". Dar câte sunt culturale? Câte sunt sprijinite de guvern, de parlament, de preşedinţie?! Şi cu ce sume? Tratând preţul hârtiei la fel cu cel al tutunului sau al băuturii, am ucis revistele culturale şi am umplut bulevardele cu maculatura porno! În fond, prin ce suntem şi rămânem români, dacă nu prin credinţa strămoşească, prin tradiţia proprie, prin cultura naţională? 

Mentalitatea este dominată de relaţiile "speciale" dintre individ şi stat din ultimele decenii. Ne "naştem încă bursieri, trăim funcţionari şi murim pensionari", cum o deplîngea Iorga. Privim prea des spre stat care trebuie "să facă totul” pentru noi. O privatizare inteligent condusă - că e vorba de micii întreprinzători, de împroprietărirea ţăranilor sau de marea privatizare - trebuie să ţină cont de acest factor. Dar trebuie să-şi propună şi modificarea mentalităţii actuale. Ar fi tragic dacă s-ar rata ocazia istorică a transformării - în sfirşit - a românilor într-un popor de proprietari. Nimic mai mult decît pro-prietatea nu poate modifica în bine atitudinea faţă de muncă. În goana după capitaluri străine riscăm să înăbuşim în faşă această şansă. 

2. Trupul unei naţiuni - adică viaţa sa economică: capitalurile reale (fabrici etc.), capitalul financiar, profesiile (forţa de muncă) si inteligenţa natională. Întreprinderile sunt cel mai adesea în stare tehnică rea, decapitalizate, îndatorate sau ameninţate de faliment. Băncile, într-o ţară cu un PNB de peste 4000 de miliarde de lei, deţin circa 150 miliarde! Derizoriu! Multe din băncile româneşti, după standardele din vest, sunt în pragul falimentului. Profesiile, cel mai adesea, sunt degradate. De dificultăţile economice, de înapoierea tehnică, de lipsa de orizont. Interesant este că sub anumite forme - nu totdeauna cele mai adecvate însă - diverse grupuri profesionale conştiente de acest aspect se organizează "singure". Cum pot. 

Agronomii, în 199, ameninţaţi ca grup profesional, înființează PDAR! [Partidul Democrat Agrar din România] Directorii şi inginerii din uzine, în jurul Ministrului Industriilor, dl. Dan Constantinescu, fac şi ei în plină campanie electorală... un partid! AGIR-ul se întreba toamna aceasta în presă "cu noi cum rămîne?" (cu inginerii!!!). Sindicatele, dominate de o concepţie contractualistă, se dovedesc inadecvate pentru problemele reale ale grupurilor profesionale. De aici şi eşecul liderilor sindicali, care şi ei fac vara asta... un partid! Eşecul acestor partide arată clar că nu aceasta e calea! Ca şi în cazul fundaţiilor culturale, şi corpurile profesionale ar putea să devină, sprijinite, un interesant suport pentru preşedinţia statului (nu neapărat a preşedintelui "cutare”), dar şi osatura întregii societăţii. Inteligenţa creatoare a ţării - tehnică, managerială etc. - este cel mai adesea ignorată. Insuficient sprijinită. Inadecvat ataşată structurilor industriale şi economice ale țării. Lipsa de perspectivă, pentru tineri în special, generează emigrarea. În cazul celor înalt calificați emigrarea este şi va fi totdeauna posibilă. Străinătatea apreciază valorile. Noi, încă nu! Când?... De importanţa "trupului economic" e toată lumea conştientă. Mai greu e de facut ceva anume spre mai bine. De ea depinde nivelul de viaţă. Iar de nivelul de viaţă depinde si va depinde enorm însuşi respectul pentru propria-ţi ţară şi propriu-ţi popor. În special la tineri, dispuşi să cântărească "pe concret". De forţa economică a ţării depinde şi forţa financiară şi valoarea monedei naţionale. Şi, implicit, poziția țării în lume. Inclusiv în termeni geopolitici, militari şi deci de securitate naţională. Plusul de coerență economică şi financiară adus de Stolojan după haosul guvernării Roman este pozitiv. Dar este o realizare precară. Noul guvern are un start ceva mai bun decît a avut Stolojan cu un an în urmă. Dar în cîteva luni o politică eronată poate irosi degrabă acest "mic capital". 

3. Haina unei naţiuni - adică sistemul ei politic şi juridic. După standardele europene actuala Constitutie este bună. Ar fi (?) două probleme: dacă lumea noastră politică va fi în stare să o facă efectivă. Şi a doua - că totuşi ea nu este croită du "după standardele" tradiţiei politice româneşti. Căei oricât s-ar mira unii, constituţiile – cele bune - respiră totuşi aerul istoriei naţionale a acelui popor. De-ar fi să amintim inimitabilele constituţii ale Americii, Israelului, Germaniei Federale. Tradiţia nostră istorică a fost totuşi monarhică. De la Traian, trecând prin voievozi, la Hohenzollerni, noi am fost conduşi de monarhi: eligibili uneori, e drept. Să se explice tocmai aşa relativa "adecvare" în epocă a dictaturii lui Dej şi apoi a lui Ceauşescu?! Invers - să fie oare adecvat actualul sistem de alegeri prezidenţiale tot la patru ani? Sau – dimpotrivă - va fi el generator de lupte pentru putere, ca pe vremea fanarioţilor, cînd Poarta decidea? Să se explice aşa naivitatea - dar şi eşecul! unor lideri politici români care şi-au început campania electorală la Paris, Bruxelles și Washington? 

4. Casa unei naţiuni - adică teritoriul naţional, statul şi instituţiile lui de apărare. Teritoriul naţional este grav ciuntit la est si serios ameninţat la vest. Întreaga zonă est-europeană este periculos de fluidă şi minată de războaie. Aliaţi nu avem. În ciuda iluziilor pe care şi le fac unii, vestul duce dintotdeauna propria sa politică. E nevoie de un nou dezastru şi de noi puşcării cu acceptul occidentului, ca s-o pricepem?!... 

Despre instituțiile statului - Armată, Poliție, SRI - nu ne vom pronunţa. Subiectul este însă grav. Numai cei plasaţi în interiorul lor pot face aprecieri cu adevărat pertinente. Ne vom limita la simpla observaţie că securitatea naţională este funcţie directă de forţa economică, stabilitatea intemă, nivelul de trai şi sistemul de alianţe... 

Poate că totuşi, cu ocazia celor trei ani de la revoluţie, "cel mai în drept cetăţean al ţării" ne prezintă, în sfîrşit, un raport autentic privitor la starea naţiunii. Numai de nu s-ar mai degrada până atunci. Evident, starea naţiunii. Ceea ce nu ne-ar mira: stânga este foarte "pricepută" la aşa ceva...

(articol scris de Corneliu Dida și apărut în revista Mișcarea, anul I, nr. 4 , noiembrie 1992)

Read more...

Comemorare

Read more...

Abecedar de alăptare

Semnalez inițiativa actriței Ioanei Picoș, de a le oferi mamelor fără experiență un ghid de alăptare, disponibil gratuit online.

http://abecedardealaptare.ro/


Ca medic de familie recomand doar alăptarea la sân în primele 6 luni de viață a copilului.

Read more...

Comemorarea Nicoletei Nicolescu

Slujbă de pomenire a Nicoletei Nicolescu, prima comandantă a Cetăţuilor de Fete (1933-1936), şi a Luciei Trandafir, comandanta Cetăţuilor de Fete între 1936 și 1940, va avea loc sâmbătă, 8 iulie, la ora 10, la Biserica Sf. Ilie Gorgani din București. 

Nicoleta Nicolescu a fost asasinată la 10 iulie 1939, fiind torturată bestial în beciul Siguranţei carliste şi aruncată de vie în cuptorul Crematoriului Cenuşa.

Lucia Trandafir, logodnica lui Victor Dragomirescu (comandantul studenţilor legionari, ars de viu în crematoriul Cenuşa, în 1939), a fugit în Germania după lovitura de stat a generalului Antonescu (ian. 1941), ajungând ulterior în SUA, unde a profesat ca medic, murind la 3 iulie 1980, în Lakewood, statul Ohio, SUA.

Read more...

Comemorare Gogu Puiu

Read more...

Cazul Smicală: Al doilea protest la Ambasada Finlandei din București

UPDATE 27.06.2017: ~Din cauza schimbărilor politice -şi în Finlanda, şi în România!- suntem, din păcate, nevoiți să amânăm PROTESTUL pentru susținerea Cameliei Smicală şi a copiilor săi, care trebuia să aibă loc pe data de 29 iunie, în Bucureşti. O nouă dată va fi anunțată imediat ce mediul politic va deveni mai stabil.~ (sursa: George Alexander, pe facebook)


Continuăm lupta pe 29 iunie, de ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel, cu un nou protest în fața Ambasadei Finlandei!

Aşteptăm românii să vină masiv la Bucureşti, pentru Maria şi Mihai Smicală.

Dacă nu pot, să organizeze proteste pe plan local, în ţară sau străinătate, în pieţele centrale sau la prefecturi şi primării şi să ne transmită aici protestul lor. Maria şi Mihai ar putea fi copiii noştri! 

Libertate pentru Copiii Smicală! Vom reveni cu detalii.

(sursa: Facebook)

Read more...

Numele străzii Radu Gyr din Cluj-Napoca rămâne neschimbat, deocamdată. Ancheta lui Ion Spînu

Consilierii locali ai municipiului Cluj Napoca au hotărît să retragă hotărârea de modificare a numelui străzii Radu Gyr. Hotărîrea fusese propusă ca urmare a unei solicitări a Ministerului Afacerilor Interne, la presiunile Institutului Naţional pentru Studiul Holocaustului în România „Elie Wiesel”, care îl acuzase pe poetul Radu Gyr de crime de război.

Problema străzii Radu Gyr a fost luată prima pe ordinea de zi, fiind invocaţi miile de cetăţeni care deja semnaseră petiţia iniţiată de Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, zecile de organizaţii civice care protestaseră, precum şi personalităţi ale vieţii publice şi culturale care s-au alăturat acestor demersuri. Toată această mobilizare a societăţii civile a determinat Consiliul Local Cluj Napoca să retragă, cel puţin pentru moment, proiectul de hotărîre luat la presiunile Institutului Elie Wiesel.

Totuşi, lupta nu s-a încheiat. Cei care au participat la şedinţă ne-au declarat că s-a pus problema solicitării forurilor abilitate în vederea lămuririi statutului poetului.

Mulţumim tuturor celor ce s-au implicat, susţinând cauza poetului Radu Gyr, camarazi, simpatizanţi, cetăţeni, organizaţii civice, personalităţi publice, feţe bisericeşti! Împreună, am făcut dovada că românismul nu a pierit, că moatirii noştri  sunt vii, că putem opri abuzurile!

(sursa: buciumul.ro)

Citiți și ancheta ziaristului Ion Spînu de la Cotidianul, publicată azi:

http://m.cotidianul.ro/la-cluj-se-schimba-azi-numele-strazii-radu-gyr-cu-numele-szervatiusz-jeno-302720/

Conform acestuia, 

”„În mod surprinzător, nu mai este invocată contestata Lege 217/2015, promovată de Crin Antonescu, deşi aceasta conţine modificările OUG 31/2002, prin care Mişcarea Legionară a fost inclusă între organizaţiile fasciste! Legea 217/2015, modifică OUG 31/2002, adăugînd la art. 2 al acesteia următorul aliniat:

„f) prin Mișcarea Legionară se înțelege o organizație fascistă din România care a activat în perioada 1927-1941 sub denumirile de «Legiunea Arhanghelului Mihail», «Garda de Fier» și «Partidul Totul pentru Țară».”

Acest aliniat nu exista în OUG 31/2002, astfel încît „baza legală” a Hotărîrii Consiliului municipal Cluj este una falsă întrucît această OUG 31/2002 nu include Mişcarea Legionară între „organizaţiile cu caracter fascist, rasist sau xenofob”, acest lucru fiind introdus de Legea 217/2015, aşa cum se vede în textul citat mai sus!””

Read more...

Apărătorii ortodoxiei românești vor fi omagiați, duminică, 25 iunie, ora 18.00 la Parohia Apărătorii Patrie II - Sfântul Ambrozie, din cartierul bucureștean Berceni (pe Sos. Olteniței nr 111).
În contextul Anului comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română, Parohia Apărătorii Patrie II - Sfântul Ambrozie organizează conferința ”Despre sfinții închisorilor în memorialistica detenției și istoriografie. Mărturia lui Dumitru Uță, deținut politic la Aiud, aflată în dosarul CNSAS”. Invitați: domnul Răzvan Codrescu și dr. Alina Ioana Dida.
Conferința va aduce mărturii concrete, pentru o înțelegere mai profundă a valorii creștine a jertfei în Biserică, a puterii credinței și a dăruirii față de semenul nostru.

Read more...

Petiție: În apărarea lui Radu Gyr

Memoria singurului poet din lume condamnat la moarte pentru o poezie (Ridică-te, Gheorghe! Ridică-te, Ioane!) are nevoie să fie apărată chiar și după 27 ani de la Revoluția din Decembrie 1989, cea care ne-a adus libertatea.

Iată despre ce este vorba.

””Către: Primăria Municipiului Cluj Napoca 
Domnule Primar, Domnilor Consilieri locali,
Am luat cunoștință cu surprindere și indignare de proiectul de hotărâre prin care urmează a fi schimbată denumirea străzii Radu Gyr din Municipiul Cluj Napoca, în urma solicitării Ministerului Afacerilor Interne şi intervenţiei Institutului Național pentru Studiul Holocaustului în România “Elie Wiesel”, intervenţie pe care noi o considerăm abuzivă si neîntemeiată. În numele Fundaţiei “Ion Gavrilă Ogoranu”, înfiinţată la iniţiativa luptătorilor anticomunişti care au supraviețuit represiunii, având ca obiect de activitate, conform statutului, “cinstirea şi păstrarea vie a memoriei luptătorilor pentru libertatea şi demnitatea naţiunii române în decursul deceniilor de represiune prin care a trecut România în ultimul secol”, vă comunicăm poziția noastră argumentată, pe care o supunem atenției Consiliului Local privitor la proiectul hotărârii de schimbare a numelui străzii Radu Gyr cu numele artistului maghiar Szervatiusz Jeno. Ne solidarizăm, pe această cale, cu poziţia adoptată în acest caz de preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, dl Octav Bjoza, subsecretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor anticomunişti. ””

Citiți Petiția mai jos. Semnați. Să-i ajutăm pe slujitorii marxismului cultural să aibă o bază de date cu naționaliștii autentici. 

Doamne ajută!

https://petitieonline.net/petitie/09206149

Read more...

Cazul Smicală: Protest la Ambasada Finlandei

De Sfintii Imparati Constantin si Elena, dupa slujba, incepand cu orele 13.00, va asteptam la Ambasada Finlandei, str. Atena nr. 2 (București), la doi pasi de MAE, pentru a solicita eliberarea copiilor dnei dr. Camelia Smicală. De la Ambasada Finlandei, in jurul orelor 15.00, ne vom deplasa la Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei pentru a depune un protest vizavi de starea de letargie aratata fata de doi cetateni romani, minorii Mihai si Maria, abuzati fizic si psihic de sistemul de protecție a copilului dintr-un stat strain.

Se anunta mitinguri simultane de solidaritate in intreaga tara. Pana acum, dupa Deva si Piatra Neamt, sunt stabilite demonstratii la Cluj-Napoca, Brasov, Iasi si Constanta. Invitam romanii din toata tara si din lume sa se ralieze acestor actiuni si sa-si arate compasiunea fata de o mama vitregita de un regim cu iz totalitar. Iesiti, chiar si in fata Bisericilor, sau un pietele centrale ale localitatilor, cu un simplu mesaj de solidaritate pentru Camelia Smicală si copiii ei, mesaj care ulterior poate fi trimis MAE, Ambasadei Finlandei si Familiei Smicală.

Fie ca Sfintii Imparati Constantin si Elena sa mijloceasca aducerea in patria lor a celor doi micuti!
Cititi si dati mai departe!
Doamne, ajuta!
In numele organizatorilor,
Asociatia Civic Media
si Asociatia Oina
(lista ramane deschisa; pentru conformitate, ziaristul Victor Roncea.)

Read more...

Petiție online pentru dr. Camelia Smicală

Dr. Camelia Smicală a fost condamnata la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru ca a susținut public ca este victima unor abuzuri ! Este vorba de un caz din Finlanda. 

In anul 2015 circa 20 mii de copii din Finlanda au fost luați de la părinți de către Protecția Copilului, din acest stat.

Camelia Smicală estte acuzata ca "s-a opus prin violenta autorităților " care i-au luat abuziv cei doi copii minori, pe care și ii tin izolați de un an de zile, ingradindu-le drepturile! 

Sute de români solicită anularea unei hotărâri pe care o consideră injusta și prin care i se interzice acum inclusiv dreptul de a profesa ca medic!

Cei doi copii minori, Maria (de 10 ani) și Mihai (11 ani), striga după ajutor, vor acasă, vor sa fie împreuna (sunt în doua case de copii diferite și au scris inclusiv scrisori la ONU ! 

Autoritățile romane cunosc situația.  Unii se implica. Iar cazul a ajuns inclusiv in atenția organismelor internaționale! 

Pe 3.05 Finlanda e chemată la ONU tocmai pentru discuții care sa anuleze astfel de acuzații care i se aduc!

Această petiție online a fost semnată și de deputatul Mircea Lubanovici.

Citiți mai multe aici:

https://www.petitieonline.com/romanii_o_susin_pe_dr_camelia_smicala

Read more...

Parada mașinilor de epocă

(sursa: retromobil.ro)

Ca in fiecare an clubul celor ce dețin mașini de epocă organizeaza RETRO PARADA PRIMAVERII in numeroase orase din tara (26). Evenimentul va avea loc pe 22 aprilie. 

La Galati vom asista la o premiera, prima expozitie din Romania organizata pe ... apa, vehiculele istorice urmand a fi gazduite de un bac. 
La Timisoara reprezentantul judetean dl Vlad Capotescu va lansa in cadrul expozitiei gazduite de Piata Operei o lucrare care trateaza istoria automobilismului banatean. 
La Carei expozitia va beneficia de o locatia cu totul speciala, Parcul Dendrologic. 
Giurgiu revine anul acesta in lista oraselor organizatoare ale evenimentului. 

Read more...

Sună sirenele: Exercițiul PROCIV

Sursa: Departamentul pentru Situații de Urgență

Read more...

Idee și pentru alții: Concurs interliceal - Sfinții Închisorilor

CONCURSUL INTERLICEAL DE ARTE PLASTICE

“SFINȚII ÎNCHISORILOR”, BOTOȘANI, 2017

Concursul se adresează elevilor din clasele IX-XII din municipiul Botoșani, fiind structurat pe două secțiuni, grupe de vârstă: a. (IX-X) și b. (XI-XII). 

Scut Botoșănean, în parteneriat cu Muzeul Județean Botoșani și cu profesorii de artă plastică specializată de la Liceul de Artă ”Ștefan Luchian”, organizează CONCURSUL INTERLICEAL DE ARTE PLASTICE cu subiectul de lucru ”SFINȚII ÎNCHISORILOR”.

Scopul: Concursul își propune atragerea unui număr cât mai mare de elevi de la liceele din municipiul Botoșani pentru a face cunoscută istoria recentă României și a dezvolta un simț al apartenenței față de acest neam.

Lucrările vor fi aduse pe adresa: Liceului de Artă „ŞTEFAN LUCHIAN”, B-dul Mihai Eminescu Nr.69, etajul III, atelierul de Modelaj, până la data de 15 mai 2017, având trecute pe spatele lucrării următoarele: numele și prenumele autorului, clasa, liceul, titlul lucrării, tehnica, numele și prenumele profesorului îndrumător.

Cele mai bune lucrări vor fi premiate, pe categoriile sus-menționate,astfel vor fi: 2xPremii I, 2xPremii II, 2xPremii III, 2xMențiunea I, 2xMențiunea a II-a, 2xMențiunea a III-a, 30xDiplome de participare. Premii în valoare totală de 2000 de lei și materiale de lucru pentru creație.

Read more...

Modele de ieri pentru tinerii de azi

Read more...

Despre partidul-stat

Redau infograma care sintetizează principalele articulații vizibile ale sistemului de putere din România (partidul-stat), active în perioada 1989-2016.

(sursa: pagina de Facebook a lui Marian Munteanu)

Read more...

Conferință despre maternitate

Read more...

Despre dragostea părinților, cu pr. Nicolae Tănase

Read more...

Festival de Muzică Religioasă

Read more...

Pomenirea Martirilor din Balcani

Joi, 23 martie, la ora 11, la Biserica Sf. Gheorghe Nou din București va avea loc pomenirea Martirilor din Balcani.

Evenimentul este organizat de Institutul Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni, Societatea de Cultură Macedo-Română și Fundația pentru Românii de Pretutindeni.

Pe data de 23 martie 1914, pr. Haralambie Balamace a fost martirizat (jupuit de viu și străpuns cu baioneta), alături de trei aromâni, de către greci. Totul a avut loc la Corcea (acum, orașul Korița din Albania), iar motivul l-a reprezentat faptul că părintele slujea lui Hristos în limba română și activa pentru identitatea românească.

Acești 4 români fac parte dintr-o serie de 1000 români din Balcani, care au fost uciși fără judecată de către greci, pentru că luptau pentru cauza românească.

Read more...

Conferință: Religie și secularizare

Citiți mai multe pe villanoel.ro.

Read more...

Curs despre Imperiul Bizantin

Academia Privată anunță un curs de 3 ore, intitulat Imperium și Sacerdotium în conflict. Studiu de caz: Imperiul Bizantin (330-1453), susținut de Ionuț Tudorie.

Dată curs: 01-04-2017.
Oră începere curs: 10:00 - 13:00.
Tari: 75 lei.
Loc: La sediul Academiei Private; poate fi urmărit și ONLINE.

Citiți mai multe pe academiaprivata.ro.

Read more...

Conferință: Preoți în închisorile comuniste

Read more...

Curs de bioetica, online

Read more...

40 de ani de la cutremurul din 1977

Vă recomand un articol scris acum câțiva ani.

http://www.rostonline.ro/2016/09/ceva-despre-cutremurul-din-1977/

Read more...

Dan Puric în turneu

Incepand de maine, plecam in tara…

Turneul National “SA FII ROMAN” debuteaza maine la Bucuresti, la Palatul Copiilor, la ora 20.

Urmeaza : 2 martie – Galati, 3 martie – Focsani, 4 martie – Buzau, 5 martie – Pitesti, 6 martie – Craiova, 7 martie – Ploiesti, 8 martie – Constanta.

Read more...

Evenimente la Biserica Icoanei din București

În perioada 27 februarie – 5 martie 2017, la Duminica Ortodoxiei (prima din postul Sfintelor Paşti), la biserica Icoanei din Bucureşti va avea loc a X-a ediţie a manifestării religios-culturale intitulată ICOANA - FEREASTRĂ SPRE DUMNEZEU.

Marţi, 28 februarie, ora 18.00, la biserica Icoanei va avea conferinţa cu tema „Pocăinţa în textile Canonului Mare”, susţinută de Pr. Prof. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Andrei Şaguna din Sibiu.

Miercuri, 1 martie, Icoana Maicii Domnului Iordăniţa, salvată din biserica schitului românesc de la Iordan, va fi adusă de la Ierusalim la Bucureşti şi va fi aşezată spre închinare la biserica Icoanei din București începând cu ora 8.00, unde va rămâne până luni, 6 martie, ora 19.00.

Joi, 2 martie, ora 18.30, la biserica Icoanei va avea conferinţa cu tema „Despre sfintele icoane”, susţinută de părintele Diac. Prof. Adrian Sorin Mihalache de la Universitatea Ioan Cuza din Iaşi.

Sâmbătă, 4 martie, la ora 16.00 va fi oficiată slujba Vecerniei, iar de la ora 18.00 va avea loc procesiunea Lumina Ortodoxiei în jurul parcului Icoanei din apropiere. În timpul procesiunii, peste 100 de preoţi şi mii de credincioşi vor purta lumânări aprinse şi vor cânta imne bisericeşti. Un detaşament din cadrul Poliţiei Locale Sector 2, în uniforme de gală, va purta torţe aprinse.

Duminică, 5 martie, după Sfânta Liturghie oficiată pe o scenă montată în curtea bisericii Icoanei, de la ora 13.00, va avea loc procesiunea Icoana - fereastră spre Dumnezeu în jurul parcului Grădina Icoanei la care vor participa peste 100 de preoţi şi mii de credincioşi. Procesiunea se va încheia cu sfinţirea icoanelor purtate de credincioşi.

Vineri, 10 martie, ora 11.00, la Teatrul Metropolis va fi prezentată piesa de teatru creştin Brâncoveanu, Ivireanul, iubire de Biserică şi neam.

Read more...

Lansare de carte

Read more...

Curs de economie pentru toți

Economia, în lumea contemporană, nu mai dă pace nimănui. Așa încât un curs de economie cu față umană, simplu și util, nu strică nimănui. Mai ales nu le strică deloc celor care n-au studiat deloc economia. Dar garantăm că nici cei care au impresia că știu destule nu se vor plictisi. Garantăm surprize chiar și pentru avansați.

Cursul se va desfășura pe perioada a opt întâlniri, la sediul Academiei Private.

Planul celor 8 întâlniri (pe scurt):

1. Misterul prețurilor. Sau despre fundamentele economiei și despre faptul că discuția trebuie începută de undeva

2. Sistemele economice. Sau despre unde-i mai bine, până la urmă, să trăiești: în capitalism, în intervenționism sau în socialism?

3. Despre oamenii de afaceri, adevărați și falși. Și despre corporații. Și, vrând-nevrând, despre politicieni.

4. Economia sectorului public (I). Sau dacă e adevărat că la stat mai mult se stă…

5. Economia sectorului public (II). Inevitabil, câte ceva despre taxe și impozite

6. Despre bani. Și dacă aduc sau nu fericirea

7. Mult, mai mult, tot mai mult? Despre creșterea economică

8. Ce sunt crizele economice și dacă ne putem sau nu feri de ele. Are legătură cu băncile, bineînțeles…

(sursa: academiaprivata.ro)

Read more...

Conferință despre pr. Vasile Țepordei

În spiritul recunoștinței și al datoriei, ca o pildă vie a valorilor și reperelor neamului românesc pentru generațiile de azi și de mâine, Parohia Mărcuța și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, organizează în ziua de joi, 16 februarie 2017, ora 18.00, la Centrul Cultural din cadrul Bisericii Mărcuța, o Seară Cultural – Duhovnicească din seria:

MĂRTURISITORI AI NEAMULUI ROMÂNESC ȘI AI ORTODOXIEI DIN BASARABIA ȘI BUCOVINA. Moment dedicat cinstirii memoriei preotului Vasile Țepordei.

Vor conferenția:
Dr. Constantin CORNEANU – istoric,
Dr. Ion CONSTANTIN – istoric,
Dr. Gabriel MICU – diplomat,
Marian CLENCIU – președinte ACPBB,
Gabriela IELENICZ – istoric.

Programul va cuprinde și un concert susținut de cantautorul Octavian MÎNDRUȚĂ. Evenimentul va fi transmis Live pe romaniabreakingnews.ro.

Parteneri ai evenimentului sunt Asociația Culturală „LA NOI LA ROMÂNI”, Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gheorghe I. Brătianu” și Institutul Frații Golescu pentru românii de pretutindeni. Parteneri media: România Breaking News – RBN Press, TRINITAS TV, Ziarul Lumina și TOC Press.

(sursa: parohiamarcuta.ro)

Read more...

Pomenirea Luciei Grecu

Sâmbătă, 4 februarie 2017, ora 10:00, la biserica Sf. Ilie Gorgani din București va avea loc slujba de pomenire a comandantei legionare Lucia Grecu, asasinată de Siguranţa lui Carol II la sfârşitul lui ianuarie 1939 şi incinerată la Crematoriu.

Lucia Grecu, născută la 13 februarie 1913, a fost una dintre primele comandante legionare, care din 1936 a înlocuit-o pe Nicoleta Niculescu în funcţia de comandant pe ţară al organizațiilor de fete. În timpul prigoanei carliste a fost responsabilă de menţinerea comunicării cu Comandamentul de prigoană, aflat în Germania.

Siguranţa o bănuia că este în legătură cu Horia Sima, motiv pentru care a mobilizat un efectiv de peste 200 de ofiţeri şi subofiţeri pe urmele sale. Lucia Grecu a fost arestată la 29 ianuarie 1939.

Sofia Cristescu-Dinescu schiţează un portret al celei dintâi tinere legionare care a fost martirizată: “Lucia Grecu era studenta la chimie. O faţă micuţa de statura, cu figura deschisă, cu două codiţe care îi dădeau aerul de elevă. Era veşnic cu zâmbetul pe buze. Lucrase împreună cu locotenentul Dumitrescu. A fost arestată. După o anchetă extrem de dura a urmat moartea, Au aruncat-o apoi pe fereastră, simulând o sinucidere. Toată lumea trecută prin Anchetă ştie ca nu este posibil să sări de bună voia pe fereastra de la Siguranţă, căci anchetele se desfăşurau în camera cu gratii, iar cineva te supraveghează neîntrerupt.”

O altă mărturie cutremurătoare despre martiriul Luciei Grecu este aceea a unui camarad care a fost martor atunci când trupul neînsufleţit al tinerei a fost aruncat de la etaj din sediul Poliţiei Capitalei, aflat pe Calea Victoriei: “Îşi amintea bine data: era aproape de patru şi jumãtate, în dupã amiaza zilei de Duminicã, 5 Februarie. Tocmai restabilise legătură cu Comandamentul Legionar din prigoanã şi aflase cã Lucia Grecu din „Cetãţuile de Fete” fusese arestatã de Siguranţã. Era nedumerit pentru cã doar cu o sãptãmanã înainte o întâlnise şi-i predase informaţiile pe care le avea, privind reorganizarea subteranã, în clandestinitate, a cuiburilor şi frãţiilor de cruce. A fost o întâlnire scurtã, numai 5 minute, în tramvaiul 7. Trei staţii, apoi ea a coborît la Mântuleasa, fãcandu-se nevãzutã pe strada cu acelaşi nume.
Mãsurile de precauţie erau extreme. Nu observase nimic suspect. Lucia cunoştea bine oraşul şi ştia sã se debaraseze de eventualii urmăritori, agenţi ai Siguranţei. Era o fire precautã şi sursă cea mai importantã de informaţii a Comandamentului din prigoanã în legãturile cu lumea legionarã rãmasã prin minune incã liberã. Centrul legionar Bucureşti trebuia reactivat în tainã şi numai aceste legături secrete depindeau de reuşitã, în mijlocul miilor de agenţi porniţi la vanãtoare de legionari ,sau numai de suspecţi legionari!”


(sursa: buciumul.ro)

Read more...